2ra-2170/16 — constatarea faptului replanificării și reparației imobilului până la darea în exploatare a blocului locativ, modificarea procesului-verbal de recepție finală, autorizarea planului cadastral și planului geometric și modificarea datelor în Registrul bunurilor imobile

2ra-2170/16 — constatarea faptului replanificării și reparației imobilului până la darea în exploatare a blocului locativ, modificarea procesului-verbal de recepție finală, autorizarea planului cadastral și planului geometric și modificarea datelor în Registrul bunurilor imobile (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2ra-2170/16

prima instanță - (Judecătoria Botanica, mun. Chișinău) V. Puica

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Gladcova-Ursu și Anton Ursu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia

Gladcova-Ursu și Anton Ursu împotriva Agenției Municipale de Ipotecă din

Chișinău și întreprinderii de stat „Cadastru” cu privire la constatarea faptului

replanificării și reparației imobilului până la darea în exploatare a blocului locativ,

modificarea procesului-verbal de recepție finală, actualizarea planului cadastral și

planului geometric și modificarea datelor din Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Natalia Gladcova-Ursu și Anton Ursu și menținută

hotărârea Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 26 iunie 2015,

c o n s t a t ă:

La 25 martie 2014 Natalia Gladcova-Ursu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției Municipale de Ipotecă din Chișinău și întreprinderii de

stat „Cadastru” cu privire la constatarea faptul replanificării și reparației imobilului

până la darea în exploatare a blocului locativ, modificarea procesului-verbal de

recepție finală, actualizarea planului cadastral și planului geometric și modificarea

datelor din Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 20 noiembrie 2007 a încheiat

cu Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău contractul investițional privind

construcția spațiului locativ nr. VAR/1/26, al cărui obiect constituie apartamentul

nr. 26 din blocul locativ nr. 1, str. Varșovia, mun. Chișinău.

Indică că, conform pct. 1.8 al contractului nr. VAR/1/26 din 20 noiembrie

2007, în structura apartamentului pot fi introduse modificări la inițiativa

beneficiarului cu condiția depunerii unei cereri scrise adresată Agenției Municipale

de Ipotecă din Chișinău.

1

Astfel, la 09 ianuarie 2008 s-a adresat pârâtului cu cerere, prin care a solicitat

permisiunea pentru demontarea și montarea pereților din interiorul apartamentului,

conform planului anexat la cerere. Cererea a fost acceptată de către pârât la 11

ianuarie 2008 și coordonată cu inginerul-șef și arhitectorul-șef al proiectului, fapt

confirmat prin semnăturile acestora.

Mai indică reclamanta că la 08 noiembrie 2012 între părți a fost semnat

procesul-verbal privind transmiterea-primirea apartamentul nr. 26 din str. Varșovia,

1, mun. Chișinău, cu suprafața totală de 122,5 m.p. dintre care cea locativă de 28,7

m.p..

Susține că la 26 noiembrie 2012 s-a adresat întreprinderii de stat „Cadastru”

cu cerere de înregistrare a dreptului de proprietate asupra apartamentului menționat,

anexând procesul-verbal din 08 noiembrie 2012, contractul investițional privind

construcția spațiului locativ nr. VAR/1/26, procura eliberata de Agenția Municipală

de Ipotecă din Chișinău și certificatul privind achitarea deplină a prețului pentru

apartament.

La 26 noiembrie 2012, întreprindere de stat „Cadastru” a emis decizia prin

care a refuzat înregistrarea dreptului de proprietate asupra apartamentului, din

motivul că conform procesului-verbal din 08 noiembrie 2012 privind transmiterea-

primirea apartamentului, suprafața totală a apartamentului este de 122,5 m.p., dar,

în realitate, conform datelor din dosarul tehnic, suprafața corectă recepționată este

112,9 m.p..

Consideră că, organul cadastral eronat a concluzionat că în apartamentul nr.

26 au fost efectuate replanificări neautorizate după darea în exploatare a blocului

locativ, ceea ce face imposibilă înregistrarea primară corectă a dreptului de

proprietate asupra bunului imobil.

Susține reclamanta că, în realitate replanificările în apartamentul nr. 26 au

fost efectuate până la darea în exploatare a blocului locativ, fapt acceptat de pârâtul

Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău la 09 ianuarie 2008, până la darea în

exploatare a blocului locativ.

Efectuarea lucrărilor de replanificare a apartamentului nr. 26 au avut loc în

perioada de 20 ianuarie 2008-05 martie 2008, fapt probat prin contractul de

antrepriză semnat cu antreprenorul Trandafil Victor la 20 ianuarie 2008. Conform

actului de executare a lucrărilor din 05 martie 2008, antreprenorul a predat lucrările

efectuate privind replanificarea (demontarea și montarea pereților) în apartamentul

nr. 26, iar la 01 iulie 2008 a predat lucrările efectuate privind montarea țevilor de

canalizare și încălzire și a cablurilor de electricitate.

În acest sens, menționează că, deține probe care confirmă că lucrările de

reparație și replanificare ale apartamentului nr. 26 au fost efectuate până la darea în

exploatare a blocului locativ, care conform afirmațiilor pârâtului a avut loc la 23

iulie 2008, însă pe care nu le poate confirma sau infirma deoarece procesul-verbal

de recepție finală nu i-a fost adus la cunoștința, iar darea în exploatare a blocului

locativ prin întocmirea procesului-verbal de recepție finală care deține date

cadastrale neactualizate la zi, nu îi poate fi imputată, deoarece a notificat pârâtul

despre intenția sa de a realiza respectivele lucrări și a anexat planul viitorului

apartament, ci este o omisiune Agenției Municipale de Ipotecă din Chișinău, care în

2

calitate de antreprenor a neglijat să verifice actualitatea respectivelor date

cadastrale. Or, este obligația proprietarului blocului locativ de a asigura

corespunderea informației cadastrale cu situația de fapt.

Remarcă reclamanta că la 26 noiembrie 2013 a înaintat pârâtului o reclamație

prin care a solicitat organizarea executării lucrărilor cadastrale pentru recepția

replanificărilor executate în apartamentul nr. 26 până la darea în exploatare a

blocului locativ și înregistrarea la organul cadastral a modificărilor (replanificărilor)

efectuate în portamentul nr. 26 conform planului anexat, astfel încât sa fie posibilă

înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, însă la 17 decembrie

2013 Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău a respins solicitările, invocând că

la data depunerii cererii, etajele 9 și 10 deja erau finalizate, iar la 07 noiembrie 2007

deja a fost perfectat procesul-verbal la terminare a lucrărilor. Prin urmare, pârâtul a

calificat cererea din 09 ianuarie 2008 ca o cerere extra contractuală.

Consideră că cererea din 09 ianuarie 2008 nu poate avea un caracter extra

contractual, deoarece la data depunerii cererii prețul apartamentului încă nu a fost

achitat, apartamentul nu i-a fost transmis în folosință și nu a înregistrat dreptul de

proprietate conform pct. 2.1. lit. e) din contract.

La fel, consideră că este neîntemeiat și argumentul pârâtului precum că

cererea din 09 ianuarie 2008 nu se încadrează în prevederile pct. 1.8 din contract,

or, în cazul în care acesta a considerat că cererea privind efectuarea replanificării

apartamentului nu se încadrează în prevederile contractuale și normative, atunci

pârâtul din start nu trebuia să fie acceptată și coordonată cu inginerul-șef și

arhitectorul-șef al proiectului.

Astfel, odată ce cererea a fost acceptată fără careva rezerve și pârâtul Agenția

Municipală de Ipotecă din Chișinău, în calitate de proprietar al blocului locativ, și-a

asumat responsabilitatea pentru modificările agreate conform planului prezentat, nu

poate invoca în prezent că aceste modificări erau interzise. Un asemenea

comportament diferit al pârâtului denotă o rea-credință și neglijența ultimului în

executarea obligațiilor contractuale. Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău

urma să se asigure că la data perfectării procesului-verbal de recepție finală situația

de fapt privind planul geometric al construcției corespundea datelor prezentate la

organul cadastral, iar faptul ca Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău

cunoștea despre replanificările efectuate până la darea în exploatare a blocului

locativ se confirmă și prin indicarea în procesul-verbal din 08 noiembrie 2012 a

suprafeței de 122,5 m.p..

Astfel, afirmă reclamanta că din motivul omisiunilor admise de către pârâtul

Agenția Municipală de Ipotecă din Chișinău, până în prezent este în imposibilitate

să-și înregistreze dreptul de proprietate asupra apartamentului.

Solicită reclamanta Natalia Gladcova-Ursu, prin cererea de chemare în

judecată și cererile de concretizare din 19 februarie 2015:

- constatarea faptul că lucrările privind replanificarea și reparația

apartamentului nr. 26 din str. Varșovia, 1, mun. Chișinău, cu nr. cadastral

010011042401026 au fost îndeplinite până la darea în exploatare a blocului locativ

010011042401 la 23 iulie 2008;

3

- a modifica procesul-verbal de recepție finală nr. 645-1 din 23 iulie 2008

„balcon locativ cu obiective de menire social-culturală din str. Varșovia nr. 1, nr. 3,

nr. 5 (tranșa 1)”, în partea ce se referă la apartamentul nr. 26 din blocul nr. 1, str.

Varșovia, mun. Chișinău, prin modificarea planurilor și suprafeței apartamentului

nr. 26, etajul 9 și etajul 10, conform Planurilor geometrice din 06 august 2012 și

Anexei la planul construcției din „Dosarul tehnic nr. 120_C001 elaborarea planului

geometric”, întocmite de societatea cu răspundere limitată „Teracadas”;

- a dispune actualizarea planului cadastral și geometric al bunului imobil cu

nr. cadastral 010011042401026, prin modificarea planurilor și suprafețelor

apartamentului etajul 9 etajul 10 conform planurilor geometrice din 06 august 2012

și Anexei la planul construcției din „Dosarul tehnic nr. 120_C001 elaborarea

planului geometric”, întocmite de societatea cu răspundere limitată „Teracadas”;

- a modifica datele din Registrul bunurilor imobile pentru apartamentul nr. 26

din str. Varșovia, 1, m. Chișinău, cu nr. cadastral 010011042401026, prin

modificarea suprafeței apartamentului din 112.9 m.p. în 122.5 m.p.;

- a dispune executarea hotărârii de către ÎS „Cadastru”. (f.d. 3-8, 111-112)

Pe parcursul examinării cauzei, Anton Ursu, în calitate de coreclamant, a

depus cerere privind susținerea integrală a cererii de chemare în judecată depusă de

Natalia Gladcova-Ursu. (f.d. 125)

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 26 iunie 2015

cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Gladcova-Ursu și Anton Ursu

împotriva Agenției Municipale de Ipotecă din Chișinău și întreprinderii de stat

„Cadastru” cu privire la constatarea faptului replanificării și reparației imobilului

până la darea în exploatare a blocului locativ, modificarea procesului-verbal de

recepție finală, actualizarea planului cadastral și planului geometric și modificarea

datelor din Registrul bunurilor imobile, s-a respins ca neîntemeiată.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 06 iulie 2015 Natalia

Gladcova-Ursu și Anton Ursu au contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016 s-a respins apelul

declarat de Natalia Gladcova-Ursu și Anton Ursu și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26 iunie 2015.

La 22 iulie 2016 Natalia Gladcova-Ursu și Anton Ursu au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 ianuarie 2016 și hotărârii Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 26 iunie 2015 și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să

fie admisă integral.

În motivarea recursului au exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe și consideră că au fost emise cu încălcarea normelor de

drept material.

În acest sens, invocă recurenții că instanțele de judecată ierarhic inferioare au

interpretat eronat legea și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Susțin că instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra argumentului că

comisia de recepție finală a recepționat de fapt apartamentul nr. 26 replanificat.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au respins tacit probele și

argumentele reclamantei, inclusiv contractul de antrepriză și actele de executare a

4

lucrărilor, cecuri și bonuri fiscale, documente eliberate de societatea cu răspundere

limitată „Chișinău-Gaz”, precum și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 440

din 16 noiembrie 2015.

Or, reclamanta a demonstrat cu probe certe și pertinente că la momentul

recepției blocului de locuit nr. 1 din str. Varșovia, mun. Chișinău, la 23 iulie 2008,

replanificarea apartamentului nr. 26, a fost deja finisată. Astfel, de fapt, comisia de

recepție finală a recepționat apartamentul nr. 26 cu suprafața de 122,5 m.p.,

conform planului geometric întocmit la 06 august 2012. Însă, din neglijența

pârâtului, la procesul-verbal de recepție finală din 23 iulie 2008, semnat de membrii

comisiei de recepție finală, a fost anexat planul vechi al apartamentului nr. 26 cu

suprafața de 112,9 m.p..

Mai invocă recurenții că, instanța de judecată eronat a considerat că nu este

competentă să actualizeze planul cadastral, considerând că în acest fel instanța va

substitui alte organe abilitate, pe când, legea expres prevede dreptul instanței de

judecată de a se pronunța în privința actualizării planului cadastral.

La fel, susțin că instanțele de judecată au omis să se pronunțe asupra tuturor

argumentelor și probelor, precum și, să motiveze decizia de respingere a

argumentelor sale, fapt care constituie o încălcare a art. 6 paragraful 1 Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului.

Mai mult, invocă recurenții că, ambele instanțe au ignorat să se pronunțe

asupra cerinței privind constatarea că replanificarea apartamentului a fost efectuată

până la darea blocului locativ în exploatare. Cu toate că reclamanta a prezentat

probe suficiente care atestă cert că lucrările de replanificare au avut loc și au fost

finalizate până la 06 iunie 2008, fapt care nu a fost contestat de către pârâți, iar

instanța nu a motivat respingerea acestui capăt de cerere.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa participanților la proces la 16 mai 2016 (vol. I f.d. 249), însă, având în

vedere că la materialele dosarului nu este anexată dovada recepționării acesteia,

recursul declarat de Natalia Gladcova-Ursu și Anton Ursu la 22 iulie 2016, se

consideră depus în termen.

Analizând modul în care recurenții Natalia Gladcova-Ursu și Anton Ursu și-

au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei

instanței de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele motive.

5

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod

corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurenților privind aplicarea eronată de către

instanța de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de

recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept

material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că acesta argument al recurenților poartă un caracter

declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței

de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

6

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Natalia

Gladcova-Ursu și Anton Ursu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Natalia Gladcova-Ursu și Anton Ursu, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

7