2rac-384/16 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2rac-384/16

prima instanță - (Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) C. Guzun

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea

cu răspundere limitată „Dimensional Design”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a întreprinderii individuale

„Muntean Oleg” împotriva societății cu răspundere limitată „Dimensional Design” cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Dimensional Design” și

menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău din 30 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 29 mai 2015 întreprinderea individuală „Muntean Oleg” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată „Dimensional Design”,

solicitând încasarea datoriei în mărime de 142 000 lei și a taxei de stat în mărime de

4 260 lei, iar în total a sumei de 146 260 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că între pârâtul societatea cu

răspundere limitată „Dimensional Desing” și societatea cu răspundere limitată

„Romsym Data ML” au fost încheiate contractele de distribuție software nr. 20080401

din 01 aprilie 2008 și nr. 20090611 din 11 septembrie 2009, potrivit căror pârâtul a

obținut dreptul de revânzare a produselor software, asumându-și obligații pecuniare.

Susține că, conform facturilor anexate, actului de verificare din 31 decembrie

2008, semnat de ambele părți, și actului de verificare din 31 decembrie 2011, pârâtul

datora societății cu răspundere limitată „Romsym Data ML” suma de 304 514,09 lei.

1

La 10 februarie 2012 și 02 aprilie 2012, pârâtul a achitat sumele de 7 488 lei și,

respectiv, 96 000 lei, astfel, datoria fiind redusă la suma de 201 026,08 lei.

Menționează reclamantul că la 01 august 2012, pârâtul societatea cu răspundere

limitată „Dimensional Desing”, creditorul cedent societatea cu răspundere limitată

„Romsym Data ML” și creditorul cesionar societatea cu răspundere limitată „IT-

Proacces”, au încheiat contractul de cesiune a creanței, prin care creanța în sumă de

201 026,08 lei a fost cesionată către noul creditor societatea cu răspundere limitată

„IT-Proacces”.

Ca efect al acestui contract, la 10 august 2012, pârâtul a mai efectuat o achitare,

deja față de creditorul societatea cu răspundere limitată „IT-Proacces”, achitând suma

de 59 026,08 lei, rămânând dator cu suma de 142 000 lei.

Reține că, ulterior însă, pârâtul a refuzat achitarea datoriei, eschivându-se cu

rea-credință de la onorarea obligațiilor, în pofida faptului că știa de existența acesteia

și a fost somat să o execute.

Menționează că la 01 aprilie 2014, conform acordului de reziliere a contractului

de cesiune, societatea cu răspundere limitată „Romsym Data ML” a dobândit iarăși

calitatea de creditor al societății cu răspundere limitată „Dimensional Design”, cu

creanță în mărime de 142 000 lei.

Mai indică reclamantul că, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău nr. 2i-198/14

din 14 mai 2014, a fost intentat procesul de insolvabilitate cu inițierea procedurii

simplificate de faliment față de societatea cu răspundere limitată „Romsym Data ML”.

În cadrul procedurii de insolvabilitate, la adunarea creditorilor societății cu

răspundere limitată „Romsym Data ML” din 07 iulie 2014, conform pct. 5 al

procesului-verbal, s-a hotărât cesionarea creanțelor societății cu răspundere limitată

„Romsym Data ML” către creditorul persoana fizică Mihail Rusu, în contul achitării

datoriei.

Astfel, la 01 august 2014, societatea cu răspundere limitată „Romsym Data ML”

în procedura simplificată a falimentului a cesionat creanța sa față de debitorul

societatea cu răspundere limitată „Dimensional Desing” în mărime de 142 000 lei

către creditorul persoana fizică Rusu Mihail.

Societatea cu răspundere limitată „Romsym Data ML” a fost lichidată prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2014, menținută de Curtea

Supremă de Justiție.

Ulterior, la 20 septembrie 2014, creditorul Mihail Rusu, prin contractul nr.

20/09/2014 a cesionat creanța nominalizată reclamantului.

La 21 noiembrie 2014 reclamantul a expediat pârâtului o reclamație în vederea

achitării datoriei, cu anexarea contractelor de cesiune a creanței, ce atestă drepturile

sale, care a fost recepționată de către pârât la 08 decembrie 2014, însă careva măsuri

nu au fost întreprinse, fapt în legătură cu care, la 15 ianuarie 2015, reclamantul a mai

2

expediat o reclamație-notificare prealabilă, care a fost recepționată la 28 ianuarie 2015

dar care, la fel, a rămas fără răspuns.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2015 s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea individuală „Muntean

Oleg” împotriva societății cu răspundere limitată „Dimensional Design”.

S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Dimensional Desing” în

beneficiul întreprinderii individuale „Munteanu Oleg” datoria în sumă de 142 000 lei.

S-a încasat de la societatea cu răspundere limitată „Dimensional Desing” în

beneficiul întreprinderii individuale „Munteanu Oleg” cheltuielile de judecată pentru

achitarea taxei de stat în sumă de 4 260 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 27 noiembrie 2015, societatea

cu răspundere limitată „Dimensional Desing” a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016 s-a respins apelul

declarat de societatea cu răspundere limitată „Dimensional Design” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2015.

La 25 iulie 2016 societatea cu răspundere limitată „Dimensional Desing” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând repunerea în termen,

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016 și a

hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 30 octombrie 2015, cu emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanțelor de

judecată ierarhic inferioare, deoarece atît instanța de fond cît și instanța de apel au

încălcat normele de drept material și procedural.

Invocă că, instanța de fond nu a aplicat legea care urma să fie aplicată, iar prin

urmare, instanța de apel a ignorat prevederile art. 217 Codul civil.

În acest sens, susține că instanțele de judecată au ignorat normele de drept

material, și anume art. 5 și art. 126 Legea insolvabilității.

Totodată, invocă recurentul că instanța de fond a examinat pricina în absența

unui participant la proces, și anume a avocatului apelantului, care era în imposibilitate

de a participa la ședința de judecată.

Astfel, a fost lipsit de posibilitatea de a depune în instanță documentele care

confirmă nulitatea creanței cesionate conform contractelor de cesiune, care au fost

anexate la cererea de apel, însă care au fost ignorate.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa participanților (f.d. 186), însă, având în vedere că la materialele dosarului nu

este anexată dovada recepționării acesteia, recursul depus de societatea cu răspundere

limitată „Dimensional Design” la 25 iulie 2016, se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurentul societatea cu răspundere limitată

„Dimensional Design” și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la

legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept material

și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei

de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanța

de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu

se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din

care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurentului

poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de societatea cu

răspundere limitată „Dimensional Design” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Dimensional Design”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5