3ra-1129/16 — anularea actului administrativ

3ra-1129/16 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 3ra-1129/16

Prima instanță; Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud: V. Hadîrca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

Î N C H E I E R E

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Schimbător Alevtina împotriva deciziei din 23 februarie 2016 a Curții de Apel

Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului or. Durlești,

intervenienți accesorii Schimbător Alevtina, Rusnac Eduard, Rusnac Irina privind

anularea deciziei Consiliului or. Durlești nr. 2.10 din 23 aprilie 2014 „Cu privire la

abrogarea deciziei”, și la

acțiunea înaintată de către Rusnac Dumitru, Rusnac Irina împotriva Consiliului

or. Durlești privind anularea decizia Consiliului or. Durlești nr. 2.10 din 23 aprilie

2014 „Cu privire la abrogarea deciziei”,

c o n s t a t ă:

La 17 iulie 2014 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului or. Durlești, intervenienți accesorii

Schimbător Alevtina, Rusnac Eduard, Rusnac Irina, cu privire la anularea deciziei

Consiliului orașului Durlești nr. 2.10 din 23 aprilie 2014 „Cu privire la abrogarea

deciziei”.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 23 aprilie 2014

Consiliul or. Durlești a adoptat decizia nr. 2.10 „Cu privire la abrogarea deciziei”.

Astfel, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în conformitate cu art. 64 al

Legii nr.436-XVl din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală a

efectuat controlul deciziei vizate, sub aspectul legalității, și a constatat că actul

administrativ menționat contravine legislației în vigoare.

Menționează reclamantul că, la 05 iunie 2014 a înaintat Consiliului or. Durlești

notificarea nr. 1304/OT -937 prin care a solicitat abrogarea deciziei menționate. La

4

data de 02 iulie 2014 Consiliul or. Durlești a examinat notificarea Oficiului și, prin

decizia nr.4.11.2, a refuzat solicitarea Oficiului privind abrogarea deciziei nr.2.10 din

23 aprilie 2014 „Cu privire la abrogarea deciziei”.

Consideră reclamantul că decizia vizată contravine prevederilor legale, deoarece

conform pct. 1 al actului administrativ s-a decis abrogarea deciziei Primăriei or.

Durlești nr. 10/29 din 22 octombrie 1997 „Cu privire la privatizarea lotului de pe

lîngă casă”, iar conform pct. 2 al actului administrativ s-a decis abrogarea deciziei nr.

5.2 din 05 februarie 2004, în partea ce ține de transmiterea în proprietatea lui

Schimbător Alevtina a terenului cu suprafața de 0,0417 ha, cu nr. cadastral

121116047.

Indică reclamantul că, prin pct. 1 al deciziei nr. 10/29 din 22 octombrie 1997

„Cu privire la privatizarea loturilor de pe lîngă casă” s-a decis transmiterea în

proprietate privată a lotului de pe lîngă casă conform cererilor depuse, a terenului

pentru construcția și exploatarea casei de locuit date în folosință permanentă pînă la

01.01.1992, data intrării în vigoare a Codului Funciar și în baza contractelor de

vînzare a imobilelor, cît și a documentelor de moștenire adoptate pînă la intrarea în

vigoare a Codului Funciar, iar conform pct. 2 al deciziei s-a permis perfectarea după

Rusnac Dumitru a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren asupra

terenului cu suprafața de 846 m.p., amplasat în or. Durlești, str. Timișoara, 11.

Afirmă reclamantul că, conform datelor din Registrul bunurilor imobile, la

momentul adoptării deciziei din 23 aprilie 2014, pe str. Timișoara, 11, or. Durlești

sunt înregistrate două bunuri imobile:

1) teren cu nr. cadastral 0121116289, cu suprafața de 0,0426 ha, ce aparține cu

drept de proprietate lui Rusnac Eduard și Rusnac Irina în baza contractelor de

vînzare-cumpărare nr. 11-2104 din 27 mai 2004, nr. 1-2106 din 27 mai 2004 și nr. 1-

2672 din 25 iunie 2004,

2) teren cu suprafața de 0,0417 ha, cu nr. cadastral 0121116047 și construcții:

casă individuală de locuit și construcție accesorie, ce aparțin cu drept de proprietate

Alevtinei Schimbător în temeiul deciziei Curții Supreme de Justiție.

Mai menționează reclamantul că, la momentul adoptării actului administrativ

vizat, decizia Primăriei or. Durlești nr. 10/29 din 22 octombrie 1997 „Cu privire la

privatizarea lotului de pe lîngă casă”, a produs efecte juridice, în temeiul acesteia

Rusnac Dumitru perfectîndu-și titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren. Ulterior, Rusnac Dumitru a înstrăinat terenul lui Rusnac Eduard și Rusnac

Irina. Dat fiind faptul că, conform datelor din Registrul bunurilor imobile, bunurile

imobile amplasate în or. Durlești, str. Timișoara, 11, aparțin cu drept de proprietate

lui Rusnac Eduard, Rusnac Irina și Alevtinei Schimbător, iar notarea făcută în

Registrul bunurilor imobile cu referire la bunul imobil, cu nr. cadastral 0121116047,

prin casarea deciziei instanței de judecată, denotă existența unui litigiu cu privire la

bunurile imobile menționate și rezultînd din prevederile legale, Consiliul or. Durlești

nu este în drept de a decide asupra unui bun, care nu-i aparține cu drept de

proprietate.

În opinia sa, Consiliul or. Durlești urma să examineze sub toate aspectele

solicitarea înaintată de către Schimbător Alventina și să ia în considerare că decizia a

cărei abrogare se solicită a produs efecte juridice, fiind eliberat titlul de autentificare

a dreptului deținătorului de teren, iar dreptul de proprietate dobândit în temeiul

acestuia este valabil din momentul înregistrării în Registrul bunurilor imobile.

Cu referire la pct. 2 al deciziei, prin care s-a decis abrogarea parțială a deciziei

nr. 1.5.2 din 05 februarie 2004 „Cu privire la loturile care n-au fost transmise pe lîngă

casă în proprietate”, menționează că rezultînd din conținutul deciziei nr. 1.5.2 din 05

februarie 2004 „Cu privire la loturile care n-au fost transmise pe lîngă casă în

proprietate”, actul administrativ vizat are caracter general și numele Alventinei

Schimbător în conținutul acestuia nu se regăsește.

La 15 septembrie 2014 Rusnac Dumitru și Rusnac Irina au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului or. Durlești, solicitînd a considera ca fiind

neîntemeiat refuzul Consiliului or. Durlești privind abrogarea deciziei nr. 2.10 din 23

aprilie 2014 și a anula decizia Consiliului or. Durlești nr. 2.10 din 23 aprilie 2014

„Cu privire la abrogarea deciziei”.

Relevă că, pînă în prezent nu au primit un răspuns la cererea prealabilă înaintată,

fapt ce impune concluzia că Consiliul or. Durlești le-a refuzat în admiterea cererii

prealabile.

Declară că, decizia nr. 2.10 din 23 aprilie 2014 este una ilegală și pasibilă de a fi

anulată, deoarece prin decizia nr. 1.5.2 din 05.02.2004 „Cu privire la loturile care au

fost transmise pe lîngă casă în proprietate”, s-a decis de a transmite în proprietate

privată loturile de pămînt atribuite în conformitate cu legislația în vigoare. Această

decizie are un caracter general prin care s-a permis eliberarea titlurilor de

autentificare a dreptului deținătorului de teren înregistrate în modul stabilit la OCT

mun. Chișinău, conform programului aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii

Moldova nr..030 din 12.10.1998. Ulterior, Alevtinei Schimbător i-а fost eliberat titlu

de autentificare a dreptului deținătorului de teren pe lotul de pămînt cu suprafața de

0.417 ha situat pe str. Hotinului, 34, or. Durlești. Aceste acte au și servit drept temei

de înregistrare a dreptului de proprietate după Alevtina Schimbător.

Relevă că, decizia nr. 1.5.2. din 05 februarie 2004 și titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren au fost contestate de către Galina Rusnac la

examinarea litigiului împotriva Alevtinei Schimbător, soluționat în perioada anilor

2005-2009. Cu toate că Judecătoria Buiucani mun. Chișinău a emis hotărîre

judecătorească în favoarea Galinei Rusnac, prin decizia Curții de Apel Chișinău din

17 noiembrie 2008 hotărîrea primei instanțe a fost casată în partea admiterii acțiunii

Galinei Rusnac, cu emiterea unei decizii noi prin care cererea de chemare în judecată

a Galinei Rusnac a fost respinsă integral. Prezenta decizie a devenit irevocabilă,

deoarece prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 aprilie 2009 recursul declarat

de Galina Rusnac a fost declarat inadmisibil.

Consideră că este imposibil ca Consiliul or. Durlești să abroge o decizie, în

privința căreia există un act judecătoresc irevocabil care-i confirmă legalitatea.

Susține că, prin decizia Consiliului or. Durlești nr. 29 din 22 octombrie 1997 lui

Dumitru Rusnac i-а fost transmis în proprietate privată lotul de pămînt de pe lîngă

casă cu suprafața de 846 m.p., iar ulterior i-a fost eliberat titlu de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, cu toate că conform cărții de imobil, terenul deținut

de acesta are suprafața de 0,097 ha. Dreptul de proprietate a lui Dumitru Rusnac

asupra acestui teren a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial mun. Chișinău.

Prin ambele decizii au fost atribuite loturi de teren, iar abrogarea acesteia ar însemna

deposedarea persoanelor de loturile de teren atribuite.

Precizează că, decizia nr. 2.10 din 23 aprilie 1997 a Consiliului or. Durlești

contravine prevederilor art. 6 din Constituția Republicii Moldova și a prevederilor

altor legi adoptate în conformitate cu garantarea pentru persoanele interesate a

drepturilor și a libertăților acordate părții în proces.

Prin încheierea din 16 februarie 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-a

dispus conexarea pricinii la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului or. Durlești,

intervenienți accesorii Schimbător Alevtina, Rusnac Eduard, Rusnac Irina cu privire

la anularea deciziei Consiliului or. Durlești nr. 2.10 din 23 aprilie 2014 „Cu privire la

abrogarea deciziei” cu pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rusnac

Dumitru și Rusnac Irina împotriva Consiliului or. Durlești cu privire la anularea

refuzului Consiliului or. Durlești privind abrogarea deciziei nr.2.10 din 23 aprilie

2014 și a anula decizia Consiliului or. Durlești nr. 2.10 din 23 aprilie 2014.

Prin hotărîrea din 24 septembrie 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău s-

au respins acțiunile depuse de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și de

Rusnac Dumitru, Rusnac Irina.

Prin decizia din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-au admis

apelurile depuse de Rusnac Dumitru, Rusnac Galina, Rusnac Irina, Rusnac Eduard și

de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, s-a casat hotărîrea primei

instanțe și s-a emis o nouă hotărîre prin care s-au admis acțiunile depuse de Rusnac

Dumitru, Rusnac Galina, Rusnac Irina, Rusnac Eduard și de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat și s-a anulat decizia Consiliului or. Durlești nr. 2.10

din 23 aprilie 2014 „Cu privire la abrogarea deciziei”.

La 06 mai 2016 Schimbător Alevtina a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a aplicat eronat normele de material

și nu a aplicat o lege care trebuia a fi aplicată.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei

se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 23 februarie 2016. Conform

materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost recepționată de către recurentă la

data de 16 martie 2016, drept dovadă servind copia plicului anexat la dosar (vol. IV,

f.d. 185). Recursul declarat la data de 06 mai 2016 se consideră a fi declarat în

termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Schimbător Alevtina,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Schimbător Alevtina, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul acestora

la soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de către Schimbător Alevtina ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Schimbător Alevtina

împotriva deciziei din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Oleg Sternioală