2ra-1735/16 — încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-1735/16

prima instanță – I.Botezatu

instanța de apel – A.Curdov, S. Starciuc, G.Colev,

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Savastin Fedora în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă Paruș

Maria împotriva Fedorei Savastin privind încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2015 prin care a

fost respins apelul declarat de Savastin Fedora și s-a menținut hotărîrea

judecătoriei Vulcănești din 30 iunie 2015,

c o n s t a t ă :

La 29 aprilie 2014 Paruș Maria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Fedorei Savastin solicitînd încasarea sumei de 17982,45 dolari SUA.

În motivarea acțiunii reclamanta a reiterat că la 08 septembrie 2008 a

perfectat o procură pe numele Fedorei Savastin prin care i-a acordat dreptul de a

ridica sume bănești de pe contul bancar deținut la Banca Comercială „Moldova

Agroinbank” societate pe acțiuni.

Susține că aflîndu-se peste hotarele țării a telefonat o pe Savastin Fedora și

a întrebat dacă a ridicat sumele bănești, la care ultima a confirmat recepționarea

banilor.

La solicitările reclamantei de ai întoarce banii extrași din contul bancar

pîrîta a menționat că va restitui suma ridicată, însă mai tîrziu.

De asemenea, nici la somația înaintată nu a dat nici un răspuns referitor la

întoarcerea datoriei.

Prin hotărîrea judecătoriei Vulcănești din 30 iunie 2015 s-a admis acțiunea

înaintată de către Paruș Maria.

S-a încasat de la Savastin Fedora în beneficiul Mariei Paruș datoria în

mărime de 17982,45 dolari SUA, convertiți în lei moldovenești la data executării,

și cheltuieli de judecată în mărime de 7547,25 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond la 30 iunie 2015 Savastin

Fedora a declarat apel nemotivat, iar la 27 iulie 2015 a depus apel motivat,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei

decizii prin cererea de chemare în judecată înaintată de Paruș Maria, să fie scoasă

de pe rol în temeiul art. 267 lit.c) Codul de procedură civilă.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2015 a fost respins

apelul depus de Savastin Fedora și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Vulcănești

din 30 iunie 2015.

La 04 februarie 2016 Savastin Fedora a depus recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2015, prin care a solicitat, casarea acesteia

și a hotărîrii judecătoriei Vulcănești din 30 iunie 2015 și emiterea unei decizii de

respingere a acțiunii înaintate de către Paruș Maria.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanțelor

ierahic inferioare. Atît instanța de fond cît și instanțade apel a aplicat eronat

normele de drept material și procedural, nefiind constatate toate circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii.

Susține că instanțele investite cu judecarea fondului au admis încălcări de

procedură. Instanța de apel nu a indicat obiecțiile apelantului ce țin de faptul

audierii reclamantului, ignorînd acest argument. La judecarea apelului instanța s-a

limitat la interpretarea unilaterală.

Menționează recurentul că i s-a îngrădit accesul la justiței și dreptul la un

proces echitabil.

De asemenea susține că, reclamantul în instanța de fond a solicitat repunerea

în termen, însă instanța de fond nu s-a expus și nici instanța de apel nu a verificat

respectarea termenului de prescripție. Hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare sunt

emise contrat practicii judiciare, instanța de apel neîntemeiat a considerat stabilite

circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a cauzei, fără ca acestea

să fie dovedite prin probe verdice și concludente.

Consideră că instanța de apel nu a dat o apreciere corectă probelor, a admis

în calitate de probă acte notariale nule, cu termenul de prescripție expirat încă din

anul 2013, iar acest fapt reprezintă o încălcare a prevederilor art. 252,255 Codul

civil.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că recurentul au recepționat decizia instanței de apel la 11 decembrie

2015, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului

(f.d.116), astfel instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și recursul este depus în termen potrivit prevederileor art. 434 Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Savastin Fedora nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Savastin Fedora se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari