2rac-346/16 — încasarea sumei

prima instanță: E. Palanciuc dosarul nr. 2rac-346/16

instanța de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Moldasig”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Moldasig” împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/121 cu

privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldasig” și menținută

hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 octombrie 2015, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 26 noiembrie 2013, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/121 și SRL „Rom-Prim”

cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 27 iulie 2012, SA „Moldasig” a încheiat cu

BS „Leasing Grup” SA contractul de asigurare nr. ACA/12-1451, prin care a asigurat

autoturismul de model „Hyundai Elantra” cu n/î C OZ 113 conform condițiilor

speciale de asigurare facultativă a mijloacelor de transport Auto-Casco.

Susține că la 30 decembrie 2012, Romanenco Andrei a parcat automobilul

menționat în curtea blocului locativ din str. Grenoble nr. 128/1, mun. Chișinău și

ulterior în jurul orelor 16.00 ieșind afară a depistat că automobilul este deteriorat de

cioburi de gheață (țurțuri), ce au căzut de pe acoperișul blocului de domiciliu.

Menționează că la 11 martie 2013, prin dispoziția de plată SA „Moldasig” a

achitat asiguratului Romancenco Andrei suma în mărime de 14 179,45 lei pentru

reparația automobilului.

Indică că conform scrisorii din 14 iunie 2013, Asociația de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/121 a informat că responsabil pentru deservirea clădirii de pe

str. Grenoble nr. 128/1, precum și teritoriul adiacent este SRL „Rom-Prim”,

compania care a construit clădirea.

Consideră că responsabil pentru repararea prejudiciului material este atît

Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/121, cît și SRL „Rom-Prim”.

Își întemeiază cererea în baza dispozițiilor art. 572, art. 1415, art. 1329 din

Codul civil.

Solicită reclamantul încasarea de la Asociația de Coproprietari în Condominiu

nr. 55/121 și SRL „Rom-Prim” în mod solidar suma de 14179,45 lei ce constituie

prejudiciul material și a cheltuielilor de judecată în mărime de 425,38 lei suportat de

SA „Moldasig”.

La 19 februarie 2015, SA „Moldasig” a depus o cerere de concretizare a

cerințelor, solicitînd încasarea de la Asociația de Coproprietari în Condominiu

nr. 55/121 a sumei de 14179,45 lei ce constituie prejudiciul material și a cheltuielilor

de judecată în mărime de 425,38 lei suportat de SA „Moldasig”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 octombrie 2015,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SA „Moldasig” și menținută hotărîrea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 117 alin. (1),

art. 118 alin. (1) CPC, care reglementează aspecte ce țin de probele și obligația

probațiunii, care indică că probe în pricini civile sînt elementele de fapt, dobîndite în

modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică

pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa

soluționare a pricinii. Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le

invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Cu referire la norma citată și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel

a reținut că pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și în instanța de apel,

SA „Moldasig” nu a prezentat careva probe, ce ar permite înaintarea acțiunii de

regres față de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/121, considerînd că

prima instanță temeinic a ajuns la concluzia de a respinge acțiunea ca neîntemeiată și

lipsită de suport probatoriu. Or, SA „Moldasig” nu a prezentat careva probe

concludente și pertinente ce ar demonstra direct asupra vinovăției Asociației de

Coproprietari în Condominiu nr. 55/121.

La 21 iunie 2016, SA „Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerînd-o neîntemeiată și emisă cu interpretarea eronată a Legii cu privire la

asigurarea obligatorie de răspunderea civilă pentru pagubele produse de autovehicule

nr. 414 din 22 decembrie 2006 și prevederile Hotărîrii Plenului Curții Supreme de

Justiție din 16 decembrie 2013, obligatorii pentru instanțele ierarhic inferior, astfel

fiind încălcate prevederile art. 400 CPC.

Menționează că instanță de apel nu a examinat multiaspectual cauza și a dat o

apreciere greșită circumstanțelor de fapt și de drept, fapt care îngrădește dreptul la

recuperarea prejudicial material.

În susținerea acestei poziții, a indicat că la 27 iulie 2012, SA „Moldasig” a

încheiat cu BS „Leasing Grup” SA contractul de asigurare nr. ACA/12-1451, prin

care a asigurat autoturismul de model „Hyundai Elantra” cu n/î C OZ 113 conform

condițiilor speciale de asigurare facultativă a mijloacelor de transport Auto-Casco.

La fel, indică că la 30 decembrie 2012, Romanenco Andrei a parcat

automobilul menționat în curtea blocului locativ din str. Grenoble nr. 128/1, mun.

Chișinău și ulterior în jurul orelor 16.00 ieșind afară a depistat că automobilul este

deteriorat de cioburi de gheață (țurțuri), ce au căzut de pe acoperișul blocului de

domiciliu.

Menționează că la 11 martie 2013, prin dispoziția de plată SA „Moldasig” a

achitat asiguratului Romancenco Andrei suma în mărime de 14 179,45 lei pentru

reparația autoturismului de marca „Hyundai Elantra” cu n/î C OZ 113.

În acest context, afirmă că agentul constatator a stabilit cu certitudine că cazul

asigurat într-adevăr a avut loc și a deschis un dosar contravențional, însă prima

instanță și instanța de apel au menționat că recurentul nu a prezentat probe care ar

confirma că cazul asigurat a avut loc, or la materialele dosarului sunt anexate probele

ce confirmă faptul dat, fiind prezentat materialul administrativ prin care se confirmă

circumstanțele produse.

Cu referire la prevederile art. 1329, art. 1413, art. 1415 alin. (1) din Codul

civil, consideră că SA „Moldasig” este în drept să solicite încasarea despăgubirii de

asigurare de la Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/121, întrucît Primăria

mun. Chișinău a confirmat cine este responsabil de gestiunea casei amplasată pe

adresa mun. Chișinău, str. Grenoble, 128/1.

La 15 august 2016, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 55/121 a

depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al

acestuia și a solicitata respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Menționează că în încheierea CP sect. Centru nr. 15594 din 31 decembrie 2012

este indicat că de pe acoperiș ar fi căzut zăpadă, dar nu gheață, considerînd că

constatarea colaboratorilor de poliție a avut loc în lipsa martorilor și conducerii

Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/121, care urmează a fi catalogată

drept critică, fiind vorba doar despre deteriorarea unui singur automobil a cărui

incident putea să se producă oriunde, nefiind prezentată nici o poză cu acoperișul sau

streșina de unde ar fi căzut zăpada pe automobilul dat.

Consideră că, doar cererea lui Romanenco Andrei privind constatarea pagubei,

stabilirea și achitarea despăgubirii de asigurare, prin care ultimul indică

circumstanțele deteriorării automobilului, nu poate servi drept temei pentru repararea

prejudiciului de la Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/121, care nici nu

a fost invitată și prezentă la cercetarea cazului și efectuarea evaluării, or toate

acțiunile au fost efectuate în lipsa Asociației de Coproprietari în Condominiu

nr. 55/121.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 23 martie 2016

a fost expediată în adresa recurentului SA „Moldasig” la 05 aprilie 2016, fapt ce se

confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 1406 (f. d. 114), însă, probe care ar confirma și

recepționarea acesteia de către recurent la materialele cauzei lipsesc.

Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 21 iunie 2016, în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către SA „Moldasig”, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA „Moldasig”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de către SA „Moldasig” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către SA „Moldasig” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldasig” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță