2rh-171/16 — încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de jduecată

2rh-171/16 — încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de jduecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: E. Pșenița dosar nr.2rh-171/16

instanța de apel: N. Chircu, A. Albu, A. Toderaș

instanța de recurs: Iu. Sîrcu, I. Druță, T. Chișca-Doneva

Î N C H E I E R E

24 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

examinând cererea de revizuire depusă de către Didric Boris,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Didric Boris împotriva

Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule cu privire la încasarea

despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 13 ianuarie 2016, prin care

recursul declarat de către Didric Boris a fost considerat ca inadmisibil,

constată:

La 03 martie 2015, Didric Boris, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule cu privire la încasarea

despăgubirii de asigurare în mărime de 73459 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 21 noiembrie 2014, în jurul orei 15:00 Clim

Denis Ivan, conducînd autoturismul de model „Dodge Ram Van” cu numărul de

înmatriculare BR AU 760, în or. Cupcini, raionul Edineți, a încălcat Regulamentul

circulației rutiere și în rezultat a tamponat automobilul de model „Volkswagen

Sharan”, cu numărul de înmatriculare ED BK 495, ce-i aparține și era condus de el.

Susține că, prin decizia din 09 decembrie 2014 Clim Denis Ivan a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravenției administrative prevăzute de art. 242 alin.

(2) și sancționat.

Menționează că, la data producerii accidentului rutier conducătorul Clim Denis

nu deținea nici o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto asupra

autoturismul de model „Dodge Ram Van” cu numărul de înmatriculare BR AU 760.

Argumentează că, în legătură cu faptul că Clim Denis Ivan, cetățean al

Republicii Moldova, posesorul autoturismului de model „Dodge Ram Van” cu

numărul de înmatriculare BR AU 760, nu deținea poliță de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto s-a adresat către Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule pentru constatarea și achitarea despăgubirii de asigurare, deoarece

posesorul autoturismului vinovat de producerea accidentului rutier Clim Denis Ivan nu

are încheiat contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, conform art.

20 alin. (5) din Legea nr. 414, responsabil pentru achitarea despăgubirii de asigurare și

repararea prejudiciului este Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule.

Invocă că, la 24 decembrie 2014 s-a adresat către Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule, care au deschis dosarul de daune cu numărul 646.

Remarcă că, întru stabilirea cuantumului prejudiciului material cauzat în urma

accidentului rutier pentru restabilirea automobilului de model „Volkswagen Sharan”,

cu numărul de înmatriculare ED BK 495, s-a adresat către Centrul National de

Expertize Judiciare.

A mai indicat că, Centrul National de Expertize Judiciare prin confirmarea

telegrafică a invitat Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule la constatarea

pagubelor, care nu a fost prezentă. În acest sens, repetat s-a adresat la 02 februarie

2015 cu o scrisoare către Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule pentru

examinarea și achitarea despăgubirii de asigurare, anexînd în acest sens raportul de

expertiză a Centrului National de Expertize Judiciare.

Menționează că, la 16 februarie 2015 a primit un răspuns de la Biroul Național

al Asiguratorilor de Autovehicule, prin care îl informează repetat despre necesitatea

prezentării materialelor dosarului de daună nr. 646 la Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Claims Manager”, precum și necesitatea prezentării autovehiculului de

model „Volkswagen Sharan”, cu numărul de înmatriculare ED BK 495, în viziunea

experților independenți pentru efectuarea expertizei.

Consideră că, prin acest răspuns, Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule a refuzat constatarea și achitarea prejudiciului material cauzat pentru

restabilirea autoturismului de model „Volkswagen Sharan”, cu numărul de

înmatriculare ED BK 495 și nu au examinat autovehiculul deteriorat conform

prevederilor art. 19 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006.

Solicită încasarea de la Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule în

beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 73459 lei și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineți din 25 martie 2015, acțiunea a fost admisă

parțial, fiind dispusă încasarea de la Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule

în beneficiul lui Didric Boris despăgubirea de asigurare estimată la 72 800 lei și

cheltuielile de judecată în mărime totală de 2 198 lei. Cerințele lui Didric Boris către

Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule privind încasarea despăgubirii de

asigurare estimate la 659 lei au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2015, a fost admis apelul

declarat de către Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, casată hotărârea

primei instanțe și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, Didric Boris nu a prezentat

nici materialele Dosarului de daune nr. 646, deschis de către Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule în data de 24 decembrie 2014, la unitatea specializată

indicată în scrisoarea nr.01-351/15 din 10 februarie 2015, pentru efectuarea unei

expertize în scopul stabilirii a pagubei reale cauzate și nici vehiculul deteriorat de

model „Volkswagen Sharan”, cu numărul de înmatriculare ED BK 495, iar în aceste

condiții, referindu-se la prevederile art.20 alin. (6) și alin. (7) al Legii nr. 414 din 22

decembrie 2006, a stabilit că a în cazul neprezentării autovehiculului de către persoana

păgubită sau reprezentantului acestuia, Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule este absolvit de obligația de achitare a despăgubirii, fapt care a generat

casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea

acțiunii.

La 21 octombrie 2015, Didric Boris a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe și încasarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat

pentru examinarea recursului în sumă de 1102 lei.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 13 ianuarie 2016, recursul declarat

de către Didric Boris a fost considerat inadmisibil.

La 26 februarie 2016, Didric Boris a depus cerere de revizuire împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2015, solicitînd admiterea cererii casarea

deciziei instanței de apel cu rejudecarea cauzei în ordinea de apel.

În motivarea cererii de revizuire, a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC,

susținând că i-au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii

care nu au fost și nu au putut fi cunoscute anterior și anume date care denotă

incorectitudinea concluziilor instanței de apel referitor la faptul că din motivul

neprezentării autovehiculul deteriorat către SC ,,Claims Manager” SRL, Biroul

Național al Asiguratorilor de Autovehicule nu a avut posibilitate de a întocmi dosarul

de daune.

Astfel, menționează că autovehiculul deteriorat nu a fost restabilit pînă în

prezent și Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule fiind în posibilitate reală

să examineze autovehiculul deteriorat, nu a întreprins nici o acțiune în acest sens.

În continuare, afirmă că de obligația Biroului Național al Asiguratorilor de

Autovehicule este gestionarea dosarului de daune și examinarea autovehiculului

avariat și nu a SC ,,Claims Manager” SRL, iar în aceste condiții instanța de judecată

urma să constate cu certitudine, care sunt acele motive necunoscute , cele pentru care

dînsul nu a prezentat autovehiculul deteriorat, sau inacțiunea Biroului Național al

Asiguratorilor de Autovehicule și SC ,,Claims Manager” SRL de a se deplasa în or.

Cupcini pentru examinarea autovehiculului deteriorat.

În acest sens evidențiază, scrisoarea Biroului Național al Asiguratorilor de

Autovehicule adresată SC ,,Claims Manager” SRL, prin care se demonstrează cu

certitudine neexecutarea obligației de examinare a autovehiculului avariat din partea

ultimilor și nu din cauza lui.

Prin urmare, insistă că în cauza a fost demonstrată neexecutarea obligației de

examinare a autovehiculului avariat anume din partea Biroului Național al

Asiguratorilor de Autovehicule, care este persoana obligată să restituie prejudiciul

cauzat de o persoană ce nu are asigurare obligatoriei de răspundere civilă și SC

,,Claims Manager” SRL în baza unui contract de prestare a serviciilor în interesele

Biroului Național al Asiguratorilor de Autovehicule, iar în atare situație consideră că a

fost în drept să apeleze către serviciile experților independenți pentru calcularea

prejudiciului material.

Consideră că cererea de revizuire urmează a fi admisă, deoarece au devenit

cunoscute fapte care nu au fost studiate în procesul de judecată și care sunt

contradictorii concluziilor instanței de apel, pe care însă nu le-a prezentat în procesul

judecării cauzei în fond, deoarece nu a participat la examinarea cauzei, iar

reprezentantul său, care a pregătit acțiunea, nu a cunoscut despre aceste fapte.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 31 mai 2016, s-a dispus strămutarea

examinării cererii de revizuire formulată de către Didric Boris asupra deciziei Curții de

Apel Bălți din 17 septembrie 2015, pentru examinare conform competenței la Curtea

Supremă de Justiție.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată

și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispozițiile art. 449 lit. lit. b)

CPC, a prezentat în susținerea cererii de revizuire cererea Biroului Național al

asigurătorilor Autovehicule nr. 01-3184/14 din 24 decembrie 2014 adresată SC

„Claims Manager” SRL, prin care se confirmă transmiterea spre instrumentare a

dosarului de daune cu nr. 646 din 24 decembrie 2014 și examinare a autovehiculului

de model VW Saran cu nr. de înmatriculare EDBK 495 avariat în rezultatul

accidentului de circulație produs în or. Cupcini r-nul Edineț, la data de 21 noiembrie

2014.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au

devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și

nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

În sensul normei enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau faptele

trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă importanță

esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra

concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după ce hotărârea

judecătorească devine irevocabilă.

De altfel, art. 449 lit. b) CPC, vorbește despre circumstanțe (fapte) necunoscute

anterior petiționarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanța a

constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru admiterea revizuirii

este că și instanței nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că nu a știut

anterior pronunțării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau

fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi ca

temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate

măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare

a pricinii.

Astfel, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca

circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunțării hotărîrii, ele

urmînd a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea hotărîrii. Faptele noi

apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acțiune în judecată,

dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze

esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte

necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante

pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanțe conduc după sine la apariția,

modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt

determinante pentru judecarea justă a cauzei.

În același timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art.

449 lit. b) CPC, decade sau lipsește revizuentul de posibilitatea invocării unui atare

temei.

Cu referire la prevederile enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă că cele invocate de către revizuent

în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449

lit. b) CPC, or ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a

pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale

pentru soluționarea pricinii, inclusiv și pentru obținerea actului prezentat ca temei de

depunere a cererii de revizuire, condiție însă care este direct impusă prin lege.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care

să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce acelea

prezentate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanței de judecată ori

de natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate

de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea

principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în

cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că revizuentul Didric Boris în

cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449

CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit

împrejurări ce țin de fondul cauzei.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o

violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează să

fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența dreptului o

parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale

preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, printre

altele, ca atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,

constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v.

Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova,

citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Didric

Boris, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 13 ianuarie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Didric Boris împotriva Biroului Național

al Asiguratorilor de Autovehicule cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a

cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță