Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022

Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.847/1/2022 este constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 34 alin. (3) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror şef al Biroului de recursuri civile în interesul legii Luminiţa Nicolescu.

La şedinţa de judecată participă doamna magistratasistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, cu privire la obiectul recursului în interesul legii şi faptul că la dosar au fost depuse hotărâri definitive contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, raportul întocmit de judecătorii raportori şi punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, a fost depus un punct de vedere amicus curiae.

Constatând că nu există chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra recursului în interesul legii.

Doamna procuror Luminiţa Nicolescu arată că, faţă de considerentele reţinute prin Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021 (Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021), referitoare la lipsa dificultăţii chestiunii de drept şi la împrejurarea că problema ridicată de instanţa de trimitere viza chestiuni a căror verificare se afla în sarcina acesteia, procurorul general apreciază că recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov este inadmisibil. Verificarea în concret, pe baza probelor administrate, a faptului achitării sumelor solicitate de către organismele internaţionale, precum şi a corespondenţei dintre aceste sume şi drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, revine doar instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei. Reperele pentru dezlegarea acestei probleme se regăsesc şi în Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 30 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 3 iulie 2017, precum şi în dispoziţiile Legii nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu completările ulterioare. De asemenea, pentru prima întrebare a instanţei de trimitere îşi menţin relevanţa considerentele cuprinse în paragrafele 73-75 din Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021.

Doamna judecător Corina-Alina Corbu consultă membrii completului cu privire la existenţa unor întrebări pentru reprezentantul procurorului general.

Doamna judecător Lavinia Curelea întreabă cum apreciază procurorul general faptul că toate hotărârile judecătoreşti ataşate sesizării cu recurs în interesul legii sunt ulterioare pronunţării Deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021.

Doamna procuror Luminiţa Nicolescu arată că problema relevată de examenul jurisprudenţial rămâne o chestiune de aplicare a legii, pentru care instanţa învestită cu soluţionarea cauzei trebuie să determine cărei structuri îi aparţine reclamantul, ce dispoziţii legale îi sunt aplicabile şi cum se coroborează dispoziţiile dreptului intern cu reglementările internaţionale. Opiniile divergente ale instanţelor au apărut din situaţiile de fapt diferite, care uneori au putut fi probate, alteori nu.

Doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra admisibilităţii recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

La data de 26 august 2022, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii vizând următoarea problemă de drept: 1. Dacă drepturile băneşti privind diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, reglementate de prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004), nepublicată în Monitorul Oficial al României, trebuie acordate de statul român indiferent de plata aceloraşi drepturi de către aliaţii/organizaţiile internaţionale/partenerii externi sub egida cărora se desfăşoară misiunea, chiar şi sub o altă denumire şi într-un alt cuantum, dar în acelaşi scop, având în vedere şi acordurile/înţelegerile tehnice europene sau internaţionale încheiate în acest sens, existând totodată dificultăţi din partea unităţilor angajatoare în a face dovada încasării drepturilor băneşti de către reclamanţi din partea aliaţilor/organizaţiilor internaţionale/partenerilor externi, întrucât sumele de bani au fost virate direct în contul personal al participanţilor la misiuni. 2. Dacă prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 se interpretează în sensul că diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere au ca scop acoperirea cheltuielilor legate de instalarea, întreţinerea şi orice alte cheltuieli uzuale în legătură cu locul misiunii, similar sumelor stabilite de organizaţiile internaţionale sub denumirea Boarding and Lodging Allowance (BLA) – acordată de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, Mission Subsistence Allowance (MSA) – acordată de Organizaţia Naţiunilor Unite, Daily Subsistence Allowance (DSA) – acordată de Consiliul Uniunii Europene sau au un scop diferit, respectiv acoperă riscul/alte inconveniente de ordin moral la care este supus personalul participant în teatrele de operaţii în cadrul misiunilor în afara teritoriului statului român.

Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 31 august 2022, formându-se Dosarul nr. 1.847/1/2022, cu termen de soluţionare la 14 noiembrie 2022. II. Prevederile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale: Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 46/2020 pentru stabilirea drepturilor de diurnă, cazare, hrană, facilitarea legăturii cu familia, recreere şi transport ale personalului militar şi civil participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 27 ianuarie 2020 (Hotărârea Guvernului nr. 46/2020). ” Art. 1. – (1) Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, beneficiază de diurnă în valută, care nu include cheltuieli de hrană, calculată în baza ordinului de numire în funcţie, de la data părăsirii teritoriului naţional şi până la data intrării în ţară, după executarea misiunii, astfel: a) ofiţerii – 40 de dolari SUA/zi/persoană; b) alte categorii de personal – 35 de dolari SUA/zi/persoană. (2) În raport cu gradul de risc al misiunilor existente în zona de desfăşurare a operaţiilor, ministrul apărării naţionale poate aproba majorarea cu până la 100% a valorii diurnei prevăzute la alin. (1). (3) Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 2 lit. a) şi d) din Legea nr. 42/2004, în zonele de operaţii, beneficiază de diurna prevăzută la alin. (1), majorată cu 100%. (4) Personalul care execută controale, recunoaşteri sau alte misiuni cu caracter temporar în zonele de operaţii, în funcţie de tipul misiunii, beneficiază, pe timpul cât îşi desfăşoară activitatea în aceste zone, de aceleaşi drepturi de diurnă ca şi personalul prevăzut la alin. (1)-(3). (5) Indiferent de tipul misiunii, în situaţia în care personalul îşi desfăşoară activitatea în cadrul comandamentelor internaţionale dislocate în afara zonei de operaţii, acesta beneficiază de diurnă în valută, care nu include cheltuieli de hrană, la nivelul prevăzut la alin. (1).” Art. 3. – ” Pe durata misiunii, personalul beneficiază de 1 dolar SUA/zi/persoană pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere.” III. Examenul practicii judiciare

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a identificat existenţa a două orientări jurisprudenţiale cu privire la problemele de drept.

Într-o primă orientare jurisprudenţială se consideră că diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, reglementate de prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, au o natură juridică diferită de sumele acordate de organizaţiile internaţionale/aliaţii/partenerii externi, drepturile respective nefiind prevăzute de acordurile/înţelegerile internaţionale, astfel că instanţele au dispus admiterea acţiunilor şi acordarea acestor sume.

Totodată, au fost identificate şi opinii convergente, justificate de interpretarea că diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, reglementate de prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, au ca scop acoperirea riscului/inconvenientelor la care este supus personalul participant în teatrele de operaţii în cadrul misiunilor în afara teritoriului statului român, iar nu acoperirea cheltuielilor legate de instalarea, întreţinerea şi orice alte cheltuieli uzuale în legătură cu locul misiunii.

De asemenea, la nivelul curţilor de apel Cluj şi Timişoara s-au identificat soluţii de admitere în parte a acţiunilor, numai a petitului vizând acordarea sumei pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, prevăzute de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, apreciindu-se că aceasta nu are un corespondent concret în sumele încasate de reclamant din partea aliaţilor/organizaţiilor internaţionale/partenerilor externi, având o natură diferită faţă de sumele încasate, şi că este justificată acordarea acesteia în temeiul normei interne, nefiind în prezenţa unei duble plăţi care să conducă la o îmbogăţire fără justă cauză.

La nivelul Curţii de Apel Suceava şi al Curţii de Apel Bacău s-au identificat soluţii de admitere în parte a acţiunilor, numai a petitului vizând acordarea diurnei în valută prevăzute de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, apreciindu-se că aceasta are un caracter distinct în raport cu sumele încasate de reclamant din partea aliaţilor/organizaţiilor internaţionale/partenerilor externi, având o natură diferită faţă de sumele încasate, şi că este justificată acordarea acesteia în temeiul normei interne.

În sensul acestei orientări jurisprudenţiale, titularul sesizării a indicat următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: deciziile nr. 328 din 15 martie 2022, nr. 1.617 din 21 decembrie 2021, nr. 1.416 din 9 noiembrie 2021, nr. 1.620 din 21 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal; deciziile nr. 2.333 din 18 noiembrie 2021, nr. 2.332 din 18 noiembrie 2021, nr. 1.880 din 14 iulie 2022, nr. 2.330 din 18 noiembrie 2021, nr. 1.827 din 5 iulie 2022, nr. 1.882 din 8 octombrie 2021, nr. 588 din 10 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 1.664 din 10 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 1.477/A din 27 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale; deciziile nr. 376 din 7 aprilie 2022, nr. 57 din 19 ianuarie 2022, nr. 711 din 2 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal; deciziile nr. 472 din 29 septembrie 2020, nr. 747 din 10 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; deciziile nr. 672 din 28 iunie 2022, nr. 964 din 25 octombrie 2021, nr. 966 din 25 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal; deciziile nr. 212 din 30 martie 2022, nr. 411 din 30 iunie 2022, nr. 410 din 30 iunie 2022, nr. 413 din 30 iunie 2022, nr. 369 din 9 iunie 2022, nr. 409 din 30 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal.

În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a reţinut că diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, reglementate de prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, au aceeaşi natură juridică şi acelaşi scop cu sumele acordate de organizaţiile internaţionale/aliaţii/partenerii externi, urmărind acoperirea principalelor nevoi ale unei persoane care desfăşoară o astfel de misiune, terminologia fiind diferită. Prin urmare, aceste instanţe au verificat dacă au fost acordate sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor legate de locul misiunii de către organizatorul misiunii internaţionale şi, în cazul în care s-a făcut dovada plăţii sumelor respective de către acesta, acţiunile au fost respinse.

Aşa cum s-a arătat şi anterior, la nivelul curţilor de apel Cluj şi Timişoara s-au identificat soluţii de admitere în parte a acţiunilor, numai a petitului vizând acordarea sumei pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, prevăzute de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, apreciindu-se că numai diurna reglementată de prevederile art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 are aceeaşi natură juridică şi acelaşi scop cu sumele acordate de organizaţiile internaţionale/aliaţii/partenerii externi.

De asemenea, la nivelul Curţii de Apel Suceava şi al Curţii de Apel Bacău s-au identificat soluţii de admitere în parte a acţiunilor, numai a petitului vizând acordarea diurnei în valută prevăzute de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, apreciindu-se că numai suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, prevăzută de art. 3 din acelaşi act normativ, are aceeaşi natură juridică şi acelaşi scop cu sumele acordate de organizaţiile internaţionale/aliaţii/partenerii externi.

Au fost indicate de titularul sesizării următoarele hotărâri judecătoreşti definitive: deciziile nr. 1.096 din 13 decembrie 2021, nr. 235 din 30 martie 2022, nr. 115 din 18 februarie 2022, nr. 206 din 18 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 1.535 din 15 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa -Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; deciziile nr. 1.664 din 10 decembrie 2021, nr. 1.454 din 4 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 979 din 5 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 51 din 17 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal; deciziile nr. 738 din 23 noiembrie 2021, nr. 739 din 23 noiembrie 2021, nr. 421 din 7 iulie 2022, nr. 419 din 7 iulie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal. IV. Opinia titularului sesizării – Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a arătat că punctul său de vedere este în sensul celei de-a doua opinii jurisprudenţiale, respectiv că diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, reglementate de prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, au aceeaşi natură juridică şi acelaşi scop cu sumele acordate de organizaţiile internaţionale/aliaţii/partenerii externi, urmărind acoperirea principalelor nevoi ale unei persoane care desfăşoară o astfel de misiune, terminologia fiind diferită. V. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Analizând orientările jurisprudenţiale identificate în practica instanţelor, procurorul general a apreciat, în principal, că recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov este inadmisibil, faţă de considerentele reţinute prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021 (Decizia nr. 38 din 7 iunie 2022), prin care s-a reţinut că problema de drept nu prezenta un grad de dificultate care să fi justificat declanşarea mecanismului reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă, interpretarea normelor legale fiind una facilă, iar problema ridicată de instanţa de trimitere viza chestiuni a căror verificare se afla în sarcina acesteia.

Chiar dacă aceste considerente au fost dezvoltate în cadrul analizei efectuate asupra gradului de dificultate al chestiunii de drept (condiţie de admisibilitate a mecanismului aprioric de unificare a jurisprudenţei, care nu are corespondenţă în cazul recursului în interesul legii), ele pun în evidenţă şi lipsa unei probleme de drept reale, rezultate din interpretarea şi aplicarea neunitară a unor dispoziţii normative ale dreptului intern, incomplete, lacunare, imperfecte sau neclare, necesar a fi lămurite sub aspectul interpretării, pentru înlăturarea aplicării lor neunitare, condiţie de admisibilitate comună ambelor mecanisme de unificare a jurisprudenţei.

În realitate, ceea ce relevă sesizarea cu recurs în interesul legii formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov constă în dificultatea instanţelor de judecată de a stabili sumele acordate de partenerii externi, organizatori ai misiunilor la care au participat reclamanţii, şi, întocmai sesizării pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în cauza precedentă, a faptului dacă sumele plătite de aceşti parteneri, astfel cum acestea sunt consacrate în diferite documente ale organizaţiilor externe, au asigurat compensarea aceloraşi cheltuieli şi inconveniente ca şi diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, solicitate de reclamanţii din litigiile principale de la propriii angajatori. Or, ambele aspecte ţin de exerciţiul aplicării legii în planul probatoriului.

Asupra fondului sesizării, procurorul general a apreciat că a doua orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii. În consecinţă, prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 ar trebui interpretate în sensul că drepturile prevăzute de acestea (diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere) trebuie plătite de statul român doar în situaţia în care aceste drepturi nu au fost acordate de către organizaţiile internaţionale sub egida cărora s-a desfăşurat misiunea, chiar şi sub o altă denumire şi într-un alt cuantum, dar în acelaşi scop. Verificarea acestor din urmă aspecte este de competenţa instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor. VI. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii

Prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile băneşti reglementate de aceste prevederi (diurna în valută şi suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere) trebuie acordate de statul român necondiţionat de plata aceloraşi drepturi de către organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunea, chiar şi sub o altă denumire şi într-un alt cuantum, dar în acelaşi scop.”

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 10 din 21 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 19 mai 2022, a fost respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, privind dezlegarea următoarei probleme de drept: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2.523 din Codul civil, trebuia beneficiarul să cunoască drepturile financiare cuvenite, cu consecinţa curgerii termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune împotriva sa, în condiţiile în care acesta nu a efectuat demersuri în vederea aflării conţinutului Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ ce are caracter militar, nepublicat în Monitorul Oficial al României şi necomunicat pe nicio altă cale beneficiarilor drepturilor, dar la a cărui existenţă s-a făcut trimitere în anumite acte legislative publicate în Monitorul Oficial, fără ca în cuprinsul acestor acte legislative să se fi prevăzut conţinutul hotărârii de guvern nepublicate.”

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 18 din data de 29 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 21 mai 2021, a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2.523 din Codul civil, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Guvernului nr. 582/2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar determină momentul obiectiv de la care reclamantul ar fi trebuit să cunoască existenţa drepturilor reclamate având ca obiect drepturi băneşti reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările şi completările ulterioare, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 30 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 3 iulie 2017, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din anexa nr. VII a Legii nr. 284/2010, raportate la prevederile art. 2 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 şi la dispoziţiile art. 6, art. 13 şi art. 15 alin. (2) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 310/2009, personalul care participă la misiuni de menţinere a păcii în afara teritoriului statului român, căruia i-au fost acoperite cheltuielile cu hrana, nu beneficiază de contravaloarea financiară neimpozabilă a normei de hrană.” VII. Opinia judecătorilor-raportori

Judecătorii-raportori au apreciat că recursul în interesul legii este admisibil în parte, în ceea ce priveşte problema de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, şi anume scopul diurnei prevăzute de aceste dispoziţii. De asemenea, au apreciat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii. VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele: VIII.1. Asupra admisibilităţii sesizării cu recurs în interesul legii

Verificarea regularităţii învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie impune analiza condiţiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în conformitate cu dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti”, precum şi ale art. 515 din acelaşi cod, care prevăd că „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”.

Analiza implică verificarea cerinţelor de admisibilitate sub aspectul titularului dreptului şi al obiectului, în sensul că acestea trebuie să se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, precum şi sub aspectul cerinţei de ordin formal prevăzute de dispoziţiile art. 515 din acelaşi act normativ.

Sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul în interesul legii, condiţia este îndeplinită, întrucât autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, se regăseşte printre titularii dreptului de sesizare, prevăzuţi de art. 514 din Codul de procedură civilă.

Sub aspectul celorlalte două cerinţe, analiza va fi efectuată în raport cu fiecare dintre cele două probleme prezentate în sesizarea de recurs în interesul legii de către titularul acesteia, prin care se invocă, în esenţă: – pe de o parte, o problemă referitoare la plata drepturilor băneşti, prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, personalului participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, indiferent de plata aceloraşi drepturi de către organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile, chiar şi sub o altă denumire şi într-un alt cuantum, dar în acelaşi scop; – pe de altă parte, o problemă referitoare la scopul acestor drepturi, dacă acesta este similar sumelor denumite Daily Subsistence Allowance (DSA), acordată de Consiliul Uniunii Europene, Mission Subsistence Allowance (MSA), acordată de Organizaţia Naţiunilor Unite, Boarding and Lodging Allowance (BLA), acordată de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, sau au un scop diferit.

Analiza admisibilităţii va fi efectuată mai întâi în ceea ce priveşte a doua problemă, care se referă la scopul drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, similar sau diferit de sumele denumite DSA, MSA şi BLA, şi ulterior cu privire la prima problemă, care se referă la situaţia în care drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 au acelaşi scop cu sumele plătite de organizaţiile internaţionale, chiar sub altă denumire şi alt cuantum, şi se invocă aspecte referitoare la plata acestora.

Sub aspectul obiectului recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, respectiv să privească o problemă de drept soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, cerinţa de admisibilitate trebuie analizată din perspectiva scopului reglementării mecanismului de unificare, întrucât finalitatea acestei instituţii juridice o constituie asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţia României, potrivit cărora „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.

Admisibilitatea recursului în interesul legii presupune ca problema de drept supusă dezbaterii pe această cale să fie reală, legată de interpretarea diferită a unui text de lege, de clarificarea unei norme juridice care este echivocă, lacunară, necorelată cu alte dispoziţii legale, susceptibilă de interpretare ori aplicare diferită şi care a generat o practică judiciară neunitară.

Cu privire la cea de-a doua problemă care formează obiectul sesizării, aceasta a apărut cu ocazia soluţionării litigiilor având ca obiect acţiunile prin care reclamanţii, personal participant la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, au solicitat obligarea pârâţilor, unităţi angajatoare, la plata drepturilor privind diurna în valută şi pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, prevăzute de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, pentru perioada în care au participat la aceste misiuni.

Apărările formulate de pârâţi au constat, printre altele, în faptul că drepturile băneşti, prevăzute de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, au fost achitate sau că reclamanţii au beneficiat de drepturile băneşti achitate de organizaţiile internaţionale sub egida cărora s-au desfăşurat misiunile şi operaţiile, care, deşi sub o altă denumire sau în alt cuantum, au acelaşi scop, astfel că nu există nicio justificare pentru ca acelaşi aspect să fie remunerat şi de către statul român, întrucât ar conduce la o dublă plată.

Sumele invocate ca fiind acordate de organizaţiile internaţionale sunt următoarele: – în ceea ce priveşte Organizaţia Naţiunilor Unite, potrivit Instrucţiunilor administrative privind alocaţia de subzistenţă din misiune ST/AI/1997/6/20.10.1997 (Administrative Instruction Mission Subsistence Allowance) emise de Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite: pct. 1.1 – Mission Subsistence Allowance (MSA) – indemnizaţia de subzistenţă pentru misiune este o indemnizaţie zilnică plătită de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru cheltuielile de trai suportate de membrii personalului pe teren în legătură cu încadrarea temporară sau numirea lor într-o misiune specială (Mission subsistence allowance is a daily allowance payable by the Organization for living expenses incurred by staff members in the field in connection with their temporary assignment or appointment to a special mission); pct. 3.1 – ratele indemnizaţiei de subzistenţă pentru misiune se stabilesc pe baza costurilor de cazare pe termen lung, hrană şi cheltuieli diverse la locul de muncă al misiunii, tarifele vor fi stabilite pentru fiecare misiune de către secretarul general adjunct pentru managementul resurselor umane în numele secretarului general şi vor fi publicate (Mission subsistence allowance rates shall be determined on the basis of cost of long-term accommodation, food and miscellaneous expenses at the duty station of the mission assignment. The rates shall be established for each mission by the Assistant Secretary-General for Human Resources Management on behalf of the Secretary-General, and shall be published); pct. 3.3 – în mod normal, sunt stabilite două rate ale indemnizaţiei de subzistenţă pentru misiune, se aplică o rată mai mare în primele 30 de zile de repartizare la locul de muncă pentru a compensa cheltuielile aferente amenajării şi cheltuielile de cazare suportate în mod normal, iar ulterior se aplică o rată redusă (Normally, two rates of mission subsistence allowance are established, a higher rate is applicable during the first 30 days of assignment to the duty station to compensate for expenditures related to the set-up and the normally higher accommodation expenses incurred, and a reduced rate is applicable thereafter); pct. 5.1 – indemnizaţia de subzistenţă în misiune se plăteşte de la data sosirii la locul de muncă până la data plecării, adică pentru perioada petrecută în serviciul legat de misiune (Mission subsistence allowance is payable from the date of arrival at the duty station until the date of departure, i.e., for the period spent on mission related service, in the following cases); pct. 5.2 – atunci când cazarea este oferită gratuit de către Naţiunile Unite, rata standard a indemnizaţiei de subzistenţă pentru misiune va fi redusă cu 50 la sută, indiferent dacă cazarea oferită este permanentă, prefabricată sau corturi (When accommodation is provided free of charge by the United Nations, the standard rate of mission subsistence allowance will be reduced by 50 per cent regardless of whether the accommodation provided is permanent, prefabricated or tented); – tot în ceea ce priveşte indemnizaţia de subzistenţă pentru misiune, potrivit art. 135 din Ghidul pentru ţările care participă cu forţe poliţieneşti la misiuni de menţinere a păcii sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite din 29 iunie 2007 (Guidelines for United Nations police officers on assignment with peacekeeping operations), alocaţia de subzistenţă din misiune (MSA) este o indemnizaţie zilnică plătită de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru asigurarea cheltuielilor necesare traiului zilnic în zona de misiune, MSA este determinată, în principal, în baza cheltuielilor privind asigurarea cazării pe termen lung, hrănirea şi alte cheltuieli secundare curente în zona de dislocare din misiune, cuantumul indemnizaţiei zilnice este stabilit de Oficiul Naţiunilor Unite pentru Managementul Resurselor Umane în baza unor studii de piaţă având la bază costurile necesare asigurării cazării, hranei, precum şi a unor cheltuieli curente/mărunte din zona de misiune, tarifele sunt revizuite şi pot fi ajustate în consecinţă; atunci când Naţiunile Unite sau o altă entitate oferă cazare şi/sau hrană, MSA va fi redusă în consecinţă [The Mission Subsistence Allowance (MSA) is a daily allowance payable by the United Nations for living expenses incurred in the mission in connection with temporary assignments. MSA is primarily determined on the basis of long-term accommodation, food and incidental expenses at the duty station. MSA rates are established by the United Nations Office of Human Resources Management based on a survey of accommodation, food and miscellaneous expenses. The rates are reviewed and may be adjusted accordingly. When either United Nations or another entity provides accommodation and/or food the MSA will be reduced accordingly]; – în ceea ce priveşte Consiliul Uniunii Europene, conform Ghidului de indemnizaţii pentru personalul detaşat care participă la misiuni civile de management al crizelor sub egida Uniunii Europene nr. 7.291/09/10.03.2009 (Guidelines for allowances for seconded staff participating in EU civilian crisis management missions), emis de Consiliul Uniunii Europene, este prevăzută diurna (per diem), sunt indicate motivele de acordare, compensaţie (diurnă) pentru cheltuielile aferente unei misiuni în străinătate în cadrul unei misiuni de gestionare a crizelor civile din UE (compensation – daily allowance – for expenditure arising from a deployment abroad in an EU civilian crisis management mission), şi scopul indemnizaţiei, acoperirea cheltuielilor de cazare, masă, deplasări locale, cheltuieli diverse (cum ar fi costurile de comunicare privată) (to cover such expenditure as arising from accommodation, meal, local travel, sundry expense such as private communication cost); se prevede că ar trebui utilizată rata ONU, şi anume rata MSA, ca bază pentru rata diurnelor pentru misiunea de gestionare a crizelor civile a UE, faptul că rata diurnei pentru personalul civil din UE responsabil cu gestionarea crizelor ar trebui să corespundă cu 75% din MSA completă pentru întreaga perioadă de misiune, în loc să fie redusă după primele 30 de zile, aşa cum se întâmplă în sistemul ONU, şi faptul că în locaţiile pentru care nu a fost stabilit un nivel al MSA se va folosi ca bază de calcul rata pe termen lung a indemnizaţiei zilnice de subzistenţă [Daily Subsistence Allowance (DSA)] a Comisiei internaţionale pentru serviciul public, 75% din DSA la data la care se aprobă fişa financiară pentru o misiune; indemnizaţia zilnică de subzistenţă [Daily Subsistence Allowance (DSA)] cuprinde contribuţia totală a organizaţiei la cheltuieli precum cazare, masă, gratuităţi, costuri de transport de la locul de cazare la primul loc de desfăşurare a activităţii oficiale şi retur, precum şi alte plăţi efectuate pentru servicii personale (comprises the organization’s total contribution towards such charges as lodging, meals, gratuities, transport cost from place of lodging to the first place of official business, and vice versa, and other payments made for personal services rendered); – în ceea ce priveşte Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), indemnizaţia de masă şi cazare [Boarding and Lodging Allowance (BLA)] este diurna care este plătită de OSCE membrilor misiunilor internaţionale şi este destinată să acopere cel puţin parţial cheltuielile de trai suportate; BLA se plăteşte pe durata numirii începând de la data sosirii membrului misiunii la locul de muncă; tarifele BLA sunt stabilite anual pentru fiecare operaţiune pe teren de către secretarul general, luând în considerare costurile de cazare, hrană şi cheltuieli diverse în zona misiunii (BLA is a daily allowance which is paid by the OSCE to international mission members and is intended to cover at least partially the living expenses incurred. BLA shall be paid for the duration of the appointment commencing from the arrival date of the mission member in the duty station. BLA rates shall be established yearly for each Field Operation by the Secretary General, taking into account the costs of accommodation, food and miscellaneous expenses in the mission area).

Potrivit primei opinii jurisprudenţiale, diurna în valută şi/sau suma pentru facilitarea legăturii cu familia şi recreere, reglementate de prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, au o natură diferită de sumele acordate de organizaţiile internaţionale/aliaţii/partenerii externi, drepturile respective nefiind prevăzute de acordurile/înţelegerile internaţionale, sau au ca scop acoperirea riscului/inconvenientelor la care este supus personalul participant în teatrele de operaţii în cadrul misiunilor în afara teritoriului statului român, iar nu acoperirea cheltuielilor legate de instalarea, întreţinerea şi orice alte cheltuieli uzuale în legătură cu locul misiunii.

Potrivit celei de-a doua opinii jurisprudenţiale, aceste drepturi au aceeaşi natură şi acelaşi scop cu sumele acordate de organizaţiile internaţionale/aliaţii/partenerii externi, urmărind acoperirea principalelor nevoi ale unei persoane care desfăşoară o astfel de misiune, terminologia fiind diferită.

Faţă de modalitatea de formulare a problemei prezentate de titularul sesizării şi de opiniile jurisprudenţiale conturate, se impune, în prealabil, clarificarea acesteia, din perspectiva celor statuate în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul că recursul în interesul legii reprezintă un mijloc procedural specific de interpretare cu forţă generalizatoare a unei norme juridice pentru ca, desluşindu-i înţelesul, toate instanţele să o înţeleagă şi să o aplice în acelaşi mod, asigurându-se astfel coerenţa jurisprudenţei şi previzibilitatea acesteia (Decizia nr. 10 din 25 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 6 august 2015); a interpreta un text de lege înseamnă a lămuri înţelesul acestuia, a-l explica, a determina configuraţia reală a normei de drept, şi nu a da o altă reglementare raporturilor sociale respective (Decizia nr. 11 din 19 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 26 octombrie 2011), şi având în vedere că revine instanţei supreme sarcina de a determina dacă, prin modul de prezentare a problemei prin care s-a pretins o rezolvare neunitară prin hotărâri judecătoreşti definitive, aceasta reprezintă o problemă de drept de natură să pună în dezbatere interpretarea şi aplicarea unei/unor reglementări legale (Decizia nr. 18 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 28 octombrie 2015).

Deşi prin sesizare este pus în discuţie scopul drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, pentru a se stabili dacă este similar scopului celor stabilite de organizaţiile internaţionale, denumite DSA, MSA, BLA, sau este diferit, problema de drept, în sensul art. 514 din Codul de procedură civilă, priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 referitoare la scopul acordării acestor drepturi personalului participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operaţii, şi nu a prevederilor din documentele europene sau internaţionale în care se regăsesc drepturile indicate de autorul sesizării, în acest sens urmând a fi examinat recursul în interesul legii.

Din perspectiva actelor/documentelor/acordurilor/înţelegerilor europene sau internaţionale, în baza cărora se desfăşoară misiunile şi operaţiile în afara teritoriului statului român, în cadrul recursului în interesul legii, al cărui scop este acela de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, nu este posibilă o examinare exhaustivă a tuturor drepturilor prevăzute pentru a fi acordate personalului participant. Revine instanţelor de judecată, în situaţiile de fapt particulare din fiecare litigiu, să stabilească eventuala corespondenţă dintre aceste drepturi şi cele din legislaţia naţională, în raport cu conţinutul acestora şi scopul pentru care au fost prevăzute.

Este de observat şi faptul că, în cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizată pentru interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, însă numai din perspectiva acordării acestor drepturi băneşti necondiţionate de plata aceloraşi drepturi de către organizaţiile internaţionale sub egida cărora se desfăşoară misiunea, chiar şi sub o altă denumire şi într-un alt cuantum, dar în acelaşi scop, perspectivă care se regăseşte în prima problemă din prezenta sesizare.

Sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, apreciindu-se de către Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, că, în modalitatea de formulare, de o manieră ipotetică, întrebarea nu prezintă un grad ridicat de dificultate. S-a constatat, însă, din hotărârile judecătoreşti comunicate de instanţe, existenţa unei practici neunitare rezultate din interpretarea diferită a naturii drepturilor băneşti încasate de la instituţia europeană sau internaţională şi a drepturilor reglementate de art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, din faptul că drepturile acordate de instituţia europeană sau internaţională nu se confundă cu cele datorate de statul român cu titlu de diurnă în valută şi costuri pentru facilitarea legăturii cu familia.

Este de menţionat, referitor la acest aspect, faptul că, exceptând una din hotărârile judecătoreşti anexate sesizării, toate celelalte hotărâri judecătoreşti anexate sunt ulterioare Deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021.

Condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul recursului în interesul legii este îndeplinită, prin sesizare fiind indicată o problemă de drept rezultată din interpretarea şi aplicarea diferită a unor dispoziţii dintr-un act normativ, în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, şi anume scopul diurnei prevăzute de aceste dispoziţii.

Soluţionarea diferită a litigiilor a decurs şi din modul în care instanţele de judecată s-au raportat la indemnizaţiile prevăzute de diferite documente europene/internaţionale, denumite Per Diem, DSA, MSA, BLA, acordate de Consiliul Uniunii Europene, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, din conţinutul cărora rezultă că sunt destinate pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, pentru hrană, a celor secundare/curente la locul misiunii (MSA), a cheltuielilor de cazare, pentru masă, deplasări locale, a celor diverse (Per Diem), a cheltuielilor de cazare, pentru masă, gratuităţi, a costurilor de transport de la locul de cazare la primul loc de desfăşurare a activităţii oficiale şi retur, precum şi a altor plăţi efectuate pentru servicii personale (DSA), a cheltuielilor de cazare, pentru hrană şi a celor diverse în zona misiunii (BLA), în sume variabile în funcţie de circumstanţele specifice locului misiunii, însă problema de drept soluţionată neunitar, în concret, prin raportare la dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, priveşte interpretarea dispoziţiilor din actul normativ intern, art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004.

Problema de drept este reală, rezultă din interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care prevăd diurna, în ceea ce priveşte scopul acesteia. Interpretarea diferită este determinată de o omisiune de reglementare, de caracterul incomplet al acesteia, întrucât nu sunt determinate de emitentul actului scopul şi conţinutul concret al dreptului şi nu este corelat cu alte dispoziţii legale care să ofere posibilitatea unei interpretări unitare.

Sub aspectul cerinţei de ordin formal prevăzute de dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, dovada că problema de drept care formează obiectul sesizării a fost soluţionată în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii, condiţia de admisibilitate este îndeplinită, având în vedere jurisprudenţa a