3ra-1109/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1109/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: V. Ciumac dosarul nr. 3ra-1109/16

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

03 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Fundația Copiilor de Plein-Air din Republica Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Fundației Copiilor de Plein-

Air din Republica Moldova împotriva Întreprinderii de Stat ,,Cadastru”, intervenienți

accesorii Guvernul Republicii Moldova, Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău,

Centrul Republican pentru Copii și Tineret din Republica Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ, recunoașterea ca fiind ilegală înregistrarea dreptului

de proprietate și obligarea radierii dreptului de proprietate din Registrul bunurilor

imobile,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Fundația Copiilor de Plein-Air din Republica

Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 06 octombrie

2015, prin care acțiune a fost respinsă ca tardivă,

c o n s t a t ă :

La 07 aprilie 2014, Fundația Copiilor de Plein-Air din RM a depus cererea de

chemare în judecată împotriva ÎS ,,Cadastru”, intervenienți accesorii Guvernul

Republicii Moldova, OCT Chișinău, Centrul Republican pentru Copii și Tineret din

RM cu privire la contestarea actului administrativ, recunoașterea ca fiind ilegală

înregistrarea dreptului de proprietate și obligarea radierii dreptului de proprietate din

Registrul bunurilor imobile (f. d. 4-10, vol. I).

În motivarea acțiunii a indicat că la 05 februarie 2014 a sesizat cu cerere

ÎS ,,Cadastru” și OCT Chișinău, obiectul căreia este anularea înregistrării dreptului de

proprietate după Republica Moldova asupra bunului imobil, teren cu numărul

cadastral 0100517.101 cu suprafața de 4,8 ha amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan

cel Mare și Sfint, 169.

Prin urmare, la 19 februarie 2014, OCT Chișinău a comunicat, că în

conformitate cu art. 505 din Codul civil în lipsa consimțămîntului titularului de drept,

rectificarea se va încuviința numai în temeiul unei hotărîri judecătorești irevocabile.

Iar, prin scrisoarea din 05 martie 2014, ÎS ,,Cadastru” a adus la cunoștință

reclamantului despre lăsarea fără examinare a cererii prealabile pe motiv că a expirat

atît termenul de prescripție special stabilit în art. 14 al Legii contenciosului

administrativ, cît și termenul general de prescripție prevăzut de art. 272 alin. (1) din

Codul civil.

Susține că nu este de acord cu răspunsul ÎS ,,Cadastru”, circumstanță ce 1-a

determinat să se adreseze în instanța de judecată competentă privind recunoașterea ca

ilegal refuzul pîrîtului privind respingerea cererii ca tardivă și obligarea efectuării

anumitor acțiuni.

Afirmă reclamantul că în luna decembrie al anului 2013, reprezentantului

Fundației, care participă pe un alt dosar împotriva Agenției Relații Funciare și

Cadastru, pentru prima dată i-au devenit cunoscute materialele dosarului tehnic a

lucrărilor cadastrale și dosarului cadastral al terenului cu numărul cadastral

0100517.101 amplasat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfînt 169, mun. Chișinău și transmis

în folosință Centrului Republican pentru Copii și Tineret.

La fel, menționează că a sesizat Arhiva Națională a Republicii Moldova și

Arhiva Primăriei mun. Chișinău pentru a i se pune la dispoziție documentele oficiale

ce au stat la baza dosarului tehnic a lucrărilor cadastrale și dosarului cadastral al

terenului cu numărul cadastral 0100517.101.

Astfel, indică că prin răspunsul oferit de Agenția Relații Funciare și Cadastru

din 09 ianuarie 2014 nr. 36/01-08/24, asupra terenului cu numărul cadastral

0100517.101 cu suprafața de 4,8 ha a fost înregistrat dreptul de proprietate al statului,

iar în temeiul titlului de autentificare a dreptului deținătorilor de teren nr.

0100517.101 din 07 august 2008, dreptul de folosință al Centrului Republican pentru

Copii și Tineret.

În același timp, Agenția Relații Funciare și Cadastru a comunicat, că pînă la

inițierea procedurii de delimitare a hotarelor, în Registrul bunurilor imobile nu au fost

înscrise drepturile altor subiecți asupra acestuia, concomitent Agenția a indicat că

terenul cu numărul cadastral 0100517.101 nu a fost format prin căile prevăzute de

Legea cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354 din 28 octombrie 2004, ci a

identificat drept proprietate publică a statului din domeniul public în condițiile

stipulate de Legea privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor nr. 91 din

05 aprilie 2007 cu înscrierea drepturilor respective în Registrul bunurilor imobile.

Relevă că Arhiva Națională a Republicii Moldova a pus la dispoziția

documentele solicitate la 03 februarie 2014.

Afirmă că circumstanțele enunțate oficial de către Agenția Relații Funciare și

Cadastru și documentele eliberate de Arhiva Națională a Republicii Moldova nu i-au

fost cunoscute, iar înscrierea drepturilor respective în Registrul bunurilor imobile i-au

afectat grav dreptul de proprietate.

La 05 februarie 2014, în ordinea art. 14 al Legii contenciosului administrativ, a

înaintat cererea prealabilă către ÎS „Cadastru” și OCT Chișinău cu privire la anularea

înregistrării dreptului de proprietate, efectuat cu încălcarea flagrantă a normelor

legale.

Consideră ca fiind abuziv din partea ÎS „Cadastru” să lase fără examinare

cererea din motivul omiterii termenului de adresare cu cerere prealabilă prevăzut de

art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

În acest sens relatează că concluzia pîrîtului vine în contradicție cu împrejurările

sus înserate, că circumstanțele indicate în răspunsul oficial din 09 ianuarie 2012 cu

nr. 36/01-08/24 al Agenției Relații Funciare și Cadastru și documentele oficiale

eliberate de Arhiva Națională și Arhiva Primăriei mun. Chișinău nu i-au fost

cunoscute.

Menționează că faptul operării înscrierii dreptului de proprietate încă la

07 august 2008 în Registrul bunurilor imobile nu poate fi calificat o împrejurare cu

caracter public unanim recunoscută, inclusiv de către reclamant, ori opozabilitatea

înscrierii în Registrul bunurilor imobile nu prescrie prin sine faptul comunicării ei

tuturor persoanelor fizice și juridice.

Relatează reclamantul că în urma analizei împrejurărilor de fapt și de drept,

înregistrarea dreptului de proprietate după Republica Moldova al bunului imobil cu

numărul cadastral 0100517.101 - teren cu suprafața de 4,8 ha amplasat pe adresa

mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt 169, a fost realizat de către pîrît cu

abaterea gravă de la prevederile normelor materiale în vigoare și se impune

necesitatea anulării acestuia cu restabilirea drepturilor de proprietate al reclamantului.

Solicită reclamantul, recunoașterea ca fiind ilegal refuzul din 05 martie 2013 a

ÎS „Cadastru” de a examina cererea Fundației Copiilor de Plein-Air din RM din

motivul omiterii termenului prevăzut de art. 14 din Legea contenciosului

administrativ, recunoașterea ca fiind ilegală înregistrarea dreptului de proprietate

după Republica Moldova și a dreptul de folosință după Centrul Republican pentru

Copii și Tineret asupra bunului imobil cu număr cadastral 0100517.101, terenul de

pămînt cu suprafața de 4,8 ha situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 169,

obligarea OCT Chișinău, filiala ÎS ,,Cadastru” să radieze din Registrul bunurilor

imobile înscrierea dreptului de proprietate după Republica Moldova asupra bunului

imobil cu număr cadastral 0100517.101 și obligarea OCT Chișinău, filiala ÎS

,,Cadastru” să radieze din Registrul bunurilor imobile înscrierea privind dreptul de

folosință după Centrul Republican pentru Copii și Tineret, acordat în temeiul titlului

de autentificare a deținătorului de teren din 07 august 2008 asupra bunului imobil cu

număr cadastral 0100517.101.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca fiind tardivă (f. d. 92-96, vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Fundația Copiilor de Plein-Air din RM și menținută hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2015 (f. d. 162-173, vol. II).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat prevederile art. 14 alin. (1), art.

17 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și art.

271, art. 272 alin. (1) din Cod civil, care reglementează aspecte ce țin de cererea

prealabilă, termenele de adresare în instanța de contencios administrativ și aplicarea

prescripției extinctive, care indică că acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea dezbaterilor

în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit numai în cazul

în care instanța se pronunță asupra fondului. Termenul de prescripție extinctivă

începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la

data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de

apel a reținut că termenul pentru depunerea acțiunii în judecată a început în anul

2008, atunci cînd reclamantului i-a devenit cunoscut faptul că terenul în litigiu este

proprietatea statului, termenul de prescripție expirînd în anul 2011, însă din actele

pricinii rezultă că cererea prealabilă a fost depusă la data de 05 februarie 2014, care a

fost lăsată fără examinare din motivul omiterii termenului de adresare cu cererea

prealabilă, iar cu cererea de chemare în judecată reclamantul Fundația Copiilor de

Plein-Air din Republica Moldova s-a adresat la 07 aprilie 2014, considerînd că prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia că cererea de chemare în judecată a fost depusă

cu omiterea termenului prevăzut de lege și a respins acțiunea ca fiind depusă tardiv.

La 02 iunie 2016, Fundația Copiilor de Plein-Air din Republica Moldova a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de

apel.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în

fond, nu a dovedit circumstanțele considerate de instanță ca fiind dovedite, iar

concluziile acesteia expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii,

fiind încălcate și normele de drept material.

Totodată, consideră că instanța de apel eronat a raportat la circumstanțele

pricinii prevederile legale menționate și a reținut exclusiv argumentele intimaților

concluzionînd că recurentul-reclamant s-a adresat tardiv cu cererea de chemare în

judecată.

Menționează că răspunsul la cererea prealabilă a fost recepționat prin

intermediul oficiului poștal la 07 martie 2014, iar cererea de chemare în judecată a

fost înregistrată la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău 07 aprilie 2014, considerînd că

a fost depusă în termenul prevăzut de art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului

administrativ.

Indică că actele ce au stat la baza formării bunului imobil cu numărul

cadastral 0100517.101 i-au devenit cunoscute în luna ianuarie 2014.

Astfel, relevă că nu a fost necesar solicitarea repunerii în termen pentru

înaintarea cererii prealabile și respectiv, a cererii de chemare în judecată, deoarece

termenul nu a fost omis.

Consideră greșită concluzia instanței de apel, precum că despre înscrierea

dreptului de proprietate asupra imobilului după Statul Republica Moldova, Fundația

ar fi cunoscut începînd cu anul 2008 în temeiul scrisorii Agenției Relații Funciare și

Cadastru a RM nr. 06/01-04/2408 din 27 ianuarie 2008 și reieșind din existenta mai

multor procese civile.

Mai susține recurentul că faptul operării înscrierii dreptului de proprietate încă la

07 august 2008 în Registrul bunurilor imobile nu poate fi calificată ca o împrejurare

cu caracter public unanim recunoscută, inclusiv de către apelant, or opozabilitatea

înscrierii în Registrul bunurilor imobile nu prescrie prin sine faptul comunicării ei

tuturor persoanelor fizice și juridice.

Afirmă că instanța nu a dat apreciere justă circumstanțelor și probelor privind

temeinicia acțiunii și înregistrarea abuzivă după Republica Moldova al dreptului de

proprietate asupra bunului imobil, teren număr cadastral 0100517.101 cu suprafața de

4,8 ha amplasat pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt 169, precum și

ulterioara transmitere a terenului în folosința Centrului Republican pentru Copii și

Tineret.

Insistă că pricina a fost soluționată greșit și cu aprecierea arbitrară a probelor,

erori care au generat încălcarea drepturilor legale ale recurentului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 31 martie 2016 a

fost expediată în adresa recurentei Fundația Copiilor de Plein-Air din RM la

18 aprilie 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 18346-4 (f. d. 174,

vol. II).

Astfel instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 02 iunie 2016, în termen.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Fundația Copiilor de Plein-Air din RM este inadmisibil din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Fundația Copiilor de

Plein-Air din RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și

(4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul declarat de

către Fundația Copiilor de Plein-Air din RM asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Fundația Copiilor de Plein-Air din RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Fundația Copiilor de Plein-Air din Republica

Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță