2ra-1614/16 — declararea nulitatii procesului verbal al cooperativei de constructie a garajelor

2ra-1614/16 — declararea nulitatii procesului verbal al cooperativei de constructie a garajelor (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: Judecătoria sectorului Rîșcani municipiul Chișinău, Judecător – Serghei Papuha

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Maria Guzun, Ala Nogai, Vladimir Brașoveanu

Dosar nr.2ra-1614/16

DECIZIE

27 iulie 2016 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova,

Judecători – Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru

Constantin Alerguș, Maria Ghervas

Examinînd recursuldeclarat de către Ludmila Sevastianova,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Ludmila Sevastianova împotriva Cooperativei de construcție a garajelor

nr.18, intervenient accesoriu Olexandr Sevastianov, privind declararea

nulității procesului verbal,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015, prin

care a respins apelul declarat de Ludmila Sevastianov,

con sta tă :

La 30 aprilie 2013 Ludmila Sevastianova a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Cooperativei de construcție a garajelor nr.18 (în

continuare CCG nr.18), intervenient accesoriu Olexandr Sevastianov,

solicitînd declararea nulității procesului-verbal nr.3 din 16 septembrie

2010, emis de CCG nr.18, prin care a fost primit Olexandr Sevastianov în

calitate de membru al CCG nr.18 și primirea Ludmilei Sevastianova în

calitate de membru CCG nr.18.

În motivarea cererii a indicat că în anul 1992 a cumpărat de la Vera Cnîș

garajul nr.58 din cadrul CCG nr.18, din str.Mircești nr.8/1, mun.Chișinău.

A depus cerere cu privire la includerea ei în calitate de membru al CCG

nr.18.

A mai indicat că la 03 septembrie 2009 a decedat fostul ei soț, Iurii

Sevastianov, iar ulterior a constatat că a fost distrusă ușa de la garaj, de

unde au fost sustrase mai multe bunuri, fiind schimbat lacătul la ușă. Cu

privire la aceste acțiuni ilegale, a depus o plângere la 04 octombrie 2010 la

poliție, prin care a solicitat să fie luate măsuri în privința persoanelor

vizate. Susține că garajul din str.Mircești nr.8/1, mun.Chișinău, a fost în

posesia ei de la data cumpărării pînă la 08 septembrie 2010, iar la 16

1

septembrie 2010, administrația CCG nr.18 l-a primit pe Olexandr

Sevastianov în calitate de membru al CCG nr.18.

Potrivit Hotărîrii Guvernului nr.365 din 06.04.1998 cu privire la

aprobarea Statutului-model al cooperativei de construcție a garajelor și a

statutului-model al asociației proprietarilor de garaje, la pct.16 este stabilit

că cetății care doresc să obțină calitatea de membru al cooperativei prezintă

în mod obligatoriu, pe lîngă cerere și adeverința de la locul de trai, aceeași

condiție fiind prevăzută și în statutul CCG nr.18.

Deși CCG nr.18 are obligația de a respecta legislația în vigoare și propriul

statut, aceasta a încălcat dispozițiile legii și a primit ca membru o persoană

despre care se cunoaște că este cetățean al altui stat, nu are domiciliul în

Republica Moldova și nu putea să fie acceptat în rîndurile cooperativei.

A mai indicat că în privința garajului nr.58 nu a fost întocmit un proces-

verbal de recepție finală, nefiind înregistrat în registrul bunurilor imobile.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din

26 mai 2015 a fost respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată

depusă de Ludmila Sevastianov.

Întru motivarea soluției, instanța de fond a reținut că obiectul acțiunii în

cauză este un act al întreprinderii ce prestează servicii publice și respectiv,

litigiul cade sub incidența Legii contenciosului administrativ. Avînd în

vedere că hotărîrea adunării generale a reprezentanților CCG nr.18 din 16

septembrie 2010 a fost comunicată Ludmilei Sevastianov, aceasta nu a

contestat-o conform procedurii prevăzute de Legea contenciosului

administrativ.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015 a fost

respinsă cererea Ludmilei Sevastianov privind repunerea în termen a

cererii de chemare în judecată. A fost respins apelul declarat de Ludmila

Sevastianov ca neîntemeiat. A fost menținută hotărîrea Judecătoriei

sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 26 mai 2015.

Întru motivarea soluției, instanța de apel a reținut că litigiul în cauză se

examinează prin prisma Legii contenciosului administrativ, iar Ludmila

Sevastianova a omis termenul de prescripție prevăzut de Legea menționată.

La 31 martie 2016 Ludmila Sevastianov a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015, solicitînd casarea

deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în

judecată.

În motivarea cererii a indicat că nu este deacord cu hotărîrile instanțelor

de judecată ierarhic inferioare, le consideră ilegale și neîntemeiate, pasibile

a fi casate.

2

Atît instanța de fond, cît și instanța de apel au respins cererea de

chemare în judecată ca fiind tardivă, deși recurenta a solicitat repunerea în

termen, fiind invocat drept temei existența litigiului de mai mulți ani,

precum și faptul că pînă la acest litigiu nu a cunoscut despre existența

procesului-verbal contestat.

Susține recurenta că instanțele de judecată nu au reținut probele

prezentate de recurentă întru confirmarea pretențiilor sale.

Studiind materialele dosarului, în raport cu argumentele invocate în

cererea de recurs, în referință și prevederile Legii, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de Ludmila Sevastianov necesită a fi admis, din

considerentele ce urmează.

Conform art.445 alin.(1) lit.c) din Codul de Procedură Civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de

apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Prin prisma art.6 CEDO și art.241 din Codul de Procedură Civilă, întru

asigurarea legalității și temeiniciei hotărîrii, instanțele de judecată au

obligația de a-și motiva hotărîrile, care trebuie să cuprindă circumstanțele

cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei

privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, răspunsuri la argumentele părților și legile de care

s-a călăuzit instanța.

La fel, art.373 din Codul de Procedură Civilă, impune în sarcina instanței

de apel obligația de a aprecia probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanța de apel de către participanții la proces.

Colegiul reține că, în speță, Ludmila Sevastianov a inițiat acțiunea civilă

în cauză în vederea anulării procesului-verbal nr.3 din 16 septembrie 2010,

emis de CCG nr.18, prin care a fost primit Olexandr Sevastianov în calitate

de membru al CCG nr.18 și primirea Ludmilei Sevastianova în calitate de

membru CCG nr.18.

În conformitate cu pct.1 din Anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 365 din 6 aprilie 1998 cu privire la aprobarea

Statutului-model al cooperativei de construcție a garajelor și a Statutului-

model al asociației proprietarilor de garaje, Cooperativa de construcție a

garajelor (denumită în continuare cooperativa) este o asociație benevolă a

cetățenilor, organizată în scopul satisfacerii necesităților membrilor săi în

garaje, prin construirea lor din contul mijloacelor cooperativei și ale

membrilor acesteia.

3

Pct.3 din anexa susindicată prevede că, adunarea de constituire, cu o

majoritate de cel puțin 50% din numărul persoanelor ce au depus actele

necesare pentru obținerea calității de membru, adoptă decizia cu privire la

înființarea cooperativei, aprobă lista membrilor cooperativei și statutul

acesteia și alege organele ei de conducere. Cooperativa urmează să fie

înregistrată la Î.S. „Camera Înregistrării de Stat”. Din momentul

înregistrării, cooperativa devine persoană juridică cu balanță autonomă,

cont de decontări și alte conturi bancare, ștampilă (cu denumirea și

rechizitele sale) și alte sigilii.

Colegiul reține că prevederi similare se conțin și în statutul CCG nr.18,

revăzut la adunarea generală din decembrie 1998 și înregistrat la Pretura

sectorului Rîșcani municipiul Chișinău și la Camera Înregistrării de Stat

(f.d15-19).

Analizînd decizia recurată, Colegiul consideră că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat în mod superficial materialele pricinii și în

mod arbitrar au aplicat în speță norme de drept ce nu reglementează litigiul

în cauză, dar care au dictat soluționarea greșită a litigiul.

În susținerea concluziei date, Colegiul reține că, potrivit art.3 din Legea

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, (1) Obiect al

acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu

caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept recunoscut

de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de: a) autoritățile

publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b)

subdiviziunile autorităților publice; c) funcționarii din structurile

specificate la lit.a) și b). (2) Obiect al acțiunii în contenciosul administrativ

poate fi și nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un

drept recunoscut de lege.

În sensul normei de drept citate supra, se cere de precizat că, actul

administrativ poate fi definit ca fiind un act unilateral, cu caracter normativ

sau individual, adoptat sau emis de către o autoritate publică sau de o

persoană privată împuternicită prin lege sau printr-un act administrativ, în

mod unilateral, în baza și în vederea exercitării legii, pentru nașterea,

modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ,

iar contractul administrativ este asimilat actului administrativ, fiind definit

de lege ca un contract încheiat de o autoritate publică, în virtutea

prerogativelor de putere publică, avînd ca obiect administrarea și

gestionarea bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes

public, prestarea de servicii publice, activitatea funcționarilor publici care

rezultă din relațiile de muncă reglementate de statutul juridic al acestora.

Totodată, din categoria contractelor administrative fac parte contractele de

4

concesiune, reglementate prin Legea cu privire la concesiuni, contractele de

achiziții publice, reglementate prin Legea privind achizițiile publice,

contractele de prestare a serviciilor publice de gospodărire comunală.

Astfel, Colegiul remarcă că, în speță, în mod cert intimatul CCG nr.18 nu

este o autoritate publică și nici nu poate fi asimilată autorităților publice în

sensul Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, iar

actele emise/adoptate de intimat nu pot fi catalogate ca obiect al

contenciosului administrativ, avînd în vedere că sunt întrunite condițiile

pentru a atribui acest statut CCG nr.18.

Aprecierea declarativă a instanțelor de judecată ierarhic inferioare

privind faptul că prestarea serviciilor publice evidențiază necesitatea

aplicării prevederilor Legii citate supra, este eronată, lipsită de un suport

juridic și care vine să depășească cadrul Legal ce indică cu suficientă

claritate criteriile pentru determinare actelor și autorităților publice.

Calificativul de întreprindere ce prestează servicii publice este atribuit în

mod eronat de instanțele de judecată ierarhic inferioare, ori însuși

Statutului-model al asociației proprietarilor de garaje și Cooperativa de

construcție a garajelor expres prevede că cooperativa este a asociație

benevolă a cetățenilor organizată în scopul satisfacerii necesităților

membrilor ei și respectiv, pretinsa prestare a serviciilor publice, în mod cert

se rezumă la activitatea și prestarea serviciilor doar pentru membrii

acesteia.

Colegiul remarcă că, în speță, prin aplicarea eronată a prevederilor Legii

contenciosului administrativ, instanțele de judecată ierarhic inferioare în

mod eronat au apreciat că cererea de chemare în judecată este depusă

tardiv și nu au examinat fondul cauzei.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele de judecată ierarhic

inferioare au soluționat greșit litigiul și au examinat cauza fără cercetarea

circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea corectă a litigiului.

Mai mult ca atît, Colegiul atestă faptul că pricina civilă în cauză a fost

examinată cu încălcarea competenței jurisdicționale, fiind reținută spre

examinare de instanța de contencios administrativ, în detrimentul instanței

de drept comun, circumstanță care impune casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu remiterea pricinii spre

rejudecare în prima instanță.

Conform art.445 alin.(1) lit.c1) din Codul de Procedură Civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, trimițînd

pricina spre rejudecare în prima instanță doar în cazul în care a constatat

5

încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate

la art.432 alin.(3) lit.d) și f).

Conform art.432 alin.(3) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, se

consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că s-a încălcarea

normelor de drept procedural, eroare care nu poate fi corectată de către

instanța de recurs, ce constituie temei de casare a hotărîrii, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanței de a

apel și hotărîrea instanței de fond și de a restitui pricina spre rejudecare în

instanță de fond.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1), art. 445 alin. (3) Cod de

Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Ludmila Sevastianova.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2015 și

hotărîrea Judecătoriei sectorului Rîșcani municipiul Chișinău din 26 mai

2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Ludmila Sevastianova împotriva Cooperativei de construcție a garajelor

nr.18, intervenient accesoriu Olexandr Sevastianov, privind declararea

nulității procesului verbal și se remite cauza spre rejudecare în instanța de

fond – Judecătoria sectorului Rîșcani municipiul Chișinău, în alt complet

de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători –

Sveatoslav Moldovan

Iurie Bejenaru

Constantin Alerguș

Maria Ghervas

6

7