2r-704/16 — partajarea bunului proprietate comună pe cote-părți

prima instanță: M. Muruianu dosarul nr. 2r-704/16

instanța de apel: A. Bostan, G. Dașchevici, Șt. Niță

DECIZIE

20 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de către Gheorghe Meaun

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Meaun

împotriva lui Gheorghe Meaun cu privire la partajarea bunului proprietate comună

pe cote-părți și la cererea reconvențională a lui Gheorghe Meaun împotriva lui

Valeriu Meaun cu privire la partajarea bunului proprietate comună pe cote-părți

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016, prin care a fost

respinsă cererea lui Gheorghe Meaun cu privire la scutirea de plata taxei de stat și

nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Gheorghe Meaun

c o n s t a t ă:

La 07 iulie 2015, Valeriu Meaun a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gheorghe Meaun cu privire la partajarea bunului proprietate comună

pe cote-părți.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 08 iunie 1990, între el și

Svetlana Vasilian a fost înregistrată căsătoria, iar la 25 iunie 2012, prin hotărârea

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, căsătoria a fost desfăcută.

Menționează că pe parcursul vieții în comun au dobândit apartamentul nr. 52

din str. Paris, 40, mun. Chișinău.

Susține că la 10 februarie 2015, Svetlana Vasilian și-a înstrăinat cota-parte din

imobilul enunțat, donând-o fiului Gheorghe Meaun.

Afirmă că comportamentul lui Gheorghe Meaun față de el este agresiv și

neconstructiv, nedorind partajarea imobilului pe cale amiabilă sau achitarea

contravalorii cotei-părți.

Relevă că conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 312 din

25 mai 2015, întocmit de către Centrul de expertize independente, luând în

considerare planificarea interioară a apartamentului, partajarea în natură a acestuia

nu este posibilă.

Solicită vânzarea apartamentului nr. 52 din str. Paris, 40, mun. Chișinău la

licitație cu distribuirea prețului coproprietarilor Valeriu Meaun și Gheorghe Meaun

în părți egale și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Gheorghe Meaun a depus cerere reconvențională împotriva lui

Valeriu Meaun cu privire la partajarea bunului proprietate comună pe cote-părți.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că la 12 februarie 2015, în

temeiul contractului de donație din 10 februarie 2015, a devenit proprietar a ½

cotă-parte din apartamentul nr. 52 din str. Paris, 40, mun. Chișinău, cu suprafața

totală de 45,6 m. p..

Menționează că coproprietar a ½ cotă-parte din imobilul enunțat este și

Valeriu Meaun, în temeiul certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra

cotei-părți din proprietatea comună nr. 17 din 10 februarie 2015.

Susține că, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 013 din

14 ianuarie 2016, apartamentul nr. 52 din str. Paris, 40, mun. Chișinău nu poate fi

divizat, format, conform cotelor-părți deținute de coproprietari cu numere

cadastrale separate, deoarece nu sunt respectate condițiile Legii cu privire la

formarea bunurilor imobile..

Consideră că în legătură cu acest fapt, imobilul urmează a fi partajat prin

atribuirea întregului bun lui Gheorghe Meaun în schimbul unei sulte în favoarea lui

Valeriu Meaun.

Afirmă că el, devenind coproprietarul bunului imobil, a efectuat lucrări de

reparație, îmbunătățind inseparabil acest imobil.

Relevă că costul lucrărilor de reparație efectuate în imobil, conform raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 013 din 14 ianuarie 2016, constituie

116850,35 lei.

Mai relevă că Valeriu Meaun urma să compenseze cheltuielile enunțate

proporțional cotei sale părți în sumă de 58425,17 lei, însă până în prezent, nu a

stins datoria în sumă de 58425,17 lei pentru efectuarea lucrărilor de reparație a

cotei sale părți din imobil.

Consideră că suma enunțată urmează să fie preluată din prețul vânzării

cotei-părți lui Valeriu Meaun.

Invocă că conform raportului de evaluare a valorii de piață a apartamentului

nr. 52 din str. Paris, 40, mun. Chișinău, prețul de piață al ½ cotă-parte din acest

imobil constituie 243165 lei.

Menționează că din anul 2010 până în prezent, Valeriu Meaun nu locuiește în

imobilul enunțat, el dispunând de un alt imobil.

Solicită partajarea apartamentului nr. 52 din str. Paris,40, mun. Chișinău prin

atribuirea în proprietatea sa a întregului imobil, încasând de la el în beneficiul lui

Valeriu Meaun a sumei de 184739,83 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 08 februarie 2016 a

fost admisă acțiunea inițială, a fost dispusă vânzarea apartamentului nr. 52 din

str. Paris, 40, mun. Chișinău, cu nr. cadastral 010051114001052, care aparține cu

drept de proprietate în cote-părți egale lui Valeriu Meaun și Gheorghe Meaun la

licitație, cu distribuirea prețului în părți egale între Valeriu Meaun și Gheorghe

Meaun și a fost încasată de la Gheorghe Meaun în beneficiul lui Valeriu Meaun

taxa de stat în sumă de 3735 lei. A fost respinsă acțiunea reconvențională ca fiind

neîntemeiată.

La 26 februarie 2016, Gheorghe Meaun a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii inițiale și

admiterea acțiunii reconvenționale, precum și scutirea de plata taxei de stat.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 a fost respinsă

cererea lui Gheorghe Meaun cu privire la scutirea de plata taxei de stat ca

neîntemeiată și nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Gheorghe Meaun,

fiindu-i acordat termen până la 28 iunie 2016, ora 11.00 pentru achitarea taxei de

stat la depunerea apelului în sumă de 5471 lei.

La 13 iunie 2016, Gheorghe Meaun a declarat recurs împotriva încheierii

instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii instanței

de apel și admiterea cererii cu privire la scutirea de plata taxei de stat.

În motivarea recursului a indicat că încheierea instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală.

Susține că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în practica sa, a

menționat de nenumărate ori că accesul la justiție este pus grav în discuție, în cazul

în care taxa de stat este fixată într-un cuantum excesiv.

Menționează că odată ce Republica Moldova a aderat la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ea

și-a asumat obligația de a garanta drepturile și libertățile proclamate de Curte

pentru toate persoanele aflate sub jurisdicția sa.

Afirmă că în cauzele Clionov vs Moldova, Tudor-Comerț vs Moldova,

Kreuz vs Polionia, Curtea a statuat că dreptul la un tribunal este pus grav în

discuție dacă taxa de stat este fixată într-un cuantum excesiv, îndeosebi atunci cînd

cel care intenționează să exercite dreptul la apărare este lipsit de surse financiare.

În consecință, Curtea a arătat că în toate cazurile de exercitare a dreptului la

apărare fără plata taxei de stat, instanța de judecată trebuie să examineze

posibilitatea reducerii cuantumului acesteia sau scutirii recurentului, care invocă

situația grea financiară.

Consideră că instanța de apel neîntemeiat a respins cererea sa cu privire la

scutirea de plata taxei de stat, privându-l de drept la apărare și accesul liber la

justiție.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea recurată a fost pronunțată la

31 mai 2016, iar recurentul a declarat recurs la 13 iunie 2016.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să

caseze integral sau parțial încheierea, soluționând prin decizie problema în fond.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întrunește

condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de

stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând

apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

După cum denotă actele cauzei, la 26 februarie 2016, Gheorghe Meaun a

depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din

08 februarie 2016, însă nu a achitat taxa de stat la depunerea apelului în

conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se

depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de

stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.

De asemenea, actele cauzei denotă că recurentul Gheorghe Meaun,

depunând cererea de apel, a solicitat scutirea de plata taxei de stat în legătură cu

situația financiară grea.

În conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcție de situația materială și de

probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de

judecător (de instanța judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părți a

ei.

Articolul 4 din Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992

prevede că în cazurile prevăzute de lege, la cerere, judecătorul sau instanța

judecătorească, în funcție de situația materială și de probele prezentate în acest

sens, este în drept să elibereze, complet sau parțial, de plata taxei de stat persoanele

fizice și juridice, precum și să eșaloneze sau să amâne achitarea taxei de stat.

În sensul prevederilor normelor citate, legiuitorul identifică că, pentru

scutirea de plata taxei de stat, solicitantul trebuie să prezinte probe pertinente, care

să confirme că este în imposibilitate de a achita taxa de stat.

Gheorghe Meaun nu a prezentat însă probe pertinente și veridice, care ar

confirma că dânsul este în imposibilitate de a achita taxa de stat de stat pentru

depunerea cererii de apel.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de apel temeinic și legal a respins ca

neîntemeiată cererea lui Gheorghe Meaun cu privire la scutirea de plata taxei de

stat.

Colegiul relevă că, accesul liber la justiție este o parte componentă incipientă

a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană

pentru Apărare Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale presupune

posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit la o instanță de

judecată, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime. Este unanim acceptat

ca dreptul de acces la justiție nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate

implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul

urmărit.

Instanța de recurs menționează că taxa de stat nu este un impediment al

accesului liber la justiție, atât timp cât statul asigură aplicarea eficientă și uniformă

a prevederilor normative referitoare la cuantumul taxei de stat, la scutirile de taxa

de stat dispuse din oficiu ori la solicitarea persoanei interesate. Dreptul de acces la

un tribunal consacrat de art. 6 din Convenție urmează a fi înțeles ca un drept de

acces concret și efectiv, ceea ce determină instanța de judecată de a supune

adresarea oricărei persoane în justiție cu o restricție pecuniară clară și concretă,

evidențiind-o în conținutul încheierii de contestare a neajunsurilor la adresarea cu

un instrument de atac, urmărind scopul de respectare a echilibrului între necesitatea

asigurării bunei administrări în justiție și proporționalitatea unei astfel de restricții.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a accentuat în argumentarea soluției

din cauza Kreuz contra Poloniei, faptul că dreptul de acces la o instanță de judecată

nu are un caracter absolut, fiind normal și dezirabil ca acesta să fie supus anumitor

limitări, intrinseci forței de reglementare legislativă specifice oricărui stat de drept.

Astfel, pot exista limitări de natură procedurală, precum imperativul parcurgerii

unei proceduri prealabile și chiar limitări de natură financiară, precum impunerea

unor taxe judiciare. Importantă rămâne însă rezonabilitatea acestor limitări, ele

trecând limitele convenționale atunci când restricționează accesul la justiție în

asemenea mod încât aduc atingere însăși esenței dreptului consacrat în beneficiul

tuturor justițiabililor. În acest sens, este respinsă teza ce echivalează dreptul de

acces la justiție cu gratuitatea actului de justiție.

În același timp, instanța de recurs, având în susținere prevederile art. 3

alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat, reține că suma taxei de stat impusă

apelantului Gheorghe Meaun de către instanța de apel spre achitare în mărime de

5471 lei, este incorectă.

Or, Gheorghe Meaun urmează să achite taxa de stat la depunerea cererii de

apel în mărime de 75% din taxa achitată la depunerea cererii reconvenționale, ce

constituie suma de 2808 lei, fiind cert că prin cererea de apel acesta solicită casarea

hotărârii primei instanțe și admiterea cererii reconvenționale înaintate de el

împotriva lui Valeriu Meaun cu privire la partajarea bunului proprietate comună pe

cote-părți

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa încheierea instanței de apel în partea prin care a fost acordat

termen pentru achitarea taxei de stat la depunerea apelului în sumă de 5471 lei și

de a emite o nouă încheiere în partea dată, prin care a impune lui Gheorghe Meaun

spre achitare taxa de stat la depunerea apelului în mărime de 2808 lei, iar în rest de

a menține încheierea instanța de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. c), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Gheorghe Meaun.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Meaun împotriva lui

Gheorghe Meaun cu privire la partajarea bunului proprietate comună pe cote-părți

și la cererea reconvențională a lui Gheorghe Meaun împotriva lui Valeriu Meaun

cu privire la partajarea bunului proprietate comună pe cote-părți, în partea prin care

a fost acordat termen pentru achitarea taxei de stat la depunerea apelului în sumă

de 5471 lei și se pronunță în partea dată o nouă încheiere prin care:

Se acordă apelantului Gheorghe Meaun termen de 20 zile de la publicarea

prezentei decizii pe site-ul Curții Supreme de Justiție, pentru achitarea taxei de stat

la depunerea apelului în sumă de 2808 (două mii opt sute opt) lei.

În rest încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2016 se menține.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Ala Cobăneanu