2ra-1498/16 — încasarea compensației materiale și recuperarea prejudiciului moral

prima instanță: V. Buhnaci dosarul nr.2ra-1498/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air Moldova”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cicalchin Alexandru

împotriva Întreprinderii de Stat Compania Aeriană „Air Moldova” cu privire la

încasarea compensației materiale și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air

Moldova” și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 12

noiembrie 2015 prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă :

La 08 septembrie 2015, Cicalchin Alexandru a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS CA „Air Moldova” cu privire la încasarea compensației

materiale și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că a procurat biletul avia nr. 5725409895847

pentru ruta aeriană Chișinău-London-Chișinău, transportator național compania

aeriană de stat „Air Moldova”, cursa nr. 0834, în bilet fiind indicată data zborului

retur 21 iulie 2015, ora 11:30, nr. avionului 9U 934.

La data de 21 iulie 2015, ca urmare a unor defecțiuni tehnice a avionului, din

vina transportatorului ÎS CA „Air Moldova”, cursa aeriană respectivă a fost amânată

de mai multe ori.

Susține că la apelurile telefonice reprezentanții companiei ÎS CA „Air

Moldova” cu sediul în Republica Moldova nu răspundeau, iar avionul a zburat

conform rutei London-Chișinău doar la data de 23 iulie 2015.

Prin urmare, menționează că a stat în aeroport, așteptând cursa aeriană 3 zile,

astfel, suferind disconfort fizic și moral și suportînd cheltuieli suplimentare.

Consideră că anume ÎS CA „Air Moldova” în calitatea sa de transportator se

face responsabilă pentru întârzierea zborului și pentru consecințele survenite ca

urmare a întîrzierii zborului, respectiv răspunderea contractuală aparține ÎS CA „Air

Moldova” care este antrenată în procesul de transportare a pasagerilor ca cărăuș, fapt

ce se confirmă prin biletul vândut.

În drept își întemeiază cerințele pe prevederile Regulamentului privind

compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și

anulării sau întîrzierii prelungite a zborului aprobat prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 836 din 08 noiembrie 2012, art. art. 514, 986, 988 Cod Civil,

precum și prevederile art. 315 din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105-XV

din 13 martie 2003.

Solicită încasarea prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei, compensației

materiale în mărime de 400 euro (8400 lei), taxei de stat în mărime de 270 lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 4 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 12 noiembrie 2015,

acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul ÎS CA „Air Moldova” în

beneficiul lui Cicalchin Alexandru prejudiciul moral în sumă de 2 000 lei,

compensația în sumă de 400 euro convertiți în valută națională conform cursului

oficial al BNM la data executării hotărîrii și cheltuielile de judecată legate de plata

taxei de stat în sumă de 270 lei,în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de ÎS CA „Air Moldova” și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că în condițiile în care

transportarea pasagerului a avut loc cu întîrziere la data de 23 martie 2015 și nu la

data indicată în biletul de călătorie - 21 iulie 2015, transportatorul nu și-a executat

obligația de asigurare transportării pasagerului în termenul indicat în contract.

Astfel, cu referire la prevederile art. 602 Cod Civil, care reglementează

răspunderea pentru neexecutarea obligației și art. art. 2, 18 din Legea privind

protecția consumatorilor, care stabilește domeniul de aplicare a legii, remedierea,

înlocuirea, restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător, reducerea

prețului, instanța de apel a reținut că în situația în care ÎS CA „Air Moldova” nu a

luat atitudine la adresarea lui Cicalchin Alexandru privind plata compensației și

achitarea prejudiciilor morale suportate, a creat premise justificate pentru Cicalchin

Alexandru de a-și înainta pretențiile respective în instanța de judecată.

Iar, invocînd pct. 16 din Regulamentul privind compensarea și asistența

pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii

prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 836 din 08 noiembrie

2012, instanța de apel a conchis că ÎS CA „Air Moldova” în calitatea sa de

transportator precum și de operator aerian luînd în considerație că ora de plecare

anticipată a fost la două zile de la ora de plecare inițială nu a oferit asistența

specificată călătorului/pasagerului Cicalchin Alexandru, nu a oferit gratuit mese și

băuturi răcoritoare, cazare hotelieră, nu a asigurat transportul dintre aeroport și locul

de cazare (hotel sau altele), precum și nu a asigurat dreptul de a efectua două apeluri

telefonice gratuite și de a trimite gratuit mesaje prin telex, fax sau e-mail.

Prin urmare, raportînd împrejurările cauzei la prevederile pct. 18 din

Regulamentul citat și luînd în considerație distanța dintre punctul de îmbarcare a

intimatului - London, Marea Britanie și ultima destinație unde pasagerul urma să

sosească - Chișinău, Republica Moldova, care constituie 2592 km, instanța de apel a

apreciat ca fiind corectă soluția instanței de fond cu privire la încasarea compensației

în sumă de 400 euro în beneficiul lui Cicalchin Alexandru pentru întîrzierea zborului

în cauză.

Concomitent, instanța de apel remarcînd prevederile art. 1422, 1423 Cod civil,

care statuează reparația prejudiciului moral și mărimea compensației pentru

prejudiciu moral a reținut că într-adevăr Cicalchin Alexandru prin întîrzierea zborului

cu două zile și neasigurarea pasagerului de a ajunge la punctul de destinație la data și

ora indicată în biletul de călătorie i-a fost cauzat un prejudiciu moral de către

transportatorul/operatorul ÎS CA „Air Moldova”, exprimat prin starea de stres,

disconfort și suferințe legate de lipsa posibilității de a anunța rudele cu privire la

situația creată, necesitatea de a căuta loc de cazare la hotel, respectiv considerînd

justificată soluția cu privire la încasarea prejudiciului moral în echivalentul sumei de

2 000 lei, ceea ce este o recompensă echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral

suportat de intimat.

La 06 mai 2016, ÎS CA „Air Moldova” a declarat recurs împotriva deciziei

instanțe de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă

ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că legislația națională nu impune vre-un act

legislativ special ce reglementează relațiile între prestatorul de servicii în transport

aerian (compania aeriană) și beneficiarul acestor servicii (pasagerul), iar ca urmare

litigiului în speță sunt aplicabile normele generale privitor la contractul de transport

stabilite în Codul civil al Republicii Moldova și Legea privind protecția

consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003.

Astfel, invocînd prevederile art. 988 alin. (2) din Codul Civil care

reglementează răspunderea cărăușului și art. 21 alin. (2) al Legii privind protecția

consumatorului, care stabilește obligațiile prestatorului (executantului) la prestarea

serviciului (executarea lucrării), menționează că în cazul în care Cicalchin Alexandru

a acceptat transportarea sa în alt termen decât acel stabilit în bilet, el și-a folosit

dreptul de a fixa un nou termen, și în așa fel este în drept doar să ceară reducerea

prețului pentru bilet, fără a beneficia de dreptul de reziliere a contractului de transport

și să revendice repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea termenelor de începere

și/sau finalizare a transportării.

Totodată, cu referire la Regulamentul privind compensarea și asistența

pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii

prelungite a zborului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 836 din 08 noiembrie

2012, atenționează că atît legislația națională cît și legislația internațională nu prevede

obligația cărăușului aerian compensarea pasagerilor în cazul întârzierii prelungite a

zborului, la fel ca și dreptul pasagerului de a cerere o astfel de compensație.

Prin urmare, consideră că prevederile Regulamentului menționat contravin atît

art. 21 alin. (2) din Legea privind protecția consumatorilor și art. 988 alin. (2) din

Codul Civil cît și reglementărilor internaționale, inclusiv Regulamentul nr. 261/2004

al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor

norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în

eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor,

care prevede compensare doar în cazul anulării zborului, iar în cazul de întârziere

prevede doar obligația cărăușului de a acorda pasagerilor asistență care include mese,

băuturi răcoritoare, apeluri telefonice, cazare.

Indică că conform Regulamentului Curții Europene nr. 261/2004, în caz de

întârziere prelungită pasagerii au dreptul doar la asistență din partea transportatorului.

Asistenta diferă în funcție de durata întârzierii, și include doar mese și băuturi

răcoritoare, apeluri telefonice, cazare și nu prevede dreptul pasagerilor la compensare

în caz de întârziere a zborului.

Respectiv este de părerea că introducerea în Regulamentul privind

compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și

anulării sau întârzierii prelungite a zborului Hotărârea Guvernului nr. 836 din 08

noiembrie 2012, a modului de compensare pecuniară a pasagerilor, pentru întârzierea

zborului, nu are nici un suport de drept, și contravine atît legislației naționale cît și

internaționale.

Mai mult decît atît, la caz întîrzierea a avut loc din cauza unor împrejurări

excepționale, iar ÎS CA „Air Moldova” ținînd cont de necesitatea asigurării securității

zborului a depus eforturi maxime în scopul evitării reținerii curselor sale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 06 mai 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către ÎS CA „Air Moldova” este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către ÎS CA „Air Moldova” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul

nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către ÎS CA „Air Moldova” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către ÎS CA „Air Moldova” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Întreprinderea de Stat Compania Aeriană „Air

Moldova” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari