2rc-626/16 — încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de jduecată

2rc-626/16 — încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de jduecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 2rc-626/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

D E C I Z I E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galian Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către administratorul insolvabilității Societății

cu Răspundere Limitată „Nina & ASN”, Întreprinderea Îndividuală „Timotin

Veaceslav”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Smirtrans” în proces de insolvabilitate împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Nina & ASN” cu privire la încasarea datoriei, penalități și a cheltuielilor

de judecată, și la cererea reconvențională a Societății cu Răspundere Limitată „Nina

& ASN” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Smirtrans” în proces de

insolvabilitate cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, prin care a

fost respinsă cererea Societății cu Răspundere Limitată „Nina & ASN” cu privire la

repunerea în termenul de declararea a apelului și restituită Societății cu Răspundere

Limitată „Nina & ASN” cererea de apel cu toate documentele anexate,

c o n s t a t ă:

La 14 ianuarie 2013, SRL „Smirtrans” în proces de insolvabilitate a depus

cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Nina & ASN” cu privire la încasarea

datoriei, penalități și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 01 ianuarie 2011 și 01 ianuarie

2012 între SRL „Smirtrans” în calitate de „Depozitar” și SRL „Nina & ASN” în

calitatea de „Deponent” au fost semnate Contractele de magazinaj Nr. 01/01/11-10

și 01/01/12-27 în mod corespunzător, în temeiul cărora deponentul s-a obligat să-i

achite depozitarului plata pentru magazinaj lunar în termen pînă la data 10 a lunii

următoare.

Însă, din motive neîntemeiate pîrîtul nu-și onorează benevol obligațiile

contractuale și nu achită serviciile prestate de depozitar, deși a semnat toate actele

cu privire la îndeplinirea lucrărilor de către depozitar și a acceptat facturile fiscale

eliberate de acesta.

Astfel, pentru perioada februarie 2011 - decembrie 2012, s-a format o datorie

în suma de 70 701,16 lei.

Indică reclamantul că la data de 06 august 2012 a înaintat pîrîtului o

reclamație, prin care a solicitat achitarea datoriei formate, pînă la data de 17 august

2012, însă în mod tăcit pîrîtul a refuzat achitarea datoriilor față de reclamant,

respectiv, nu a întreprins careva măsuri în scopul soluționării litigiului pe cale

amiabilă.

Susține că conform alin. 6.5 din contractele de magazinaj în cazul neachitării

serviciilor în termenul stabilit, deponentul va achita în favoarea depozitarului

penalitate în mărime 0,3% din suma restantă pentru fiecare zi de întîrziere.

Astfel, cuantumul penalității la data de 10 ianuarie 2013 constituie 31 900,11

lei, iar mărimea datoriei totale a companiei SRL „Nina & ASN” față de SRL

„Smirtrans” în proces de insolvabilitate constituie 102 609,47 lei, inclusiv penalită-

țile de întârziere și cheltuielile poștale.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 668 alin. (1), 9 alin. (1), 512

alin. (1), 571 alin. (1) Cod civil.

Solicită încasarea din contul SRL „Nina & ASN” în beneficiul SRL

„Smirtrans” în proces de insolvabilitate a sumei de 102 609,47 lei inclusiv datoria -

70 701,16 lei, penalitatea - 31 900, 11 lei și cheltuielile poștale - 8,20 lei, precum

și cheltuielilor pentru plata taxei de stat.

La 25 iulie 2013 reclamantul SRL „Smirtrans” în proces de insolvabilitate a

depus cerere de concretizare a cerințelor împotriva SRL „Nina & ASN” indicînd că

din motivul neachitării plății pentru serviciile prestate SRL „Nina & ASN” a

acumulat o datorie în mărime de 99 501,61 lei.

Conform punctului 6.5 al contractelor de magazinaj în cazul neachitării în

termenul stabilit a plății pentru păstrarea mărfii sunt prevăzute penalități în mărime

de 0,3 % din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere iar, conform punctului

5.8 al contractelor achitarea se face în baza facturilor fiscale pînă la data de 10 a

lunii premergătoare.

Astfel, susține că mărimea penalităților pentru neachitarea în termen a plăților

prevăzute de contractul de magazinaj constituie 36 681,86 lei.

Solicită încasarea datoriei pentru serviciile de păstrare în sumă de 99 501, 61

lei, penalității pentru întîrzierea executării obligațiilor în sumă de 36 681,86 lei RM

și cheltuieli poștale în sumă de 8,20 lei, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată.

La 17 martie 2014 SRL „Nina & ASN”, a depus o cerere reconvențională

împotriva SRL „Smirtrans” în proces de insolvabilitate cu privire la repararea

prejudiciului material.

În motivarea cererii a invocat că pe parcursul anilor 2011-2013 SRL

„Smirtrans” a prestat în favoarea SRL „Nina & ASN” servicii de depozitare a

produselor de carne în asortiment.

SRL „Smirtrans” în calitatea sa de depozitar de nenumărate ori la cererea

reprezentaților SRL „Nina & ASN” fără careva motive a refuzat eliberarea mărfii,

fapt ce a creat impedimente în activitatea curentă a societății.

Or, insistă SRL „Nina & ASN” că urmare a acțiunilor depozitarului, a fost în

imposibilitate de a livra produse din carne aflate la păstrare în conformitate cu

condițiile contractuale în adresa agenților economici, în marea sa majoritate instituții

bugetare, suportînd astfel un prejudiciu material.

Menționează că faptul neeliberării mărfii este recunoscut de către depozitarul

SRL „Smirtrans” atît prin răspunsurile la pretențiile înaintate cît și prin notificarea

din 28 ianuarie 2013.

Susține SRL „Nina & ASN” că în anul 2011 din cauza refuzului de a elibera

marfa a expirat termenul de garanție al produsele din carne depozitate la depozitele

SRL „Smirtrans”, iar ca urmare i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de

70 444,61 lei, calculul fiind efectuat în conformitate cu prețurile existente la

produsele din carne de pasăre în perioada dată și factura de expediție eliberată de

către SRL „Smirtrans” din data de 26 decembrie 2011, ce confirmă cantitatea

produselor alterate.

Solicită obligarea recuperării de către SRL „Smirtrans” în beneficiul său a

prejudiciului material în mărime de 70 444,61 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 septembrie 2014,

acțiunea inițială a fost admisă, fiind încasat din contul SRL „Nina & ASN” în

beneficiul SRL „Smirtrans” în proces de insolvabilitate suma de 136 191,67 lei,

inclusiv datoria pentru serviciile de păstrare în sumă de 99 501,61 lei și penalitatea

pentru întîrzierea executării obligațiilor în sumă de 36 681,86 lei, și suma de 8,20 lei

cu titlu de cheltuieli poștale, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca

neîntemeiată. Totodată, a fost încasat din contul SRL „Nina & ASN” în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de6 199,08 lei, inclusiv 3% din suma pretențiilor

admise la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Smirtrans” în proces de

insolvabilitate în sumă de 4085,75 lei și 3% din suma pretențiilor respinse la cererea

reconvențională înaintată de SRL „Nina & ASN” în sumă de 2 113,33 lei.

La 03 noiembrie 2014, SRL „Nina & ASN” a declarat apel împotriva hotărîrii

primei instanțe solicitînd admiterea apelului casarea hotărîrii primei instanțe în

partea admiterii acțiunii inițiale și respingerii acțiunii reconvenționale. Totodată,

SRL „Nina & ASN” a solicitat repunerea în termen a apelului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 mai 2015, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Nina & ASN” și menținută hotărîrea prime instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2015 a fost admis

recursul declarat de către administratorul provizoriu al SRL „Nina & ASN”, II

„Timotin Veaceslav”, casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată de la faza soluționării

chestiunii de repunere în termen a cererii de apel.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 a fost respinsă

cererea SRL „Nina & ASN” privind repunerea apelului în termen și restituită

cererea de apel depusă de către SRL „Nina & ASN” ca fiind depusă în afara

termenului legal.

La 31 mai 2016, administratorul insolvabilității SRL „Nina & ASN”, ÎI

„Timotin Veaceslav” a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu remiterea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerînd-o neîntemeiată.

Astfel, susține recurentul că deși, SRL „Nina & ASN”, prin intermediul

administratorului insolvabilității ÎI „Timotin Veaceslav” a depus o cerere în instanța

de apel, prin care a solicitat suspendarea examinării cauzei în legătură cu faptul că

prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 23 februarie 2016, a fost intentat procesul

de insolvabilitate față de SRL „Nina & ASN”, instanța de apel a respins cererea cu

privire la suspendarea examinării cauzei și a continuat să examineze cauza în lipsa

apelantului SRL „Nina & ASN” fără a-l cita pe administratorul insolvabilității ÎI

„Timotin Veaceslav” în ședința de judecată.

Totodată, indică recurentul că instanța de apel neîntemeiat a ajuns la

concluzia că cererea de apel a fost depusă cu omiterea termenului legal, iar motive

pentru a repune în termen cererea respectivă nu sunt.

Or, hotărîrea primei instanțe a fost pronunțată la data de 29 septembrie 2014

în lipsa SRL „Nina & ASN”, care a solicitat amînarea ședinței de judecată, iar

hotărîrea primei instanțe a fost recepționată de către SRL „Nina & ASN” doar la

data de 07 octombrie 2014.

Astfel, menționează recurentul că despre faptul că instanța nu a amînat ședința

din 29 septembrie 2015 și a examinat cauza cu pronunțarea hotărîrii a aflat doar la

data de 07 octombrie 2014.

Mai indică recurentul că în perioada 27 octombrie 2014 – 31 octombrie 2014,

reprezentantul SRL „Nina & ASN”, s-a aflat în concediu medical, iar acest fapt a

condiționat imposibilitatea depunerii cererii de apel în termenul stabilit, iar la

revenirea din concediu medical, reprezentantul SRL „Nina & ASN”, imediat a

depus cererea de apel solicitînd totodată repunerea în termen a apelului.

Astfel, consideră că instanța de apel neîntemeiat a concluzionat că

argumentele invocate nu sunt suficiente pentru a repunerea cererea de apel în

termenul legal, sau prin încheierea pronunțată, instanța de apel a încălcat dreptul

SRL „Nina & ASN”, la un proces echitabil, îngrădind accesul recurentului la un

tribunal, drept garantat inclusiv de art. 6 CEDO.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii instanței de apel din 06

aprilie 2016, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurentului SRL „Nina & ASN”, la data de 25 aprilie 2016 prin scrisoarea cu nr. de

ieșire nr. 1873 (f. d. 139), însă, date care ar confirma și recepționarea acesteia de

către destinatari la materialele cauzei lipsesc

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 31 mai 2016 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și

a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

instanței de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

La caz se constată că prin încheierea din 06 aprilie 2016, Curtea de Apel

Chișinău a dispus respingerea cererii SRL „Nina & ASN” cu privire la repunerea în

termen a cererii de apel și a restituit apelantului SRL „Nina & ASN”, cererea de

apel cu toate documentele anexate, întemeindu-și concluziile pe dispozițiile art. 369

alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanța de apel restituie, printr-o încheiere,

cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită

repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Instanța de recurs reține că concluziile instanței de apel cu privire la

depunerea apelului de către SRL „Nina & ASN”, în afara termenului legal și refuzul

repunerii în termen a apelului sunt justificate.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este

de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede

altfel.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, prin care a fost admisă acțiunea SRL „Smirtrans” în proces de

insolvabilitate împotriva SRL „Nina & ASN” cu privire la încasarea datoriei,

penalități și a cheltuielilor de judecată, și respinsă cererea reconvențională a SRL

„Nina & ASN” împotriva SRL „Smirtrans” în proces de insolvabilitate cu privire la

repararea prejudiciului material a fost emisă și pronunțată la 29 septembrie 2014

(f.d.1-7 Vol. II).

Cu toate acestea, SRL „Nina & ASN” a depus cererea de apel împotriva

acestei hotărâri numai la 03 noiembrie 2014, respectiv cu încălcarea termenului

prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC.

În acest context instanța de recurs reține ca lipsite de suport argumentele

recurentului SRL „Nina & ASN” cu referire la faptul că a aflat despre hotărîrea

primei instanțe din 29 septembrie 2014 doar la data de 07 octombrie 2014, cînd a

recepționat hotărîrea respectivă prin intermediul oficiului poștal.

Or, după cum a fost menționat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru

contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din

momentul pronunțării dispozitivului hotărârii, iar alte excepții legislația nu prevede.

Mai mult decît atît, după cum denotă din actele cauzei despre ședința instanței

de apel din 29 septembrie 2014, reprezentantul SRL „Nina & ASN”, Soltan Viorel

a fost înștiințat contra semnătură (f.d. 236 Vol. I), ceea ce constituie prin sine citare

legală, iar ca urmare, prin prisma prevederilor art. 102 alin. (41) CPC, care indică că

participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor

pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară, reprezentantul SRL

„Nina & ASN”, fiind înștiințată legal, nu poate invoca necitarea sau necomunicarea

actelor de procedură.

Așa fiind, este cert că recurentul, a avut la cunoștință despre data emiterii

hotărârii primei instanțe, în acest fel, urma să întreprindă măsurile necesare, după

cum sugerează și jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la

instanță (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă,

ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Este de remarcat și faptul că instanța de apel, prin prisma dispozițiilor art. 116

CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță, corect a

respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen.

Aceasta deoarece, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei

instanțe SRL „Nina & ASN” nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada

imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de

lege, or, afirmațiile recurentului vizavi de aflarea reprezentantul SRL „Nina &

ASN” Soltan Viorel în concediu medical nu constituie temei justificativ de repunere

în termen a cererii de apel și nu justifică omiterea termenului de depunere a cererii

de apel întrucît, obligațiile reprezentantului aflat în concediu medical, după

necesitate, puteau fi transmise altui reprezentant al societății pentru a întreprinde

toate măsurile necesare în vederea protejării drepturilor de acces la instanță.

Mai mult decît atît, este de menționat că din conținutul certificatului medical,

prezentat de reprezentantul SRL „Nina & ASN”, Soltan Viorel în confirmarea

faptului aflării sale în concediul medical în perioada 27 octombrie 2014 -31

octombrie 2014, nu se desprinde că Soltan Viorel, aflîndu-se în concediu medical s-

a tratat staționar și care făcea imposibilă prezentarea acestuia în instanța de judecată

(f.d. 116).

În susținerea opiniei enunțate se invocă și jurisprudența Curții Europene

pentru Drepturile Omului, care în hotărîrea din 6 februarie 2007 pe cazul

Avramenco versus Moldova nr. nr.29808/02 a statuat că reclamantul se trata

ambulatoriu, putea să se prezinte în ședința de judecată și nu a prezentat celei de-a

doua instanță un motiv întemeiat al lipsei sale.

Prin urmare, Colegiul consideră că la caz soluția instanței de apel cu privire la

respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului este

fundamentată și compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în

sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului

pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărîrii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De altfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în

cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că încheierea instanței de apel

este întemeiată și legală, iar criticele invocate de către recurentă sunt nejustificate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține încheierea instanței de

apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

decide:

Se respinge recursul declarat de către administratorul insolvabilității

Societății cu Răspundere Limitată „Nina & ASN”, Întreprinderea individuală

„Timotin Veaceslav”.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a societății cu răspundere Limitată

„Smirtrans” în proces de insolvabilitate împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Nina & ASN” cu privire la încasarea datoriei, penalități și a cheltuielilor

de judecată, și la cererea reconvențională a Societății cu Răspundere Limitată „Nina

& ASN” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Smirtrans” în proces de

insolvabilitate cu privire la repararea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Galian Stratulat

Dumitru Mardari