2ra-1479/16 — anularea actelor juridice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor juridice
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1479/16 — anularea actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: S. Bleșceaga dosarul nr.2ra-1479/16
instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu
Î N C H E I E R E
13 iulie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii : Galina Stratulat, Ion Druță
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Andrei Nichita,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Nichita
împotriva Valentinei Nichita, Tatianei Nichita (Yazici), Direcției Generale
Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău cu
privire la anularea hotărârii Comisiei de privatizare a fondului de locuințe, anularea
contractului de vânzare-cumpărare, anularea înregistrării dreptului de proprietate în
Registrul bunurilor imobile, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată,
recunoașterea dreptului la spațiu locativ, instalarea în apartament și obligarea de a
nu crea impedimente în folosirea spațiului locativ,
și cererea de chemare în judecată a Valentinei Nichita împotriva lui Andrei
Nichita, intervenientul accesoriu Întreprinderea de Stat „CRIS Registru”, privind
recunoașterea dreptului la spațiu locativ pierdut și menținerea radierii vizei de
reședință,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2016, prin care
a fost respins apelul declarat de către Andrei Nichita și menținută hotărîrea
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 februarie 2015,
c o n s t a t ă:
La 08 septembrie 2009, Andrei Nichita a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva Valentinei Nichita, Tatianei Nichita (Yazici), Direcției
Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a Consiliului municipal
Chișinău cu privire la anularea hotărârii Comisiei de privatizare a fondului de
locuințe, anularea contractului de vânzare-cumpărare, anularea înregistrării
dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile, transmitere-primire a
locuinței în proprietate privată, recunoașterea dreptului la spațiu locativ, instalarea
în apartament și obligarea de a nu crea impedimente în folosirea spațiului locativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, s-a născut la 13 decembrie
1976 din căsătoria dintre Nichita Gheorghe și pârâta Nichita Valentina. Ulterior,
părinții au divorțat, iar mama s-a aflat în relații de concubinaj cu o altă persoană, în
1
rezultatul cărui s-a născut sora Nichita Tatiana. În anul 1987, pârâtei Nichita
Valentina, în calitate de chiriaș principal, reclamantului și surorii sale, i-a fost
acordat apartamentul nr. 9, str. Albișoara 22, mun. Chișinău, compus din 2 odăi cu
suprafața totală de 49,3 m.p., inclusiv spațiu locativ de 27,3 m.p. Familia lor
poseda și vilă în comuna Trușeni, mun. Chișinău.
Reclamantul precizează că, începând cu anul 1998, relațiile sale cu Nichita
Valentina s-au agravat, fiind alungat des din apartament, ude avea și domiciliu,
fiind nevoit să locuiască temporar la vila din com. Trușeni, mun. Chișinău sau pe la
diferiți prieteni. Specifică, că în anumite perioade era primit înapoi în apartament
de către familia sa. În urma încercării soluționării pe cale amiabilă a conflictului,
pârâtele i-au invocat că el nu dispune de nici un drept în privința apartamentului,
deoarece numai ele au privatizat acest apartament, fără participarea acestuia.
Menționează că s-a adresat la ÎMGFL-22, de unde a primit extras din fișa
locuinței a acestui apartament, din care reiese că este inclus în fișa locuinței a
acestui apartament, iar prin intermediul avocatului a depus interpelări în adresa
Consiliului mun. Chișinău și OCT Chișinău. Din răspunsurile la acestea, a aflat că
la 30 martie 2000, Comisia de privatizare a fondului de locuințe sectorul Râșcani
mun. Chișinău, conform hotărârii nr. 337 a fost privatizat acest apartament numai
de pârâtele Nichita Valentina și Nichita Tatiana. De asemenea a aflat că în temeiul
acestei hotărâri a Comisiei de privatizare a fost încheiat contractul de vânzare-
cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 4928 din 23
mai 2000 între Nichita Valentina, Nichita Tatiana și reprezentantul Comisiei pentru
privatizarea fondului de locuințe a sectorului Râșcani, mun. Chișinău și la 25 mai
2000 pârâtele au înregistrat dreptul de proprietate în privința apartamentului
litigios. De la Ministerul Dezvoltării Informaționale a RM, Nichita Andrei a aflat
că a dispus de viză de domiciliu în acest apartament de la 12 februarie 1993 când
avea 16 ani și până la 10 iulie 2008 când i-a fost radiat viza de domiciliu la cererea
proprietarului, adică a pârâtelor.
Consideră că privatizarea apartamentului nr. 9 str. Albișoara, 22 mun.
Chișinău s-a efectuat în mod ilegal fără participarea lui, deoarece el în calitate de
membru a familiei chiriașului principal dispunea și dispune la moment de dreptul
la folosirea apartamentului dat. La fel, indică că a avut viză de domiciliu în acest
apartament ca membru al familiei chiriașului principal, iar la momentul privatizării
apartamentului ca membru a familiei chiriașului principal a apartamentului, nu a
fost lipsit de dreptul la folosirea spațiului locativ a acestui apartament prin careva
hotărâre judecătorească sau careva act juridic sau administrativ. La momentul
privatizării era inclus în contul personal a apartamentului, prin urmare la
privatizarea apartamentului urmează să participe toate persoanele ce domiciliază cu
viză de domiciliu în apartament.
Solicită Andrei Nichita anularea hotărârii Comisiei pentru privatizarea
fondului de locuințe a sectorului Râșcani mun. Chișinău nr. 337 din 30 martie 2000
cu privire la privatizarea de către Nichita Valentina Nicolae și Nichita Tatiana
Anatolie a apartamentului nr. 9, str. Albișoara 22, mun. Chișinău; anularea
contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate
privată nr. 4928 din 23 mai 2000, încheiat între Nichita Valentina Nicolae, Nichita
Tatiana Anatolie și reprezentantul Comisiei pentru privatizarea fondului de
2
locuințe a sectorului Râșcani, mun. Chișinău; anularea înregistrării dreptului de
proprietate în privința apartamentului după pârâte în Registrul bunurilor imobile;
recunoașterea dreptului la folosirea apartamentului nr. 9 str. Albișoara 22 mun.
Chișinău, precum și dispunerea instalării sale în apartamentul nr. 9 str. Albișoara
22, mun. Chișinău cu obligarea pârâtelor Nichita Valentina Nicolae și Nichita
Tatiana Anatolie de a nu crea obstacole în folosirea spațiului apartamentului.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 mai 2010 acțiunea
lui Andrei Nichita a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2011 a fost admis apelul
declarat de către Andrei Nichita, casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 26 mai 2010 cu reținerea pricinii spre judecare după competență
jurisdicțională la Curtea de Apel Chișinău, în ordine de contencios administrativ.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 decembrie 2011 a fost
constatată competența Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău pentru judecarea
pricinii în fond și remisă pricina spre judecare în fond Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău.
Anterior , la 20 iunie 2008, Nichita Valentina a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Nichita Andrei, intervenient accesoriu ÎS „CRIS Registru”
cu privire la recunoașterea dreptului la spațiu locativ pierdut și menținerea radierii
de la viza de reședință.
În motivarea acțiunii a indicat că, apartamentul nr. 9 de pe str. Albișoara 22
i-a fost Transmis în proprietate privată, în urma privatizării lui, în baza contractului
de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 23
mai 2000, înregistrat la OCT mun. Chișinău cu nr. cadastral 01002071581009. La
privatizare, pârâtul Nichita Andrei nu a participat, ca dovadă poate servi contractul
nominalizat, cât și extrasul de la OCT mun. Chișinău din Registrul bunurilor
imobile.
Specifică că la 20 februarie 2004, la rugămintea pârâtului, pentru a se aranja
la serviciu, unde una din condiții era viza de reședință în or. Chișinău, din propria
inițiativă 1-a pus la evidență în apartamentul ce-i aparține în proprietate deși n-a
locuit și nici nu locuiește în apartamentul sus numit. Ulterior, s-a adresat la Biroul
de pașapoarte sect. Râșcani pentru retragerea vizei de reședință a cet. Nichita
Andrei pe motiv că nu locuiește în apartamentul dat, a avut viză temporară, nu a
participat la privatizare și nu are necesitatea evidenței în domiciliul său, însă Biroul
de pașapoarte a insistat să prezinte hotărârea instanței privind radierea de la
evidență din domiciliul ce-i aparține în proprietate, de aceea a fost nevoită să se
adreseze în instanță.
Solicită, reclamanta Valentina Nichita recunoașterea dreptului pierdut la
spațiul locativ în apartamentul nr. 4 din str. Albișoara 22, ap. 4, mun. Chișinău și
menținerea radierei de la viza de reședință în str. Albișoara 22, ap. 4, mun.
Chișinău.
Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 iunie 2012
dosarul civil nr. 2-9500/12 a fost conexat cu dosarul nr. 3ca-657/2011.
Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 16 februarie 2015 a
fost respinsă acțiunea lui Nichita Andrei împotriva Valentinei Nichita, Nichita
(Yazici) Tatiana și Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale a
3
Consiliului mun. Chișinău cu privire la anularea hotărîrii Comisiei de privatizare a
fondului de locuințe, anularea contractului de vânzare-cumpărare, anularea
înregistrării dreptului de proprietate în Registrul Bunurilor Imobile, transmitere-
primire a locuinței în proprietate-privată, recunoașterea dreptului la spațiu locativ,
instalarea în apartament și obligarea de a nu crea impedimente în folosirea
spațiului locativ, ap. 9, str. Albișoara 22, mun. Chișinău ca, fiind depusă cu
omiterea termenului de prescripție.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Nichita Valentina
împotriva lui Nichita Andrei, intervenient accesoriu ÎS „CRIS Registru” cu privire
la recunoașterea dreptului la spațiu locativ pierdut și menținerea radierii de la viza
de reședință, ca fiind neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 02 martie 2015, Andrei
Nichita a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei
instanțe în partea respingerii acțiunii sale ca fiind depusă cu omiterea termenului
de prescripție și emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a acțiunii
date, în rest hotărîrea primei instanțe să fie menținută.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2015 a fost respins
apelul declarat de către Andrei Nichita și menținută hotărîrea primei instanțe.
În susținerea soluției date instanța de apel și-a întemeiat concluzia pe
prevederile art. 267 alin. (1) și art. 271 Codul civil și a concluzionat că Andrei
Nichita a depus cerere de chemare în judecată cu depășirea termenului de trei ani
de la data emiterii hotărârii Comisiei pentru privatizarea fondului de locuințe a
sectorului Râșcanii mun. Chișinău nr. 337 din 30 martie 2000 cu privire la
privatizarea de către Nichita Valentina Nicolae și Nichita Tatiana Anatolie a
apartamentului nr. 9 str. Albișoara 22 mun. Chișinău și a încheierii contractului
propriu - zis nr. 4928 din 23 mai 2000, iar careva temeiuri plauzibile care implică
suspendarea sau întreruperea termenului respectiv de prescripție nu au fost
prezentate. Totodată, a stabilit instanța de apel că reclamantul Nichita Andrei nu a
solicitat repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, mai mult a
considerat-o depusă în termen.
Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia temeiniciei hotărîrii primei
instanțe în partea contestată.
Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 19 ianuarie 2016 a
fost încasat de la Andrei Nichita în beneficiul Valentinei Nichita și Nichita
(Yazici) cheltuielile de judecată în sumă de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de
asistență juridică.
La 25 aprilie 2016, Andrei Nichita a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și
hotărîrii primei instanțe, în partea respingerii acțiunii sale ca fiind depusă cu
omiterea termenului de prescripție și emiterea în această parte a unei noi hotărîri de
admitere integrală a acțiunii sale, în rest decizia instanței de apel și hotărîrea primei
instanțe să fie menținută.
Recurentul, Andrei Nichita, în motivarea recursului a indicat că nu este de
acord cu decizia instanței de apel în partea contestată, deoarece la emiterea acesteia
instanța a aplicat eronat normele de drept material și procedural.
4
Menționează că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că începutul
curgerii termenului de prescripție este data cînd a aflat despre faptul că privatizarea
apartamentului dat s-a efectuat în lipsa sa – data de 08 iulie 2009 – 09 iulie 2009,
deoarece lipsesc careva probe sau înscrisuri care confirmă contrariul, iar restul
motivelor indicate atît de prima instanță cît și instanța de apel în motivarea omiterii
termenului de prescripție le consideră neîntemeiate.
Menționează că, în viziunea sa termenul de prescripție nu a fost încălcat ,
deoarece partea adversă nu a prezentat careva informație sau dată de fapt concretă
ce ar demonstra faptul că dînsul a cunoscut despre acest fapt anterior acestei date,
în această situație consideră că nu este necesar a solicita repunerea acțiunii în
termenul de prescripție, deoarece nu l-a omis.
În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.
Din actele pricinii rezultă că la 29 februarie 2016 Andrei Nichita a primit
decizia instanței de apel, iar la 25 aprilie 2016, adică în termenul prevăzut de lege a
declarat recurs.
Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Nichita nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Argumentul invocat în recurs precum că, instanțele judecătorești la emiterea
hotărîrilor au aplicat greșit normele de drept material și au încălcat normele de
drept procedural nu poate fi reținut, deoarece circumstanțele cauzei au fost
determinate de instanțele judecătorești și apreciate corect cu argumentări adecvate
bazate pe normele de drept, ce reglementează raportul juridic în litigiu.
Astfel, instanța de recurs notează că, Andrei Nichita nu a invocat nici un
argument în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
5
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului
cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către
instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor
de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține și jurisprudența CEDO conform căreia recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele
recursului indicate în cazul din speță sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii atît în prima instanță cît și instanța de apel, asupra cărora instanța
de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
către Andrei Nichita ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Andrei Nichita se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii: Sveatoslav Moldovan
Iurie Bejenaru
6