2ra-1630/16 — incasarea platilor neachitate in legatura cu concedierea din serviciu

prima instanță: O. Gangal nr.2ra-1630/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere limitată „ Danimiilina”, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Șaptefrați Roman împotriva Societății cu răspundere

limitată „Danimiilina” cu privire la încasarea plăților neachitate în legătură cu

concedierea din serviciu, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie

2016, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată

„Danimiilina” și menținute încheierea Judecătoriei Rezina din 23 octombrie 2015 și

hotărîrea Judecătoriei Rezina din 05 noiembrie 2015

c o n s t a t ă

La 02 septembrie 2015 Șaptefrați Roman a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Danimiilina” cu privire la încasarea plăților neachitate în legătură cu

concedierea din serviciu.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin contractul individual de

muncă nr. 09/13 din 16 septembrie 2013 a fost angajat în funcția de electrogazosudor

la SRL „Danimiilina”.

Prin ordinul cu nr.04-C din 25 martie 2015, reclamantul a fost concediat din

funcție în temeiul art. 86 al. (1) Codul muncii, în legătură cu reducerea statelor de

personal din unitate, fără propunerea unei altei funcții.

Susține că, angajatorul odată cu eliberarea carnetului de muncă urma să-i

efectueze recalculele necesare legate de reducerea lui din funcția deținută, însă în afară

de salariul pe perioada pînă la concediere și concediale, pîrîtul nu i-a achitat alte sume.

Reclamantul s-a adresat la Biroul de ocupare a forțelor de muncă, unde i s-a

solicitat prezentarea certificatului de salariu, pe care însă nu l-a putut obține de la

angajator, ca rezultat al inacțiunilor acestuia, prin ce i-au fost încălcate drepturile lui

salariale în situația în care reclamantul a omis termenul de 14 zile de înregistrare la

Agenția teritorială de ocupare a forței de muncă din vina angajatorului.

În legătură cu aceasta a fost nevoit să se adreseze la Inspecția Muncii, care

verificîndu-i plîngerea a constatat încălcările pîrîtului față de reclamant, inclusiv și

faptul că nu i-au fost achitate indemnizațiile unice pentru primele luni de la eliberarea

lui din funcție.

Salariul mediu a reclamantului în anul 2015 a constituit 3495 lei 26 bani, iar

indemnizațiile legate de eliberarea sa din funcție potrivit legislației constituie suma de

10485,78 lei.

Reclamantul pretinde și încasarea de la pîrît a penalităților pentru fiecare zi de

întîrziere a achitării plăților sus-menționate pentru perioada 25 aprilie 2015-01

septembrie 2015 în sumă de 1025,50 lei.

Deoarece societatea a refuzat benevol de a achita plățile, cere reclamantul

încasarea de la SRL „Danimiilina” a sumei de 11510 lei în legătură cu concedierea lui

din funcție ca rezultat al reducerii statelor de personal constituită din - 10485,78 lei

indemnizația de concediu pentru perioada 25 martie 2015 - 25 mai 2015 și penalitatea

în sumă de 1025,50 lei, precum și încasarea cheltuielile de judecată.

SRL „Danimiilina” a depus acțiune reconvențională împotriva lui Roman

Șaptefrați cu privire la anularea ordinului nr. 4-c din 25 martie 2015 cu privire la

eliberarea din funcție a lui Șaptefrați Roman în baza art. 86 al. (1) lit. c) Codul muncii

și eliberarea acestuia în baza art. 86 al. (1) lit. h) Codul muncii.

Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 23 octombrie 2015 însă, a fost refuzat

în primirea acțiunii reconvenționale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rezina din 05 noiembrie 2015, acțiunea a fost

admisă, s-a încasat de la SRL „Danimiilina” în beneficiului lui Șaptefrați Roman

suma de 10485,78 lei – indemnizația de concediu pentru perioada 25 martie 2015 -25

mai 2015, penalitatea în sumă de 1025,50 lei, iar în total suma de 11511,28 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de SRL „Danimiilina” și menținute încheierea Judecătoriei Rezina din 23

octombrie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Rezina din 05 noiembrie 2015.

La 26 mai 2016 SRL „Danimiilina” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor

judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat legea și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzei în fond.

Consideră că, instanțele judecătorești nu au ținut cont de modul de examinare a

litigiilor privind repararea prejudiciului material și celui moral cauzat salariatului,

reieșind din prevederile art.332 Codul Muncii.

Instanțele contrar modului prevăzut de lege, au admis spre examinare acțiunea

reclamantului, deși la materialele cauzei lipsește cererea prealabilă a salariatului

privind repararea prejudiciului material.

Unica solicitare de la Șaptefrați Roman către SRL „Danimiilina” a fost doar

eliberarea certificatului de salariu pentru prezentarea acestuia la Agenția teritorială de

ocupare a forței de muncă, iar alte solicitări extrajudiciare de la acesta nu au parvenit.

Această cerere-preaviz nu conține solicitarea de reparare a prejudiciului

material. Mai mult ca atît, lipsește dovada că a fost recepționată de angajator.

Conform al. (1) art.329 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare

prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către

acesta a obligațiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a

munci, dacă prezentul cod sau acte normative nu prevede altfel.

Deci, contrar normei enunțate, instanțele au încasat de la SRL „Danimiilina”

indemnizația de eliberare din serviciu pentru perioada 25 martie 2015-25 mai 2015 în

mărime de 10485,78 lei fără însă a invoca vreun temei legal. Ba mai mult, a încasat

ilegal și penalitatea de întîrziere, fără a ține cont de faptul că intimatul nu s-a adresat la

SRL „Danimiilina” cu o cerere scrisă în acest sens.

În urma celor enunțate rezultă că instanțele urmau să restituie cererea de

chemare în judecată pe motiv că reclamantul nu a respectat procedura de soluționare

prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară prevăzută de lege pentru categoria dată de

acțiuni sau de contractul părților.

Instanța de apel s-a expus eronat și asupra legalității încheierii de refuz în

primirea acțiunii reconvenționale, în situația în care încheierea dată este una

nemotivată, recurentului i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil,

precum și dreptul de a contesta încheierea cu recurs în mod separat și nu odată cu

fondul cauzei.

Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Danimiilina” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de SRL „Danimiilina”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului vis-a-vis de ilegalitatea încheierii

primei instanțe de refuz în primirea cererii reconvenționale, în situația în care Curtea

de Apel Chișinău prin decizia din 22 martie 2016 a verificat și temeinicia recursului

declarat împotriva încheierii date.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de SRL „Danimiilina” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Danimiilina” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat