2ra-1642/16 — revendicarea bunului imobil

Dosarul nr. 2ra-1642/16

Prima instanță: judecătoria Telenești (jud. O. Școlnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. E. Ababei, G. Polivalenco, A. Garbuz)

ÎNCHEIERE

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Petru Latu

împotriva deciziei din 29 martie 2016 a Curții de Apel Bălți,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Petru Latu

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Trofim Agro” cu privire la revendicarea

bunului mobil din posesie nelegitimă,

c o n s t a t ă:

La data de 09 martie 2015, Petru Latu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Trofim Agro” solicitînd revendicarea bunului mobil - tractorul de marcă

T-74, cu număr de înmatriculare TLB276, din posesia nelegitimă a SRL „Trofim Agro”.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în baza deciziei comisiei de

privatizare a fostei SRL „Lation Agro” din 01 martie 2015 s-a dispus luarea din contul

cotei-valorice a tractorului T-74, anul producerii 1974.

Menționează că, a înregistrat dreptul de proprietate asupra bunului mobil pe numele

său, eliberîndu-i-se certificat tehnic de înmatriculare în acest sens.

Susține că, tractorul respectiv se află în folosință la SRL „Trofim Agro” și a solicitat

directorului Ion Trofim să-i restituie bunul mobil. Însă, pîrîtul a invocat diferite pretexte

precum că ar avea careva pretenții față de el și nu i-a restituit bunul mobil solicitat.

Indică că, pîrîtul acționează nelegitim în raport cu el și dă dovadă de un

comportament posesiv în privința tuturor bunurilor fostei gospodării.

Prin hotărîrea din 05 noiembrie 2015 a judecătoriei Telenești s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de Petru Latu împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Trofim Agro” cu privire la revendicarea bunului mobil din posesie nelegitimă.

Prin decizia din 29 martie 2016 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul depus de

Petru Latu și s-a menținut hotărîrea din 05 noiembrie 2015 a judecătoriei Telenești.

La data de 02 iunie 2016, Petru Latu a declarat recurs împotriva deciziei din 29

martie 2016 a Curții de Apel Bălți, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi

hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de apel a constatat că concluzia

primei instanțe și soluția adoptată în sensul respingerii acțiunii integral este corectă, ceea

ce ar rezulta din interpretarea corectă a prevederilor aplicabile la caz și aprecierea justă a

1

probelor administrate în ședința de judecată.

Menționează recurentul că, argumentul său precum că nu cunoaște din care motive

a fost expropriat de bunul ce-i aparține, se respinge ca unul neîntemeiat, deoarece nu ar fi

fost prezentat probe ce ar confirma faptul că tractorul ce se află în folosința SRL ,, Trofim

Agro” îi aparține, deoarece „conform rezultatelor concursului de distribuire a

patrimoniului atît asociației agricole unde lider era Nicolae Latu, cît și asociației agricole

unde lider era Ion Trofim, li s-a atribuit cîte un tractor de model T-74. Însă, specialistul

Inspectoratului de Stat pentru Supraveghere Tehnică afirmă că aceste tractoare sunt foarte

vechi și ele nu au careva indici care ar putea confirma cui îi aparțin.”

Remarcă că, instanța de apel invocă că „înscrisurile pe care se bazează Ion Latu sunt

contradictorii, dat fiind că în certificatul de înmatriculare este înscris anul de producere

al tractorului 1974, iar în procesul-verbal al ședinței comisiei de privatizare al SRL

„Lation Agro” din 01 martie 2015 este înscris anul producerii acestui tractor 1978 (f.d.

13,18)”.

Consideră că, atît instanța de fond, cît și instanța de apel au interpretat eronat

circumstanțele pricinii, deoarece în procesul verbal al ședinței comisiei de privatizare din

01 martie 2015 nu este înscris anul producerii, ci anul dării în exploatare, care poate fi

diferit de anul producerii.

Relevă că, în cele invocate, instanța de apel nu face referire la vreo normă materială,

or, instanța de apel este obligată să-și motiveze în temeiul căror norme materiale își

întemeiază soluția.

Opinează că, instanța de apel nu a luat în considerare că prin certificatul eliberat de

Șeful Inspectoratului „Intehagro”- organul care se ocupă cu înregistrarea tehnicii agricole,

se confirmă înregistrarea tractorului în rezultatul verificării actelor prezentate.

În opinia sa, este alogică respingerea cererii de chemare în judecată, în condițiile

cînd în certificatul de înmatriculare este indicat ca proprietar.

În conformitate cu art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Bălți a fost adoptată la 29 martie 2016, iar Petru Latu a

declarat recurs la data de 02 iunie 2016.

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților la data de 05

aprilie 2016, conform scrisorii de însoțire (f.d.81) și a fost recepționată de Petru Latu la

data de 11 aprilie 2016, conform avizului de recepție (f.d.83).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat de Petru Latu la data de 02

iunie 2016, este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Petru Latu, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

2

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Latu nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de Petru Latu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

3

Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Petru Latu împotriva deciziei din 29

martie 2016 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4