3ra-1081/16 — anularea procesului-verbal, dispunerea efectuării unei cercetări noi a accidentului de muncă și obligarea întocmirii unui nouproces-verbal

dosarul nr. 3ra-1081/16

prima instanță A. Cerbu

instanța de apel V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

ÎNCHEIERE

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Tamara Chișca-Doneva

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul de Stat al Muncii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nina Tureac

împotriva Inspectoratului Teritorial de Muncă Bălți și Inspectoratului de Stat al

Muncii cu privire la anularea procesului-verbal, dispunerea efectuării unei cercetări

noi a accidentului de muncă și obligarea întocmirii unui nou proces-verbal,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii și menținută hotărârea

Judecătoriei Bălți din 15 iulie 2015, prin care cererea de chemare în judecată a fost

admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 10 februarie 2015 Nina Tureac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Teritorial de Muncă Bălți și Inspectoratului de Stat al

Muncii, solicitând anularea procesului-verbal nr. 14 din 23 iulie 2014, întocmit de

Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți privind cercetarea accidentului de muncă

mortal și dispunerea unei cercetări noi a accidentului de muncă în privința decesului

lui Mihail Nicolaev, cu întocmirea unui proces-verbal obiectiv și nepărtinitor.

În motivarea acțiunii, reclamanta Nina Tureac a indicat că la 02 decembrie

2014, în calitate de moștenitor, a primit prin poștă de la Curtea de Apel Bălți copia

procesului-verbal nr. 14 din 23 iulie 2014, întocmit de către Inspectoratul Teritorial

de Muncă Bălți, în persoana inspectorului de muncă Victor Grosu, privind cercetarea

accidentului de muncă mortal în privința tatălui său, judecător al Curții de Apel Bălți,

Mihail Nicolaev.

1

Menționează că până la înaintarea cererii în judecată nu a fost informată de

către Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți cu privire la acest proces-verbal.

Astfel, consideră procesul-verbal nr. 14 din 23 iulie 2014 al Inspectoratului

Teritorial de Muncă Bălți ilegal și neîntemeiat, deoarece în baza acestuia

Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți nejustificat a ajuns la concluzia precum că,

decesul lui Mihail Nicolaev a survenit în rezultatul accidentului în afara muncii.

De asemenea, de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți a fost eronat

interpretată norma juridică și în mod nejustificat s-a făcut trimitere la pct. 4 al

Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 1361 din 22 decembrie 2005.

Susține reclamanta Nina Tureac că Mihail Nicolaev nu a suferit de o boală

latentă, care ar fi putut provoca moartea și nu s-a aflat la evidență nici la un medic, cu

atât mai mult că potrivit pct. 4 al Regulamentului privind modul de cercetare a

accidentelor de muncă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1361 din 22 decembrie

2005, activitățile, actele sau faptele menționate în prezentul punct trebuie să fie

confirmate prin documente corespunzătoare, iar în acest sens nu există careva

documente.

Totodată, menționează că Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți, prin

comunicatul oficial nr. 126/T din 23 mai 2014, în persoana șefului Inspectoratului

Teritorial de Muncă Bălți, Ion Procopciuc, a constatat că, în urma investigațiilor

efectuate și în conformitate cu pct. 3 al Regulamentului privind modul de cercetare a

accidentelor de muncă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1361 din 22 decembrie

2005 că decesul lui Mihail Nicolaev se consideră accident de muncă.

Mai susține reclamanta că în comunicatul sus-menționat Inspectoratul

Teritorial de Muncă Bălți a indicat că Curtea de Apel Bălți, deși era obligată potrivit

pct. 9 al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă, nu a

înștiințat Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți cu privire la accidentul de muncă

respectiv.

Afirmă că este dubios și suspicios faptul că Inspectoratul Teritorial de Muncă

Bălți la 23 mai 2014 constată un fapt, și anume, decesul lui Mihail Nicolaev în

rezultatul accidentului de muncă, iar la 23 iulie 2014, cu 2 luni mai târziu, prin

procesul-verbal nr. 14, a ajuns la concluzii diametral opuse.

Astfel, consideră eronată și ilegală referirea Inspectoratului Teritorial de

Muncă Bălți la pct. 4 al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de

muncă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1361 din 22 decembrie 2005, deoarece

Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți nu a constatat și nu a elucidat toate

circumstanțele esențiale și relevante pentru examinarea accidentului dat. Astfel, a fost

ignorat faptul că în momentul căderii lui Mihail Nicolaev de pe scările din interiorul

edificiului Curții de Apel Bălți, podeaua și scările erau proaspăt și abundent spălate

cu apă. Din acest motiv erau extrem de lunecoase, și anume, din acest motiv Mihail

Nicolaev a lunecat și s-a prăbușit fatal, lovindu-se irecuperabil cu capul de beton,

care a și fost cauza morții. În acest sens există martori, care au fost ignorați și nu au

fost audiați de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți.

La fel, consideră reclamanta că Inspectoratul Teritorial de Muncă Bălți inițial a

constatat just circumstanțele accidentului de muncă mortal în privința lui Mihail

2

Nicolaev și corect a încadrat cele întâmplate la 23 mai 2014 potrivit prevederilor pct.

3 al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă.

Menționează că s-a adresat cu cerere prealabilă către pârâți, solicitând să

anuleze procesul-verbal nr. 14 din 23 iulie 2014 al Inspectoratului Teritorial de

Muncă Bălți, privind cercetarea accidentului de muncă mortal, cu dispunerea unei

cercetări noi a accidentului de muncă în privința decesului lui Mihail Nicolaev, cu

întocmirea unui proces-verbal obiectiv și nepărtinitor, însă, prin răspunsul nr. 1876

din 23 iunie 2015 i s-a refuzat în satisfacerea cererii.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 15 iulie 2015 cererea de chemare în

judecată depusă de Nina Tureac s-a admis parțial.

S-a anulat procesul-verbal nr. 14 din 23 iulie 2014 privind cercetarea

accidentului de muncă mortal în afara muncii ca fiind ilegal în fond, emis cu

încălcarea prevederilor legii.

În rest, acțiunea s-a respins.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 13 august 2015 Inspectoratul

de Stat al Muncii a declarat apel.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 noiembrie 2015 s-a admis

demersul Curții de Apel Bălți privind strămutarea pricinii.

Pricina civilă la cererea de chemare de chemare în judecată depusă de Nina

Tureac împotriva Inspectoratului Teritorial de Muncă Bălți și Inspectoratului de Stat

al Muncii cu privire la anularea procesului-verbal, dispunerea efectuării unei cercetări

noi a accidentului de muncă și obligarea întocmirii unui nou proces-verbal, s-a

strămutat spre examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016 s-a respins apelul

declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți

din 15 iulie 2015.

La 27 mai 2016, prin intermediul oficiului poștal, Inspectoratul de Stat al

Muncii a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2016, cu emiterea

unei noi decizii de respingere a cererii.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinării cauzei și consideră că decizia contestată este pasibilă de a fi

casată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

Potrivit scrisorii de comunicare a Curții de Apel Chișinău (f.d. 105), copia

deciziei recurate a fost expediată în adresa participanților la proces la 19 aprilie 2016,

însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepționare.

Astfel, se constată că recurentul Inspectoratul de Stat al Muncii s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 16 martie 2016, în termen legal.

Analizând modul în care recurentul Inspectoratul de Stat al Muncii și-a

exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței

de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

4

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul privind aplicarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică

prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care

circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurentului poartă

un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Inspectoratul de Stat

al Muncii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Inspectoratul de Stat al Muncii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Tamara Chișca-Doneva

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5