3r-127/16 — contestarea în parte a actului administrativ

3r-127/16 — contestarea în parte a actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: Gh. Mîțu dosarul nr. 3r-127/16

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

D E C I Z I E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Societatea comercială „Custodis”

societate cu răspundere limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății comerciale

„Custodis” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat

pe municipiul Chișinău cu privire la contestarea în parte a actului administrativ,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, prin care a

fost restituită cererea de apel depusă de către Societatea comercială „Custodis”

societate cu răspundere limitată,

c o n s t a t ă:

La data de 24 septembrie 2013, SC „Custodis” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu

privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 29 martie 2013, Nina

Păun, inspector fiscal principal de stat și Maria Vornicescu-Pahomii, inspector

fiscal superior de stat ai Secției control fiscal nr. 4 a Direcției control fiscal au

efectuat la SRL „Custodis” controlul fiscal total privind corectitudinea calculării și

plenitudinea transferării la buget a impozitelor, taxelor și a altor plăți pentru

perioada de activitate 01 ianuarie 2008 – 31 ianuarie 2013 și a impozitului pe venit

obținut din activitatea de întreprinzător pentru perioada de activitate 01 ianuarie

2008 – 31 decembrie 2011, în urma căruia a fost întocmit actul nr. 5-660061,

prelungit pe formularul nr. 660062, prin care au constatat unele nereguli.

Menționează că, la data de 26 aprilie 2013, în baza actului nr. 5-660061 din

29 martie 2013, prelungit pe formularul nr. 660062, pârâtul a emis decizia

nr.1777/1/4 din 26 aprilie 2013 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de

către SRL „Custodis”, prin care a constatat încălcarea prevederilor Hotărârii

Guvernului RM nr.294 din 17 martie 1998, ale Legii contabilității nr. 113-XVI din

27 aprilie 2007 și ale Instrucțiunii privind completarea și prelucrarea foii de

parcurs a autoturismului, aprobată prin ordinul Departamentului Analize Statistice

și Sociologice nr. 108 din 17 decembrie 1998, prin întocmirea incompletă și

neuniformă în perioada supusă controlului a formularelor tipizate de documente

primare cu regim special de tipul „foi de parcurs pentru autoturisme”.

1

Susține că, organul fiscal a mai constatat că, SRL „Custodis” a dedus în

scopuri fiscale cheltuieli privind casarea combustibilului în sumă totală de 83245

lei.

Afirmă că, conform art. 3 alin. (4) din Codul fiscal, impozitarea se

efectuează în baza Codului fiscal și a altor acte normative adoptate în conformitate

cu Codul fiscal și publicate in mod oficial, or, Instrucțiunea privind completarea și

prelucrarea foii de parcurs a autoturismului, aprobată prin ordinul Departamentului

Analize Statistice și Sociologice nr. 108 din 17 decembrie 1998, nu a fost publicată

în mod oficial.

Relevă că, dacă totuși s-ar aplica ordinul enunțat, pct. 10, invocat de către

organul fiscal, a fost abrogat.

Mai relevă că, prin decizia enunțată pârâtul a constatat că, SRL „Custodis”,

contrar art. 102 alin. (1) din Codul fiscal, a majorat TVA aferentă procurărilor în

valoare totală de 23373 lei, prin atribuirea la decontări cu bugetul a TVA de la

energia electrică, care, ulterior, a fost refacturată.

Menționează că, în baza contractului nr. 40204000093 din 13 septembrie

2010, încheiat cu ÎCS „RED Union Fenosa” SA, SRL „Custodis” este în drept de a

transmite energia electrică subconsumatorilor (persoane fizice), circumstanță care

vine în contradicție cu constatarea din act, conform căreia trebuia să existe acordul

prealabil al furnizorului de energie electrică.

Susține că, refacturarea energiei electrice către persoanele fizice nu

are nici o tangență cu referirea inspectorilor fiscali la Indicațiile metodice privind

modul de reflectare în contabilitate a cheltuielilor și TVA aferente bunurilor

imobiliare transmise în locațiune și serviciile comunale, adoptate de către

Ministerul Finanțelor nr. 17-13-02/01-6897/68 din 10 decembrie 2007 (abrogată) și

nr. 10/2-06-134 din 19 mai 2009, deoarece operația economică respectivă

(refacturarea către persoane fizice a energiei electrice) nu are ca bază obiect de

dare în locațiune.

Afirmă că, SRL „Custodis” nu are transmise în locațiune sau arendă bunuri,

fiind vorba doar de refacturarea energiei electrice consumate de alte persoane,

atunci cînd actul, la care se face trimitere, dă recomandări pentru situațiile de

acordare a serviciilor de locațiune și serviciilor comunale.

Relevă că, livrările către persoanele fizice au fost efectuate la cota 0%

conform art. l04 lit. b) din Codul fiscal, astfel , conform art. 102 alin. (1) din Codul

fiscal, SRL „Custodis” are dreptul de a trece în cont TVA aferentă procurărilor de

energie electrică refacturată ulterior persoanelor fizice.

Invocă că, prin decizia enunțată pârâtul a constatat că, SRL „Custodis”,

contrar prevederilor art. art. 4, 6 și 20 din Legea nr. 1593-XV din 26 decembrie

2002 privind mărimea, modul și termenul de achitare a primelor de asigurare

obligatorie de asistenta medicale și ale art. 4 alin. (1) din Legea fondurilor

asigurării obligatorii de asistență medicală pe anul 2011, în trimestrul II al anului

2011, a diminuat primele de asigurare obligatorie de asistență medicală la salariu și

la alte recompense in sumă de 2076 lei, prin micșorarea neargumentata a fondului

de retribuire a muncii și altor recompense achitate in folosul salariaților reflectat în

Rapoartele privind calcularea primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicala cu suma de 29 651 lei și a majorat in trimestrul IV al anului 2011 primele

de asigurare obligatorie de asistenta medicala in sumă de 2076 lei, prin majorarea

2

neargumentata a fondului de retribuire a muncii și altor recompense achitate în

folosul salariaților cu suma de 29 651 lei.

Menționează că, conform datelor contabile ale SRL „Custodis” pentru anul

2011, primele de asigurare obligatorie sunt achitate integral in mărimea și

termenele prevăzute de legislație, fapt confirmat prin rapoartele pe trimestrele II și

IV și extrasele contabile pe trimestrele II și IV.

Susține că, prin decizia enunțată pârâtul a constatat că, SRL „Custodis”,

contrar prevederilor art. 278 alin. (2) și art. 280 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, în

perioada anului 2012, nu a calculat și nu a declarat impozitul pe bunurile

imobiliare în sumă totală de 23919 lei de la valoarea estimată a terenului cu

suprafața de 10,19 ha – 23721263 lei și a clădirilor amplasate pe acest teren

estimate de către Agenția Relații Funciare și Cadastru în valoare de 197826 lei.

Afirmă că, inspectorii fiscali greșit au constatat că, SRL „Custodis” dispune

de teren pentru construcții cu suprafața de 10,19 ha, atribuit în folosință.

Relevă că, în cadrul controlului fiscal efectuat nu s-a stabilit dreptul SRL

„Custodis” de posesie, folosință și dispoziție asupra terenului enunțat.

Mai relevă că, la invocarea presupusei încălcări s-a făcut trimitere doar la

art. 278 alin. (2) și art. 280 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, fiind ignorate

dispozițiile art. 277 din Codul fiscal.

Invocă faptul că, pârâtul, prin decizia enunțată, a mai constatat că, în urma

analizei fișei personale la clasificarea bugetară 111/21, SRL „Custodis” dispune de

supraplată în sumă de 6542 lei, formată în anul 2005, care urma a fi reflectată în

calcul din motivul expirării termenului de prescripție pentru compensarea ori

restituirea sumelor plătite în plus, prevăzut de art. 266 alin. (1) din Titlul V al

Codului fiscal.

Mai invocă faptul că, la data de 01 ianuarie 2013, la clasificarea bugetară

111/21 „Impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător”, soldul era 6542 lei

(supraplata).

Menționează că, pentru anul 2012, a fost dată spre calcul suma de 7294,21

lei, iar la data de 01 aprilie 2013, a fost achitată suma de 752,20 lei, astfel, reieșind

din fișa personală, eliberată de către Oficiul fiscal Buiucani al Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău la data de 03 mai 2013 și 16 mai 2013, SRL

„Custodis” nu avea restanțe la clasificarea bugetară 111/21 „Impozitul pe venit din

activitatea de întreprinzător”.

Consideră că, organul fiscal eronat a aplicat art. 266 alin. (1) din Codul

fiscal.

Solicită anularea pct. pct. 2 și 4 ce țin de completarea foilor de parcurs și

deducerea combustibilului, a pct. 10 în partea ce ține de majorarea neîntemeiată a

TVA aferentă procurării în sumă de 23373 lei, prin atribuirea la decontări cu

bugetul a TVA de la energia electrică, a pct. 15 ce ține de necalcularea și

neachitarea impozitului pe bunurile imobile în sumă de 23721 lei în perioada

anului 2012, a pct. 17 ce ține de mărimea, modul și termenul de achitare a primelor

de asigurare obligatorie de asistență medicală și fondurile asigurării obligatorii de

asistență medicală pe anul 2011 și a pct. 18 din decizia pârâtului nr. 1777/1/4 din

26 aprilie 2013 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de SRL „Custodis”

și a amenzilor, impozitelor și a majorărilor de întârziere aplicate pe marginea

acestora.

3

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 februarie 2016

acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

La data de 26 februarie 2016, SC „Custodis” SRL a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la

admiterea acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016 nu a fost dat curs

cererii de apel depusă de către SC „Custodis” SRL, i-a fost comunicat apelantei

despre necesitatea prezentării apelului motivat, fiindu-i stabilit un termen pînă la

data de 11 mai 2016, ora 10.00 și i-a fost explicat apelantei că, în caz dacă nu va

îndeplini indicațiile instanței de apel din încheierea emisă, cererea de apel nu va fi

considerată depusă și împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016 a fost restituită

cererea de apel depusă de către SC „Custodis” SRL.

La data de 24 mai 2016 și 04 iulie 2016, SC „Custodis” SRL a declarat

recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea încheierii instanței de apel și restituirea pricinii în instanța de apel de la

etapa primirii cererii de apel.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu încheierea instanței

de apel, deoarece recurenta nu a recepționat încheierea instanței de apel din 23

martie 2016, prin care nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către aceasta,

fapt confirmat prin lipsa semnăturii reprezentantului recurentei pe avizul de

recepție a acesteia, precum și prin existența la materialele dosarului a însuși

plicului nedeschis, prin care a fost expediată încheierea enunțată.

Menționează că, adresa poștală, la care a fost expediată încheierea instanței

de apel din 23 martie 2016, constituie adresa juridică a recurentei, pe care pînă în

prezent au fost expediate și recepționate toate actele procedurale de pe acest dosar.

Susține că, în mun. Chișinău există două străzi, care poartă aceeași

denumire– Pietrăriei, dintre care una se află în sect. Buiucani, iar cealaltă – în

sect.Rîșcani.

Afirmă că, conform ștampilelor aplicate pe plicul, prin care i-a fost

expediată încheierea instanței de apel din 23 martie 2016, acesta a fost remis

oficiului poștal de destinație nr. 24, care deservește jurisdicția sect. Rîșcani

mun.Chișinău, adică inclusiv și str. Pietrăriei din sect. Rîșcani, însă recurenta își

are sediul juridic pe str. Pietrăriei,3, doar că pe cea aflată în jurisdicția teritorială a

sect. Buiucani mun. Chișinău, care este deservit de oficiul poștal de destinație

nr.69.

Consideră că, instanța de apel urma să amâne ședința instanței de apel pentru

clarificarea situației, cu atît mai mult că, nu există vreo dovadă a recepționării

încheierii și/sau citației de către recurentă.

De asemenea, consideră că, instanța de apel era obligată să creeze condiții

obiective și reale pentru ca participanții la proces să-și exercite în volum deplin

drepturile sale procedurale, conform principiului disponibilității în drepturi a

participanților la proces, consfințit la art. 27 CPC.

Relevă că, prin restituirea cererii de apel, existând dovada necitării

recurentei, se încalcă dreptul privind accesul liber la justiție, consacrat la art. 6 din

4

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că, la data de 20 mai 2016, instanța de apel a expediat în adresa

recurentei copia încheierii, iar la data de 24 mai 2016, recurenta a declarat recurs

împotriva încheierii instanței de apel, astfel, recursul se consideră a fi depus în

termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului

și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea

încheierii instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după

ce examinează recursul împotriva încheierii este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întrunește

condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de

stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd

apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că, prin hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 02 februarie 2016 acțiunea înaintată de către SC

„Custodis” SRL a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de

prescripție.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 26 februarie 2016,

SC „Custodis” SRL a depus cerere de apel, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea

acțiunii, însă fără a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul

în conformitate cu art. 365 alin. (1) lit. d) CPC, care prevede că, în cererea de apel

se indică motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.

Ca urmare, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016 nu a

fost dat curs cererii de apel depusă de către SC „Custodis” SRL și i-a fost

comunicat despre necesitatea prezentării apelului motivat, fiindu-i acordat un

termen de pînă la data de 11 mai 2016.

Din materialele dosarului rezultă că, încheierea respectivă a fost expediată

recurentei la data de 11 aprilie 2016 pe adresa mun. Chișinău, str. Pietrăriei,3, însă

aceasta a fost restituită de oficiul poștal din motivul nerecepționării de către

recurentă (f. d. 156, 158).

În acest sens, instanța de recurs relevă că, conform art. 63 alin. (1)-(3) din

Codul civil, persoana juridică se consideră constituită în momentul înregistrării ei

de stat. Persoana juridică de drept public se consideră constituită în momentul

intrării în vigoare a actului normativ prin care se aprobă regulamentul ori statutul ei

sau în momentul indicat în act. Persoana juridică este pasibilă de înregistrare de

5

stat în modul prevăzut de lege. Datele înregistrării de stat se înscriu în registrul de

stat, fiind accesibile oricărei persoane.

Conform art. 67 alin. (1)-(4) din Codul civil, persoana juridică are un sediu,

indicat în actele de constituire. Stabilirea și schimbarea sediului sînt opozabile

terților din momentul înregistrării de stat. Adresa poștală a persoanei juridice este

cea de la sediu. Persoana juridică poate avea și alte adrese pentru corespondență.

Toate documentele și scrisorile intrate la sediu se consideră recepționate de către

persoana juridică.

Conform extrasului din Registrul de stat al persoanei juridice nr. 269626 din

14 mai 2013, sediul SC „Custodis” SRL este: str. Pietrăriei,3, mun. Chișinău,

Republica Moldova (f. d. 6).

Mai mult ca atît, atît în cererea de chemare în judecată, cît și în cererile de

apel și recurs, înaintate de SC „Custodis” SRL, este indicată aceeași adresă:

str.Pietrăriei,3, mun. Chișinău (f. d. 1, 149, 165).

În conformitate cu art. 104 alin. (1) lit. b) CPC, citația și înștiințarea se

expediază persoanelor juridice, prin împuterniciți, la sediul lor principal conform

înregistrării de stat sau, după caz, la sediul reprezentanței sau al filialei.

Prin urmare, încheierea instanței de apel, prin care nu a fost dat curs cererii

de apel, a fost expediată la sediul recurentei, însă pînă la data limită stabilită,

aceasta nu a înlăturat neajunsul stabilit și nu a prezentat cererea de apel motivată.

În speță, se mai reține că, recurenta SC „Custodis” SRL, depunînd cererea de

apel nemotivată, în care a invocat că, motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază apelul, precum și probele invocate în susținerea acestuia vor fi

prezentate suplimentar, urma să se folosească cu bună-credință de drepturile sale

procedurale.

Instanța de recurs pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea în eroare. Buna-credință

prezumă că partea este obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență

și să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află

pe rolul instanței cu participarea lor și să respecte termenele prevăzute de lege.

Or, în conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanții la proces sînt

obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească

cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt

oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea

procesului sau inducerea sa în eroare.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de apel restituie,

printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile

instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1).

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanța de apel temeinic

și legal a restituit cererea de apel depusă de către SC „Custodis” SRL, deoarece nu

s-a conformat încheierii instanței de apel din 23 martie 2016 și nu a prezentat

cererea de apel motivată în termenul stabilit, iar argumentele invocate de către

recurentă în cererea de recurs nu pot fi reținute, conform celor expuse.

6

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către

recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Societatea comercială „Custodis”

societate cu răspundere limitată.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016 în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății comerciale „Custodis”

societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe

municipiul Chișinău cu privire la contestarea în parte a actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Valeriu Doagă

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

7