2rac-273/16 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2rac-273/16

prima instanță Sv. Caitaz

instanța de apel T. Dimitriadi, I. Dănăilă, G. Vavrin

Î N C H E I E R E

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primăria

comunei Baimaclia, raionul Cantemir,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital

străin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată

(succesorul în drepturi al Întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa”

societate pe acțiuni), împotriva Primăriei comunei Baimaclia, raionul Cantemir cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 22 martie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea cu capital străin „Gas Natural Fenosa

Furnizare Energie” societate cu răspundere limitată, casată hotărârea Judecătoriei

Cantemir din 03 noiembrie 2015 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

admisă,

c o n s t a t ă:

La 27 octombrie 2014, reprezentantul ÎCS „RED Union Fenosa” SA (succesor

în drepturi – ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL), avocatul Ruslan Costaș, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Baimaclia solicitând

încasarea datoriei pentru energia electrică consumată în sumă de 24 755,55 lei și a

taxei de stat în sumă de 742,67 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că la 24 ianuarie 2006 între ÎCS „RED Union

Fenosa” SA și Primăria comunei Baimaclia a fost încheiat contractul privind

furnizarea energiei electrice nr. 30205000008, în conformitate cu care, reclamantul a

furnizat energie electrică consumatorului la locul de consum solicitat nr. 7143846 și

nr. 7143847 din raionul Cantemir, satul Baimaclia și satul Acui - iluminarea PT441 și

1

PT 442, iar consumatorul era obligat să achite în termen plata pentru energia electrică

consumată.

Totodată, a indicat că pârâtul a consumat fraudulos energie electrică, fapt care

a dus la neînregistrarea sau înregistrarea incompletă a cantității de energie electrică

consumată. Aceste fapte au fost fixate în actul nr. A17569 și nr. A17568 din 02

decembrie 2012, prin care s-a constatat conectarea neautorizată la rețeaua de energie

electrică prin evitarea echipamentului de măsurare, astfel că, pârâtul consuma energie

electrică fără evidența acestuia prin echipamentul de măsurare.

Susține că urmare a acestor încălcări, la 05 decembrie 2012 a fost efectuată

recalcularea energiei electrice consumate, pentru perioada 03 decembrie 2011 - 03

decembrie 2012, conform sistemului paușal și înaintată factura spre plată.

Afirmă reclamantul că pârâtul, prin consumul fraudulos de energie electrică și

fără contract, a admis o faptă ilicită și a cauzat un prejudiciu.

Reține că nu au fost achitate facturile pentru consumul energiei electrice nr.

7143846011 din 05 decembrie 2012 în sumă de 12 910,36 lei și nr. 7143847011 din

05 decembrie 2012 în sumă de 8 068,92 lei. Totodată, pentru neachitarea în termen a

facturilor înaintate s-a calculat penalitatea de întârziere în sumă de 3 776,27 lei.

Astfel, indică că la 25 martie 2014 datoria pentru consumul energiei electrice

constituia 24 755,55 lei.

Menționează reclamantul că la 25 martie 2014 în adresa pârâtului a fost

expediată reclamația nr. 02-02/14r-uf privind achitarea datoriei în sumă de 24 755,55

lei, însă pârâtul nu a răspuns reclamației și nu a îndeplinit obligațiile de achitare a

facturilor.

La fel, reclamantul a menționat că, actele juridice în baza cărora s-a format

datoria, și anume, actul de constatare a încălcărilor și facturile de plată, nu au fost

contestate.

La 17 februarie 2015 reprezentantul ÎCS „RED Union Fenosa” SA, avocatul

Ruslan Costaș, a depus cerere prin care a solicitat înlocuirea reclamantului cu

succesorul lui în drepturi – ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL.

Prin încheierea Judecătoriei Cantemir din 17 august 2015 a fost înlocuit

reclamantul ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu succesorul în drepturi ÎCS „GNF

Furnizare Energie” SRL. (f.d. 68)

Prin hotărârea Judecătoriei Cantemir din 03 noiembrie 2015 s-a admis parțial

acțiunea înaintată de ÎCS „RED Union Fenosa” SA (succesor în drepturi – ÎCS „GNF

Furnizare Energie” SRL).

S-a încasat din contul Primăriei comunei Baimaclia în beneficiul ÎCS „GNF

Furnizare Energie” SRL, suma de 8 085 lei cu titlu de datorie, 1 455 lei cu titlu de

penalitate și 286 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor legate de achitarea taxei de

stat la depunerea cererii de chemare în judecată, iar în total 9 826 lei.

2

În rest, pretențiile ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL s-au respins ca

neîntemeiate.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 25 noiembrie 2015

reprezentantul ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL, avocatul Ruslan Costaș, a

contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 22 martie 2016 s-a admis apelul declarat

de ÎCS „GNF Furnizare Energie” SRL.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Cantemir din 03 noiembrie 2015 și s-a emis o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă.

S-a încasat din contul Primăriei comunei Baimaclia în beneficiul ÎCS „GNF

Furnizare Energie” SRL, suma de 20 979,28 lei cu titlu de datorie pentru energia

electrică consumată, 3 776,27 lei penalitate, 742,67 lei cu titlu de compensare a

cheltuielilor de judecată legate de achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii și

342,34 lei la depunerea apelului.

La 23 mai 2016, Primăria comunei Baimaclia a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de

Apel Cahul din 22 martie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Cantemir din 03 noiembrie

2015, cu emiterea unei noi hotărâri de restituire a pricinii spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare de judecată au

încălcat normele de drept procedural, și anume, pricina a fost judecată în absența unui

participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată,

precum și, instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces.

În acest sens, menționează că Primăria comunei Baimaclia nu poate avea

calitatea procesuală de pârât deoarece lucrările de montare a iluminației stradale nu

au fost finalizate și transmise la balanța primăriei.

Totodată, pricina a fost examinată în lipsa antreprenorului SRL „Moncomtex”,

care a instalat lumina stradală în comuna Baimaclia.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

Potrivit scrisorii de comunicare a Curții de Apel Cahul (f.d. 129), copia

deciziei recurate a fost expediată în adresa participanților la proces la 01 aprilie 2016,

însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepționare.

Astfel, se constată că recurentul Primăria comunei Baimaclia s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din

22 martie 2016, în termen legal.

Analizând modul în care recurentul Primăria comunei Baimaclia și-a exercitat

dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel

atacate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în

prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

4

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite la art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanța de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererea de

recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept

material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument

al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului

de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Primăria comunei

Baimaclia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Primăria comunei Baimaclia, raionul Cahul se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

5