2rac-86/18 — incasarea datoriei si dobinzii de intirziere

2rac-86/18 — incasarea datoriei si dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2rac-86/18

prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău

Judecător: R. Pascari

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D. Manole, I. Cotruță, Gr. Dașchevici

D E C I Z I E

4 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Ion Druță

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Primăria comunei Ghidighici,

reprezentată de avocatul Dlujanschi Elic,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin ,,Gas Natural Fenosa Furnizare Energieʼʼ Societate cu Răspundere

Limitată împotriva Primăriei comunei Ghidighici cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Primăria comunei Ghidighici și a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31 octombrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 22 ianuarie 2015 ÎCS ,,Gas Natural Fenosa Furnizare Energieʼʼ SRL a

depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Ghidighici cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 28 ianuarie 2005 între ÎCS „Red Union

Fenosa” SA și Primăria com. Ghidighici a fost încheiat un contract de furnizare a

energiei electrice.

A invocat că potrivit clauzelor contractuale, reclamantul a furnizat energie

electrică consumatorului la locul de consum solicitat nr. 7166608 din str. Victoriei,

com. Ghidighici, iar consumatorul s-a obligat să achite în termen plata pentru energia

electrică consumată.

A menționat că, la de 22 iulie 2014 în urma unui control al rețelelor electrice,

reprezentanții reclamantului au depistat conectare neautorizată la rețeaua de energie

electrică la locul de consum nr. 7166608 la adresa com. Ghidighici, str. Victoriei -

stadion.

1

În acest sens, a susținut că în prezența primarului com. Ghidighici a fost

întocmit actul nr. B025256 din 22 iulie 2014, prin care s-a constatat conectare

neautorizată la rețeaua de energie, astfel, pârâtul consumă energie electrică fără

evidența acestuia prin echipamentul de măsurare.

Drept urmare, a afirmat că a fost efectuată recalcularea energiei electrice

consumate, conform sistemului paușal și înaintată factura spre plată.

A comunicat că în contradictoriu obligațiilor contractuale, pârâtul nu achită

facturile pentru consumul energiei electrice și la 30 noiembrie 2015 datoria pârâtului

pentru energia electrică față de reclamant constituie 90 522 lei, iar potrivit facturii

pentru consumul fraudulos de energie electrică nr. 7166608012 din 7 august 2014 în

sumă de 90 522 lei, nu a fost achitată.

A mai invocat că, la 8 octombrie 2015 în adresa pârâtului a fost expediată

reclamația nr. 08-10/15 r-gnf privind achitarea datoriei de 90 522 lei, în care s-a

propus pârâtului să achite datoria sau să întreprindă măsuri pentru soluționarea pe

cale prejudiciară a litigiului, însă pârâtul până la moment nu și-a îndeplinit obligațiile

de achitare a facturilor înaintate, dovada recepționării fiind avizul semnat la 12

octombrie 2015.

A relevat că la 1 ianuarie 2015 ÎCS „Red Union Fenosa” SA, în calitatea de

operator al rețelelor de distribuție a separat, din punct de vedere legal, activitatea de

distribuție de activitatea de furnizare a energiei electrice, prin constituirea unei noi

întreprinderi ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL, care a preluat tot

patrimoniul, drepturile/obligațiile și respectiv toate contractele ce sunt aferente

activității de furnizare a energiei electrice.

A solicitat ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL încasarea de la

Primăria com. Ghidighici a sumei datoriei pentru energia electrică consumată în

mărime de 90 552 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 2 716, 56 de lei.

La 20 iulie 2016 ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a depus o

cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat suplimentar încasarea și a

dobânzii de întârziere în sumă de 31 440,15 lei și cheltuielile de judecată în mărime

de 3 659,76 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31 octombrie 2016 a

fost admisă acțiunea.

S-a încasat în beneficiul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL de

la Primăria com. Ghidighici suma de 121 992 de lei, inclusiv 90 552 de lei datoria

pentru energia electrică facturată și 31 440,15 lei cu titlu de dobândă de întârziere și

cheltuielile de judecată în mărime de 3 659,76 de lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Primăria comunei Ghidighici și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 31 octombrie 2016.

La 7 noiembrie 2017 Primăria comunei Ghidighici, reprezentată de avocatul

Dlujanschi Elic a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 8

iunie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.

2

În motivarea recursului a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au

constatat și nu au elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

justă a cauzei.

A invocat că potrivit calculului din 22 iulie 2014 la procesul-verbal nr. 2526

din 22 iulie 2014, furnizorul a recalculat consumul energiei electrice conform

sistemului paușal pentru perioada 22 iulie 2011 – 22 iulie 2014, adică pentru 3 ani.

Reclamantul a menționat că a făcut calculul reieșind din pct. 93 alin. (4) a

Hotărârii ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, care stipulează că în cazul în care

se constată încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au

dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate,

prin montarea unor microscheme suplimentare în echipamentul de măsurare, în

circuitul de alimentare a echipamentului de măsurare, prin deconectarea/modificarea

bobinei de tensiune din echipamentul de măsurare, perioada pentru efectuarea

recalculărilor se stabilește de la data instalării echipamentului de măsurare și până

la data depistării, dar nu mai mare de 3 ani.

A susținut că la caz urmau a fi aplicate prevederile pct. 93 alin. (2) a Hotărârii

ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, potrivit cărora în cazul în care se constată

încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au dus la

neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate,

prin conectarea neautorizată a instalației electrice sau a receptoarelor electrice la

rețeaua electrică, urmare a consumului de energie electrică prin evitarea

echipamentului de măsurare sau prin contrafacerea sigiliului operatorului de rețea,

la efectuarea calculelor consumului de energie electrică, conform sistemului paușal,

se ia în calcul perioada de la data ultimului control al echipamentului de măsurare

(sau perioada de la data comiterii acestor încălcări în cazul contoarelor electronice

cu memorie) și până la data depistării, dar nu mai mare de 1 an.

A afirmat că potrivit actului de control din 22 iulie 2017 și actului nr. B

025256 din 22 iulie 2014 întocmit de către reclamant s-a constatat faptul conectării

ilegale a pompei de apă – 1 buc., boilerului – 1 buc., proiectoarelor – 6 buc. și

lămpilor de iluminare – 18 buc.

A reiterat că nu a fost depistată încălcarea de către consumatorul final a

clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă

a energiei electrice consumate, prin montarea unor microscheme suplimentare în

echipamentul de măsurare, în circuitul de alimentare a echipamentului de măsurare,

prin deconectarea/modificarea bobinei de tensiune din echipamentul de măsurare.

A concluzionat că furnizorul urma să calculeze consumul energiei electrice,

conform sistemului paușal pe un termen de maxim un an, dar nu pentru 3 ani cum,

de fapt, a calculat.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

La caz, se constată că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților

copia deciziei din 8 iunie 2017 la 17 august 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire nr. 13494 (f. d. 132), iar recurenta Primăria com. Ghidighici a recepționat-o

3

la 8 septembrie 2017, fapt atestat prin inscripția de pe ștampila de intrare nr. 02/1-

36/368 (f. d. 140).

Astfel, recursul declarat la 7 noiembrie 2017 împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 8 iunie 2017, se consideră a fi depus în termen.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 martie 2018, recursul

declarat de către Primăria comunei Ghidighici, reprezentată de avocatul Dlujanschi

Elic, a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de către Primăria comunei Ghidighici, reprezentată de avocatul

Dlujanschi Elic, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parțială a acțiunii din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei, la 28 ianuarie 2005 între ÎCS „Red Union

Fenosa” SA și Primăria com. Ghidighici a fost încheiat un contract de furnizare a

energiei electrice (f. d. 8 - 12).

La 22 iulie 2014 a fost efectuat un control al rețelelor electrice, urmare a căruia

a fost depistată o conectare neautorizată la rețeaua de energie electrică la locul de

consum nr. 7166608 la adresa com. Ghidighici, str. Victoriei - stadion (f. d. 17).

Ca urmare a depistării menționate, la aceeași dată a fost întocmit actul nr.

B025256 prin care s-a constatat conectare neautorizată la rețeaua de energie (f. d. 14

- 15).

Ulterior, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a efectuat

recalcularea energiei electrice consumate conform sistemului paușal și a înaintat

factura spre plată (f. d. 16).

Se atestă că reclamantul a încercat soluționarea litigiului apărut între părți pe

cale amiabilă, astfel la 28 iulie 2015 și 8 octombrie 2015 fiind expediate în adresa

pârâtului, reclamații privind achitarea datoriei de 90 522 de lei (f. d. 25 - 26), fiind

recepționate la 29 iulie 2015 și 12 octombrie 2015 (f. d. 23 – 24).

Conform facturii din 7 august 2014 datoria pârâtului pentru energia electrică

constituia 90 522 de lei (f. d. 21 - 22).

Astfel, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL înaintând cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei com. Ghidighici a solicitat încasarea de la

pârât în beneficiul său a datoriei pentru energia electrică consumată în mărime de

90 552 de lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 31 440,15 lei și cheltuielile de

judecată în sumă de 2 716,56 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în speță prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii integrale a acțiunii.

Judecând apelul declarat de către Primăria comunei Ghidighici, instanța de

apel a ajuns la concluzia respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.

4

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că actul din 22 iulie 2014

semnat de către reprezentantul pârâtului, primarul com. Ghidighici, mun. Chișinău,

nu a fost contestat și nu au fost contestate nici facturile de plată expediate în adresa

pârâtului.

Instanța de apel a considerat aplicabile în speță prevederile pct. 1734 al

Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice aprobat prin

Hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, potrivit căruia decizia furnizorului

privind încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale care a condus

la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a consumului de energie electrică

se contestă de consumatorul final în instanța de judecată în conformitate cu Legea

contenciosului administrativ. În cazul în care, în conformitate cu Legea

contenciosului administrativ, instanța de judecată dispune anularea deciziei,

furnizorul este obligat să anuleze factura pentru consumul de energie electrică în

rezultatul încălcării de către consumatorul final a clauzelor contractuale care a

condus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a consumului de energie

electrică, emisă în baza acestei decizii.

Mai mult că, instanța de apel a reiterat că pârâtul nu a contestat până în prezent

aceste acte, din care rezultă că, nu și-a exprimat dezacordul său cu actele juridice

menționate în termenul obligatoriu de prescripție, fiind astfel de acord cu ele, acestea

devenind obligatorii pentru pârât.

Subsidiar, instanța de apel a conchis că factura nr. 7166608012 devenită

scadentă la 21 august 2014 în sumă de 90 552 lei nu a fost achitată de pârât, astfel,

fiind justificate cerințele reclamantului privind încasarea dobânzilor de întârziere în

sumă de 31 440,15 lei pentru perioada 22 august 2014 – 6 iulie 2016, motiv pentru

care instanța de fond a admis acțiunea, ca fiind una întemeiată.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare

în raport cu criticele formulate în recurs și materialul probator, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide

că concluzia instanțelor de judecată este una greșită, rezultată din aprecierea

incorectă a materialului probator și aplicarea greșită a prevederilor legale.

Potrivit art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face,

iar art. 514 stabilește că obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice

alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Instanța de recurs remarcă că din normele legale citate supra se desprinde că

în baza raportului juridic obligațional, creditorul are posibilitatea de a pretinde de la

debitor, să execute o prestație sau mai multe prestații sub mai multe modalități.

Conform art. 971 alin. (1), (2) Cod civil, plata pentru servicii se efectuează

după prestarea serviciilor. Dacă plata pentru servicii se calculează pe anumite

perioade, sumele vor fi acordate după încheierea fiecărei perioade în parte.

Astfel, instanța de recurs consideră aplicabile la caz prevederile pct. 93 alin.

(2) a Hotărârii Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică nr. 393 din 15

decembrie 2010 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea și

utilizarea energiei electrice, potrivit cărora în cazul în care se constată încălcarea de

5

către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau

la înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, prin conectarea

neautorizată a instalației electrice sau a receptoarelor electrice la rețeaua electrică,

urmare a consumului de energie electrică prin evitarea echipamentului de măsurare

sau prin contrafacerea sigiliului operatorului de rețea, la efectuarea calculelor

consumului de energie electrică, conform sistemului paușal, se ia în calcul perioada

de la data ultimului control al echipamentului de măsurare (sau perioada de la data

comiterii acestor încălcări în cazul contoarelor electronice cu memorie) și pînă la

data depistării, dar nu mai mare de 1 an.

În favoarea concluziei enunțate instanța de recurs reține în mod incontestabil

faptul că prin actul nr. B025256 din 22 iulie 2014 de depistare a încălcării clauzelor

contractuale, s-a constatat o conectare neautorizată la rețeaua de energie de către

Primăria comunei Ghidighici, la stadionul de fotbal (f. d. 14 - 15).

În acest context, se evidențiază faptul că calculul consumului de energie

electrică conform sistemului paușal este unul special, reglementat și stabilit în mod

expres de lege.

Mai mult că calculul consumului de energie electrică conform sistemului

paușal poartă un caracter reglementat și respectiv, părțile nu au posibilitatea să

stabilească suma datoriei în alte condiții decât cele prevăzute de lege și datoria nu

poate fi calculată pentru o perioadă mai mare decât un an nici într-o situație.

Din aceste considerente, instanțele de judecată ierarhic inferioare aplicând

prevederile art. 1734 și pct. 93 alin. (4) a Hotărârii ANRE nr. 393 din 15 decembrie

2010 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei

electrice, în mod eronat au constatat că recalculul pentru consumul de energie

electrică se stabilește de la data instalării echipamentului de măsurare și până la data

depistării, dar pe o perioadă nu mai mare de 3 ani.

Or, această prevedere de la pct. 93 alin. (4) a Hotărârii ANRE sus-menționate

se aplică în mod exclusiv în ipoteza în care se constată încălcarea de către

consumatorul final a clauzelor contractuale, care au dus la neînregistrarea sau la

înregistrarea incompletă a energiei electrice consumate, prin montarea unor

microscheme suplimentare în echipamentul de măsurare, în circuitul de alimentare

a echipamentului de măsurare, prin deconectarea/modificarea bobinei de tensiune

din echipamentul de măsurare. Iar, în speță, asemenea încălcări nu au fost depistate

de către ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL la Primăria comunei

Ghidigici.

Instanța de recurs conchide că prin prisma normelor de drept enunțate, instanța

de apel și instanța de fond au ajuns la o concluzie eronată și neîntemeiată privind

faptul că acțiunea urmează a fi admisă integral, suma datoriei pentru energia

electrică fiind calculată pentru o perioadă de 3 ani.

Reieșind din cele mai sus elucidate urmează ca cerința cu privire la încasarea

datoriei pentru energia electrică să fie admisă parțial și calculată conform sistemului

paușal pentru perioada de doar un an.

Prin urmare, suma datoriei pentru energia electrică, conform sistemului paușal

pentru un an este: 90 552 de lei (suma calculată pentru o perioadă de 3 ani)/3 =

6

30 184 de lei, sumă ce urmează a fi încasată de la Primăria comunei Ghidighici în

beneficiul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL.

Conform art. 585 Cod civil, în cazul în care, conform legii sau contractului,

obligația este purtătoare de dobîndă, se plătește o dobîndă egală cu rata de bază a

Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Potrivit art. 602 alin. (1), (2) Cod civil, în cazul în care nu execută obligația,

debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel

dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea

include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau

tardivă.

În baza art. 619 alin. (1), (2) Cod civil prevede că obligațiilor pecuniare li se

aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata

dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă

proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă

consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea

sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Prin prisma prevederilor legale enunțate, instanța de recurs consideră necesar

de a admite parțial pretenția cu privire la încasarea dobânzii de întârziere pentru

perioada 21 august 2014 (dată la care a devenit scadentă factura nr. 7166608012) –

6 iulie 2016, proporțional sumei datoriei încasate, și anume 31 440, 15 lei/3 = 10 480

de lei, sumă ce urmează a fi încasată de la Primăria comunei Ghidighici în beneficiul

ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL.

Totodată, instanța de recurs reține prevederile art. 94 alin. (1) Cod civil,

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere,

părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului - proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului.

Prin ordinul de plată nr. 2156 din 29 decembrie 2015, anexat la materialele

cauzei, rezultă că reclamantul a achitat taxa de stat în mărime de 2 716,56 de lei (f.

d. 3) și potrivit ordinului de plată nr. 1400 din 12 iulie 2016 a mai achitat taxa de

stat în mărime de 943, 20 de lei (f. d. 56).

În circumstanțele relevate, urmează a fi încasată de la Primăria comunei

Ghidighici în beneficiul ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL cu titlu

de taxă de stat suma proporțional părții admise din pretenții, și anume: (30 184

+10 480) de lei *3% = 1 219,92 de lei.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către

Primăria comunei Ghidighici, reprezentată de avocatul Dlujanschi Elic, și indică la

netemeinicia hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, fapt ce impune pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.

În circumstanțele relatate, fiind cert că circumstanțele pricinii au fost

constatate de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară

verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de către Primăria comunei Ghidighici, reprezentată de avocatul

7

Dlujanschi Elic, a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe

și a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Primăria comunei Ghidighici,

reprezentată de avocatul Dlujanschi Elic.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 31 octombrie 2016 în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin ,,Gas

Natural Fenosa Furnizare Energieʼʼ Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Primăriei comunei Ghidighici cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată, și se emite o nouă hotărâre, prin care:

Se admite parțial acțiunea Întreprinderii cu Capital Străin ,,Gas Natural

Fenosa Furnizare Energieʼʼ Societate cu Răspundere Limitată împotriva Primăriei

comunei Ghidighici cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

Se încasează din contul Primăriei comunei Ghidighici în beneficiul

Întreprinderii cu Capital Străin ,,Gas Natural Fenosa Furnizare Energieʼʼ Societate

cu Răspundere Limitată suma de 30 184 (treizeci de mii o sută optzeci și patru) de

lei cu titlu de datorie pentru energia electrică facturată, suma de 10 480 (zece mii

patru sute optzeci) de lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de 1 219,92 (o mie

două sute nouăsprezece, 92) de lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub formă de

taxă de stat, în total suma de 41 883,92 de lei (patruzeci și unu mii opt sute optzeci

și trei, 92) de lei.

În rest, pretențiile Întreprinderii cu Capital Străin ,,Gas Natural Fenosa

Furnizare Energieʼʼ Societate cu Răspundere Limitată se resping.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Svetlana Filincova

Ion Druță

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

8