AKBULUT c. TÜRKİYE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 2343/20 Hüseyin AKBULUT împotriva Türkiye Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 noiembrie 2022 într-un comitet compus din Frédéric Krenc, președintele Diana Sârcu, Davor Derenčinović, judecători și Viktoriya Maradudina, adjunctă graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea prezentată anterior la 22 mai 2020, După ce a deliberat, a făcut următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Hüseyin Akbulut, s-a născut în 1983. Plângerile formulate de reclamant în temeiul articolelor 8 și 13 din convenție (afectarea dreptului său la respectarea vieții private ca urmare a comunicării în cursul procesului penal a datelor privind traficul pe internet (cum ar fi informații GPRS de conectare la internet, adrese IP, date de comunicare etc.), care, în opinia sa, au fost păstrate dincolo de termenele legale prevăzute în acest sens și lipsa unei căi de atac efective în acest sens) au fost comunicate guvernului turc (atlantic) care a prezentat observații cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate părții solicitante care a fost invitată să își prezinte observațiile. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 16 mai 2022, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost încheiat începând cu 21 noiembrie 2021 și că nu a solicitat prelungirea acesteia. Curtea a precizat, de asemenea, că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, aceasta poate tăia o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că reclamantul nu intenionează să o mențină. Scrisoarea nu a putut fi emisă reclamantului la ultima sa adresă poștală pe care a comunicat-o Curții și a fost returnată acesteia din urmă. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să mențină cererea (articolul (a) din Convenție). Pe de altă parte, în lipsa unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție și a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului in fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 decembrie 2022. Viktoriya Maradududna Frederic Krenc Grenc Grefier adjunct f.f.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

23143/20

Hüseyin AKBULUT

contre la Türkiye

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 24 novembre 2022 en un comité composé de

:

Frédéric Krenc

, président

,

Diana Sârcu,

Davor Derenčinović

, juges

,

et de Viktoriya Maradudina,

greffière adjointe de section f.f.

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 22 mai 2020,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Hüseyin Akbulut, est né en 1983.

Les griefs que le requérant tirait des articles 8 et 13 de la Convention (atteinte alléguée à son droit au respect de la vie privée en raison de la communication au cours de son procès pénal des données de trafic Internet (tels qu’informations GPRS de connexion Internet, adresses IP, données de communications etc.), conservés selon lui au-delà des délais légaux prescrits pour ce faire et l’absence de recours effectif à cet égard) ont été communiqués au gouvernement turc (« le Gouvernement »), qui a soumis des observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées à la partie requérante qui a été invitée à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 16 mai 2022, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai imparti pour la présentation de ses observations était échu depuis le 21 novembre 2021 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. La Cour a en outre précisé que, aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle peut rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances permettent de conclure que le requérant n’entend plus maintenir celle-ci. La lettre n’a pas pu être délivrée au requérant à sa dernière adresse postale qu’il avait communiquée à la Cour et a été retournée à cette dernière.

EN DROIT

À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la partie requérante n’entend plus maintenir la requête (article

37

§

1

a) de la Convention). Par ailleurs, en l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article

37

§

1

in fine

.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 15 décembre 2022.

Viktoriya Maradudina

Frédéric Krenc

Greffière adjointe f.f.

Président