3ra-982/16 — obligarea să emită decizie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea să emită decizie
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-982/16 — obligarea să emită decizie (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 3ra-982/16
instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu
ÎNCHEIERE
29 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anastasia
Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anastasiei Cazacu,
Nadejdei Malcenco și Ion Pavlesco împotriva Consiliului municipal Chișinău cu
privire la obligarea emiterii actului administrativ
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 prin care a fost
respins apelul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco și
menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 octombrie 2015 prin
care a fost respinsă acțiunea
constată:
La 04 decembrie 2014, Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco
au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,
intervenienți accesorii Nadejda Beschier, Serghei Vartencov, Teodora Stratan, Leonid
Malcenco, Serghei Vartenco, Eufrosinia Pavlesco, Oxana Pavlesco, Irina Vartencova,
Natalia Stratan, Gheorgii Stratan, Vitalii Stratan, Igor Stratan, Alina Oprea, Dan
Nucaru, Marcel Oprea cu privire la obligarea emiterii actului administrativ.
În motivarea acțiunii au invocat că sunt coproprietari în diviziune a imobilului
din municipiul Chișinău, str. Arborilor, nr. 10 și folosesc efectiv terenul aferent
acestui imobil în conformitate cu decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 16/66-1
din 28 decembrie 2004, precum și corespunzător planului cadastral eliberat de OCT
Chișinău la 28 martie 2014.
Menționează că la 13 octombrie 2014 au înaintat o cerere Primăriei
mun. Chișinău de soluționare a litigiului, însă până în prezent nu au primit niciun
răspuns referitor la modul de soluționare a cererii.
Consideră că refuzul de emitere a deciziei este ilegal, iar Consiliul municipal
Chișinău urmează a fi obligat să emită decizia privind atribuirea în proprietate
comună în diviziune, fără plată, cu eliberarea titlului de proprietate proprietarilor
1
situat pe sectorul de teren din str. Arborilor, 10, mun. Chișinău, obligarea Consiliului
municipal Chișinău să emită decizia privind atribuirea, fără plată, cu eliberarea
titlurilor de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit nr. 10 din str. Arborilor
municipiul Chișinău, în proprietate comună în diviziune proprietarilor acestui imobil,
proporțional suprafeței privatizate de fiecare reieșind din suprafața reală a terenului
ce deservește construcțiile amplasate pe acest teren corespunzător planului cadastral
eliberat de OCT Chișinău la 28 martie 2014.
Susțin că prin neexaminarea de către Consiliul municipal Chișinău în termenul
legal a cererii din 13 octombrie 2014, li s-a cauzat un prejudiciu moral, deoarece nu
pot să-și valorifice un drept prevăzut de lege, prejudiciu.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 3 alin. (2), 5 lit. a), 7 alin. (1),
11, 16, 19, 25 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea contenciosului administrativ,
art. 227 – 228 CPC, art. 4 alin. (1) pct. 7) din Legea taxei de stat, art. 11 Cod funciar,
pct. 1 – 3 lit. c), 5 – 6, 8, 14 – 19 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere
în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane.
Solicită admiterea acțiunii, obligarea Consiliului municipal Chișinău să emită
decizia privind atribuirea în proprietate comună în diviziune, fără plată, cu eliberarea
titlului de proprietate, a sectorului de teren ocupat de casa de locuit nr. 10 din
str. Arborilor municipiul Chișinău, coproprietarilor acestui imobil, obligarea
Consiliului municipal Chișinău să emită decizia privind atribuirea, fără plată, cu
eliberarea titlurilor de proprietate, a terenului aferent casei de locuit nr. 10 din
str. Arborilor municipiul Chișinău, în proprietate comună în diviziune proprietarilor
acestui imobil, proporțional suprafeței privatizate de fiecare reieșind din suprafața
reală a terenului ce deservește construcțiile amplasate pe acest teren corespunzător
planului cadastral eliberat de OCT Chișinău la 28 martie 2014, obligarea Consiliului
municipal Chișinău să le repare prejudiciul moral în sumă de 5000 lei RM, cauzat
prin neexaminarea în termenul legal a cererii colective a acestora din
13 octombrie 2014.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 octombrie 2015
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 a fost respins apelul
declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco și menținută
hotărârea primei instanțe.
La 16 mai 2016, Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco au
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,
casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri
de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului au inovat că instanța de apel eronat a interpretat faptul
că valoarea bunului imobil în scopul impozitării, eliberat de OCT Chișinău la
22 aprilie 2014, utilizarea terenului aflat în litigiu are destinația pentru apartamente la
sol.
Relatează că instanța de apel nu a analizat în niciun fel și nu a combătut
argumentul privind aplicabilitatea în această speță a prevederilor pct. 57 al
Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipal, aprobat prin
2
Decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, în conformitate
cu care, în cazul în care casa de locuit se află în proprietate comună în diviziune,
administrația publică locală transmite lotul de pe lângă casa de locuit în proprietate
comună în diviziune, indicând cota-parte ideală a fiecărui proprietar, care este
proporțională cu cota-parte de proprietate asupra casei de locuit. Modul de folosință a
terenului în natură se stabilește în baza unui acord al coproprietarilor, autentificat
notarial, iar în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească, la cererea
persoanei/persoanelor interesate.
La fel, consideră că instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentului
privind aplicabilitatea, inclusiv a prevederilor pct. 59 al Regulamentului privind
gestionarea resurselor funciare municipal, aprobat prin Decizia Consiliului municipal
Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, în conformitate cu care, terenurile aferente
caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, se
transmit, în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieșind din
suprafața reală a terenului ce deservește construcțiile, în proprietatea comună în
diviziune, cu stabilirea cotei-părți ideale a proprietarilor apartamentelor, proporțional
suprafeței privatizate de fiecare.
Menționează că au prezentat probe care confirmă faptul că la
13 octombrie 2014, în calitate de proprietari ai apartamentelor la sol, precum și în
conformitate cu prevederile art. 11 Cod funciar și hotărârii Guvernului cu privire la
unele măsuri pentru urgentarea procesului de împroprietărire nr. 984 din
21 septembrie 1998, s-au adresat cu cerere colectivă, scrisă, Consiliului municipal
Chișinău solicitând atribuirea în proprietate, fără plată, cu eliberarea titlului de
proprietate, a sectorului de teren ocupat de casa de locuit nr. 10 din str. Arborilor
mun. Chișinău, precum și atribuirea în proprietate comună în diviziune, proporțional
suprafeței privatizate de fiecare coproprietar, fără plată, a terenului aferent acestei
case de locuit, corespunzător planului cadastral eliberat de OCT Chișinău la
28 martie 2014.
Mai relatează că instanța de apel nu s-a expus asupra prejudiciului moral ce li
s-a cauzat ca urmare a nesoluționării de către autorități a cererii scrise în termenul
legal de 30 zile.
Consideră că instanța de apel a evitat să analizeze și să argumenteze criticile
referitor la aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 344 - 365 din Codul civil, în
special a prevederilor art. 347 alin. (2), care reglementează în detaliu regimul
proprietății comune pe cote-părți (în diviziune), în conformitate cu care, modul de
împărțire și folosire a bunului proprietate comună pe cote-părți se stabilește prin
acordul coproprietarilor sau, în caz de divergențe, prin hotărâre judecătorească în
baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor.
Susține că instanța de apel, de asemenea nu s-a expus referitor la critica
invocată privind argumentul formal și neîntemeiat al primei instanțe precum că
admiterea cererii în lipsa acordului tuturor proprietarilor ar contraveni pct. 5 al
Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de
pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin hotărârea Guvernului
nr. 984 din 21 septembrie 1998, precum și legislației în vigoare.
3
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în
adresa părților, inclusiv a recurenților, la 30 martie 2016, fapt confirmat prin
scrisoarea de însoțire anexată (f. d. 174, vol. I), însă careva date despre recepționarea
acesteia de către recurenți, la materialele dosarului, lipsesc.
Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și a declarat
recursul la 16 mai 2016, în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda
Malcenco și Ion Pavlesco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de
către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de
4
Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco, asemenea aspecte nu se
regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție,
dispune:
Recursul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Ion Druță
Nicolae Craiu
5