3ra-982/16 — obligarea să emită decizie

prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 3ra-982/16

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anastasia

Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anastasiei Cazacu,

Nadejdei Malcenco și Ion Pavlesco împotriva Consiliului municipal Chișinău cu

privire la obligarea emiterii actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco și

menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 octombrie 2015 prin

care a fost respinsă acțiunea

constată:

La 04 decembrie 2014, Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco

au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenienți accesorii Nadejda Beschier, Serghei Vartencov, Teodora Stratan, Leonid

Malcenco, Serghei Vartenco, Eufrosinia Pavlesco, Oxana Pavlesco, Irina Vartencova,

Natalia Stratan, Gheorgii Stratan, Vitalii Stratan, Igor Stratan, Alina Oprea, Dan

Nucaru, Marcel Oprea cu privire la obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea acțiunii au invocat că sunt coproprietari în diviziune a imobilului

din municipiul Chișinău, str. Arborilor, nr. 10 și folosesc efectiv terenul aferent

acestui imobil în conformitate cu decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 16/66-1

din 28 decembrie 2004, precum și corespunzător planului cadastral eliberat de OCT

Chișinău la 28 martie 2014.

Menționează că la 13 octombrie 2014 au înaintat o cerere Primăriei

mun. Chișinău de soluționare a litigiului, însă până în prezent nu au primit niciun

răspuns referitor la modul de soluționare a cererii.

Consideră că refuzul de emitere a deciziei este ilegal, iar Consiliul municipal

Chișinău urmează a fi obligat să emită decizia privind atribuirea în proprietate

comună în diviziune, fără plată, cu eliberarea titlului de proprietate proprietarilor

1

situat pe sectorul de teren din str. Arborilor, 10, mun. Chișinău, obligarea Consiliului

municipal Chișinău să emită decizia privind atribuirea, fără plată, cu eliberarea

titlurilor de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit nr. 10 din str. Arborilor

municipiul Chișinău, în proprietate comună în diviziune proprietarilor acestui imobil,

proporțional suprafeței privatizate de fiecare reieșind din suprafața reală a terenului

ce deservește construcțiile amplasate pe acest teren corespunzător planului cadastral

eliberat de OCT Chișinău la 28 martie 2014.

Susțin că prin neexaminarea de către Consiliul municipal Chișinău în termenul

legal a cererii din 13 octombrie 2014, li s-a cauzat un prejudiciu moral, deoarece nu

pot să-și valorifice un drept prevăzut de lege, prejudiciu.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 3 alin. (2), 5 lit. a), 7 alin. (1),

11, 16, 19, 25 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea contenciosului administrativ,

art. 227 – 228 CPC, art. 4 alin. (1) pct. 7) din Legea taxei de stat, art. 11 Cod funciar,

pct. 1 – 3 lit. c), 5 – 6, 8, 14 – 19 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere

în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane.

Solicită admiterea acțiunii, obligarea Consiliului municipal Chișinău să emită

decizia privind atribuirea în proprietate comună în diviziune, fără plată, cu eliberarea

titlului de proprietate, a sectorului de teren ocupat de casa de locuit nr. 10 din

str. Arborilor municipiul Chișinău, coproprietarilor acestui imobil, obligarea

Consiliului municipal Chișinău să emită decizia privind atribuirea, fără plată, cu

eliberarea titlurilor de proprietate, a terenului aferent casei de locuit nr. 10 din

str. Arborilor municipiul Chișinău, în proprietate comună în diviziune proprietarilor

acestui imobil, proporțional suprafeței privatizate de fiecare reieșind din suprafața

reală a terenului ce deservește construcțiile amplasate pe acest teren corespunzător

planului cadastral eliberat de OCT Chișinău la 28 martie 2014, obligarea Consiliului

municipal Chișinău să le repare prejudiciul moral în sumă de 5000 lei RM, cauzat

prin neexaminarea în termenul legal a cererii colective a acestora din

13 octombrie 2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 octombrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 a fost respins apelul

declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco și menținută

hotărârea primei instanțe.

La 16 mai 2016, Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco au

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului au inovat că instanța de apel eronat a interpretat faptul

că valoarea bunului imobil în scopul impozitării, eliberat de OCT Chișinău la

22 aprilie 2014, utilizarea terenului aflat în litigiu are destinația pentru apartamente la

sol.

Relatează că instanța de apel nu a analizat în niciun fel și nu a combătut

argumentul privind aplicabilitatea în această speță a prevederilor pct. 57 al

Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipal, aprobat prin

2

Decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, în conformitate

cu care, în cazul în care casa de locuit se află în proprietate comună în diviziune,

administrația publică locală transmite lotul de pe lângă casa de locuit în proprietate

comună în diviziune, indicând cota-parte ideală a fiecărui proprietar, care este

proporțională cu cota-parte de proprietate asupra casei de locuit. Modul de folosință a

terenului în natură se stabilește în baza unui acord al coproprietarilor, autentificat

notarial, iar în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească, la cererea

persoanei/persoanelor interesate.

La fel, consideră că instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentului

privind aplicabilitatea, inclusiv a prevederilor pct. 59 al Regulamentului privind

gestionarea resurselor funciare municipal, aprobat prin Decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, în conformitate cu care, terenurile aferente

caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, se

transmit, în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieșind din

suprafața reală a terenului ce deservește construcțiile, în proprietatea comună în

diviziune, cu stabilirea cotei-părți ideale a proprietarilor apartamentelor, proporțional

suprafeței privatizate de fiecare.

Menționează că au prezentat probe care confirmă faptul că la

13 octombrie 2014, în calitate de proprietari ai apartamentelor la sol, precum și în

conformitate cu prevederile art. 11 Cod funciar și hotărârii Guvernului cu privire la

unele măsuri pentru urgentarea procesului de împroprietărire nr. 984 din

21 septembrie 1998, s-au adresat cu cerere colectivă, scrisă, Consiliului municipal

Chișinău solicitând atribuirea în proprietate, fără plată, cu eliberarea titlului de

proprietate, a sectorului de teren ocupat de casa de locuit nr. 10 din str. Arborilor

mun. Chișinău, precum și atribuirea în proprietate comună în diviziune, proporțional

suprafeței privatizate de fiecare coproprietar, fără plată, a terenului aferent acestei

case de locuit, corespunzător planului cadastral eliberat de OCT Chișinău la

28 martie 2014.

Mai relatează că instanța de apel nu s-a expus asupra prejudiciului moral ce li

s-a cauzat ca urmare a nesoluționării de către autorități a cererii scrise în termenul

legal de 30 zile.

Consideră că instanța de apel a evitat să analizeze și să argumenteze criticile

referitor la aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 344 - 365 din Codul civil, în

special a prevederilor art. 347 alin. (2), care reglementează în detaliu regimul

proprietății comune pe cote-părți (în diviziune), în conformitate cu care, modul de

împărțire și folosire a bunului proprietate comună pe cote-părți se stabilește prin

acordul coproprietarilor sau, în caz de divergențe, prin hotărâre judecătorească în

baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor.

Susține că instanța de apel, de asemenea nu s-a expus referitor la critica

invocată privind argumentul formal și neîntemeiat al primei instanțe precum că

admiterea cererii în lipsa acordului tuturor proprietarilor ar contraveni pct. 5 al

Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de

pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin hotărârea Guvernului

nr. 984 din 21 septembrie 1998, precum și legislației în vigoare.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților, inclusiv a recurenților, la 30 martie 2016, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire anexată (f. d. 174, vol. I), însă careva date despre recepționarea

acesteia de către recurenți, la materialele dosarului, lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 16 mai 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda

Malcenco și Ion Pavlesco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

4

Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

5