3ra-982/16 — obligarea să emită decizie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea să emită decizie
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-982/16 — obligarea să emită decizie (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: D. Chistol dosarul nr. 3ra-982/16 instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu ÎNCHEIERE 29 iunie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Nicolae Craiu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anastasiei Cazacu, Nadejdei Malcenco și Ion Pavlesco împotriva Consiliului municipal Chișinău cu privire la obligarea emiterii actului administrativ împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 prin care a fost respins apelul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.
Chișinău din 07 octombrie 2015 prin care a fost respinsă acțiunea constată: La 04 decembrie 2014, Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenienți accesorii Nadejda Beschier, Serghei Vartencov, Teodora Stratan, Leonid Malcenco, Serghei Vartenco, Eufrosinia Pavlesco, Oxana Pavlesco, Irina Vartencova, Natalia Stratan, Gheorgii Stratan, Vitalii Stratan, Igor Stratan, Alina Oprea, Dan Nucaru, Marcel Oprea cu privire la obligarea emiterii actului administrativ.
În motivarea acțiunii au invocat că sunt coproprietari în diviziune a imobilului din municipiul Chișinău, str. Arborilor, nr. 10 și folosesc efectiv terenul aferent acestui imobil în conformitate cu decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 16/66-1 din 28 decembrie 2004, precum și corespunzător planului cadastral eliberat de OCT Chișinău la 28 martie 2014. Menționează că la 13 octombrie 2014 au înaintat o cerere Primăriei mun. Chișinău de soluționare a litigiului, însă până în prezent nu au primit niciun răspuns referitor la modul de soluționare a cererii. Consideră că refuzul de emitere a deciziei este ilegal, iar Consiliul municipal Chișinău urmează a fi obligat să emită decizia privind atribuirea în proprietate comună în diviziune, fără plată, cu eliberarea titlului de proprietate proprietarilor 1 situat pe sectorul de teren din str. Arborilor, 10, mun.
Chișinău, obligarea Consiliului municipal Chișinău să emită decizia privind atribuirea, fără plată, cu eliberarea titlurilor de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit nr. 10 din str. Arborilor municipiul Chișinău, în proprietate comună în diviziune proprietarilor acestui imobil, proporțional suprafeței privatizate de fiecare reieșind din suprafața reală a terenului ce deservește construcțiile amplasate pe acest teren corespunzător planului cadastral eliberat de OCT Chișinău la 28 martie 2014. Susțin că prin neexaminarea de către Consiliul municipal Chișinău în termenul legal a cererii din 13 octombrie 2014, li s-a cauzat un prejudiciu moral, deoarece nu pot să-și valorifice un drept prevăzut de lege, prejudiciu.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 3 alin. (2), 5 lit. a), 7 alin. (1), 11, 16, 19, 25 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, art. 227 – 228 CPC, art. 4 alin. (1) pct. 7) din Legea taxei de stat, art. 11 Cod funciar, pct. 1 – 3 lit. c), 5 – 6, 8, 14 – 19 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane.
Solicită admiterea acțiunii, obligarea Consiliului municipal Chișinău să emită decizia privind atribuirea în proprietate comună în diviziune, fără plată, cu eliberarea titlului de proprietate, a sectorului de teren ocupat de casa de locuit nr. 10 din str. Arborilor municipiul Chișinău, coproprietarilor acestui imobil, obligarea Consiliului municipal Chișinău să emită decizia privind atribuirea, fără plată, cu eliberarea titlurilor de proprietate, a terenului aferent casei de locuit nr. 10 din str. Arborilor municipiul Chișinău, în proprietate comună în diviziune proprietarilor acestui imobil, proporțional suprafeței privatizate de fiecare reieșind din suprafața reală a terenului ce deservește construcțiile amplasate pe acest teren corespunzător planului cadastral eliberat de OCT Chișinău la 28 martie 2014, obligarea Consiliului municipal Chișinău să le repare prejudiciul moral în sumă de 5000 lei RM, cauzat prin neexaminarea în termenul legal a cererii colective a acestora din 13 octombrie 2014. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.
Chișinău din 07 octombrie 2015 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016 a fost respins apelul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco și menținută hotărârea primei instanțe. La 16 mai 2016, Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. În motivarea recursului au inovat că instanța de apel eronat a interpretat faptul că valoarea bunului imobil în scopul impozitării, eliberat de OCT Chișinău la 22 aprilie 2014, utilizarea terenului aflat în litigiu are destinația pentru apartamente la sol.
Relatează că instanța de apel nu a analizat în niciun fel și nu a combătut argumentul privind aplicabilitatea în această speță a prevederilor pct. 57 al Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipal, aprobat prin 2 Decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, în conformitate cu care, în cazul în care casa de locuit se află în proprietate comună în diviziune, administrația publică locală transmite lotul de pe lângă casa de locuit în proprietate comună în diviziune, indicând cota-parte ideală a fiecărui proprietar, care este proporțională cu cota-parte de proprietate asupra casei de locuit. Modul de folosință a terenului în natură se stabilește în baza unui acord al coproprietarilor, autentificat notarial, iar în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească, la cererea persoanei/persoanelor interesate.
La fel, consideră că instanța de apel nu s-a expus nici asupra argumentului privind aplicabilitatea, inclusiv a prevederilor pct. 59 al Regulamentului privind gestionarea resurselor funciare municipal, aprobat prin Decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, în conformitate cu care, terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, se transmit, în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieșind din suprafața reală a terenului ce deservește construcțiile, în proprietatea comună în diviziune, cu stabilirea cotei-părți ideale a proprietarilor apartamentelor, proporțional suprafeței privatizate de fiecare.
Menționează că au prezentat probe care confirmă faptul că la 13 octombrie 2014, în calitate de proprietari ai apartamentelor la sol, precum și în conformitate cu prevederile art. 11 Cod funciar și hotărârii Guvernului cu privire la unele măsuri pentru urgentarea procesului de împroprietărire nr. 984 din 21 septembrie 1998, s-au adresat cu cerere colectivă, scrisă, Consiliului municipal Chișinău solicitând atribuirea în proprietate, fără plată, cu eliberarea titlului de proprietate, a sectorului de teren ocupat de casa de locuit nr. 10 din str. Arborilor mun.
Chișinău, precum și atribuirea în proprietate comună în diviziune, proporțional suprafeței privatizate de fiecare coproprietar, fără plată, a terenului aferent acestei case de locuit, corespunzător planului cadastral eliberat de OCT Chișinău la 28 martie 2014. Mai relatează că instanța de apel nu s-a expus asupra prejudiciului moral ce li s-a cauzat ca urmare a nesoluționării de către autorități a cererii scrise în termenul legal de 30 zile.
Consideră că instanța de apel a evitat să analizeze și să argumenteze criticile referitor la aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 344 - 365 din Codul civil, în special a prevederilor art. 347 alin. (2), care reglementează în detaliu regimul proprietății comune pe cote-părți (în diviziune), în conformitate cu care, modul de împărțire și folosire a bunului proprietate comună pe cote-părți se stabilește prin acordul coproprietarilor sau, în caz de divergențe, prin hotărâre judecătorească în baza unei aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor.
Susține că instanța de apel, de asemenea nu s-a expus referitor la critica invocată privind argumentul formal și neîntemeiat al primei instanțe precum că admiterea cererii în lipsa acordului tuturor proprietarilor ar contraveni pct. 5 al Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localitățile urbane, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 984 din 21 septembrie 1998, precum și legislației în vigoare. 3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților, inclusiv a recurenților, la 30 martie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată (f. d. 174, vol. I), însă careva date despre recepționarea acesteia de către recurenți, la materialele dosarului, lipsesc.
Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 16 mai 2016, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de 4 Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Anastasia Cazacu, Nadejda Malcenco și Ion Pavlesco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Nicolae Craiu 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.