3ra-983/16 — contestarea actului administrativ

3ra-983/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 3ra-983/16

prima instanță D. Sușchevici

instanța de apel N. Craiu, L. Popova, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Alexandra Vidrașcu și Casa Națională de Asigurări Sociale,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra Vidrașcu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea

Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 24 aprilie 2014 și adoptată o nouă hotărâre

prin care cererea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 03 iunie 2013, Alexandra Vidrașcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare perioada anului 1999 și a lunilor

ianuarie-mai a anului 2000 (17 luni) cît și a venitului obținut în aceste perioade, în

cuantum de 359 299 lei și 256 132 lei;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să corecteze cuantumul pensiei

stabilit la 03 ianuarie 2006 din suma de 2 306,06 lei în 3 119,14 lei;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru

limita de vârstă din cuantumul nou stabilit în mărime de 3119,14 lei cu indexarea

corespunzătoare a acesteia pentru perioada 03 ianuarie 2006 – 01 aprilie 2013, cu

achitarea sumei restante în cuantum de 152 627,60;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească și să-i achite

începând cu 01 aprilie 2013 pensia lunară în mărime de 8 044,96 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că începând cu 03 ianuarie 2006 i-a

fost stabilită pensia pentru limita de vârstă în cuantum de 2 306,06 lei.

1

Susține că din discuțiile cu colegii, care la fel au activat în calitate de notari, a

observat că aceștia beneficiau de pensii în cuantum mai mare.

Astfel, având bănuiala că calculul a fost efectuat greșit, s-a adresat către Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani și a solicitat eliberarea copiilor din dosarul de

pensionare.

La 12 aprilie 2013, ca rezultat al demersului depus în scris, după mai multe

încercări, a obținut copiile actelor din dosarul de pensionare, ce i-au fost expediate prin

scrisoarea CTAS nr. X-01/09-2556 din 09 aprilie 2013.

Analizând aceste documente cît și calculele ce au stat la baza determinării

vechimii în muncă noi și a vechimii totale, a constatat că stagiul asigurat a fost diminuat

cu un an și 5 luni, anul 1999 și perioada ianuarie – mai a anului 2000, nefiind luate în

calcul.

Totodată, în contradictoriu cu aceasta, în documentele deținute de Casa Teritorială

de Asigurări Sociale se regăsea certificatul privind calcularea și achitarea contribuțiilor

de asigurări sociale de stat, eliberat de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru la 07

februarie 2006, reieșind din care în anul 1999, în calitate de notar, i-au fost calculate

contribuții de asigurări sociale în cuantum de 3 593 lei și au fost achitate contribuții

pentru aceiași perioadă în sumă de 3 593 lei, iar în perioada ianuarie – mai a anului 2000

au fost calculate și achitate contribuții de 2 561 lei din venitul declarat de 256 132 lei.

Susține că potrivit actului de verificare privind calcularea și achitarea

contribuțiilor de asigurări sociale de stat pe BN „Vidrașcu Alexandra”, întocmit de

responsabilul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru și contabilul biroului, parte

componentă a dosarului de pensionare, baza de calcul a contribuțiilor de asigurări

sociale de stat pentru asigurarea notarului în anul 1999 a constituit 359 299 lei, iar

contribuții pentru asigurarea notarului au fost calculate în sumă de 3 593 lei, iar pentru

perioada ianuarie – mai 2000: venitul 256 132 lei, iar contribuții 2 561 lei, care au fost

achitate integral.

Menționează reclamanta că aceste calcule se regăsesc și în darea de seamă privind

calcularea, utilizarea și achitarea cotelor de asigurare socială de stat pentru trimestrul II

anul 2000, care a fost prezentată Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru și IFS

Centru la 10 iulie 2000, ce a fost înregistrată și reflectată în sistemul de evidență a

contribuțiilor de asigurări sociale de stat, fiind accesibilă funcționarilor la calcularea și

determinarea pensiei sale.

La 19 aprilie 2013, s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa Națională de

Asigurări Sociale, prin care a solicitat includerea în calcul a stagiului omis, cît și a

sumelor venitului asigurat din care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale

corespunzătoare, cu stabilirea corectă a pensiei și efectuarea recalculării corespunzătoare

a pensiei noi stabilite, însă, prin răspunsul nr. II-03/04-3360 din 17 mai 2013,

recepționat la 20 mai 2013, i s-a refuzat în efectuarea recalculului, deoarece în anul 1999

și primele 5 luni ale anului 2000 notarii erau obligați să achite nu doar 1% din sumele

obținute, ci suplimentar încă 10%, care nu au fost achitate, motiv pentru care, la

stabilirea pensiei, nici anul 1999 și nici primele 5 luni ale anului 2000, nu i-au fost

incluse în calcul.

2

Consideră Alexandra Vidrașcu că acțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale

sunt ilegale și aceasta, cunoscând încă la data examinării actelor prezentate, despre

faptul că a achitat contribuțiile de asigurări sociale de stat pentru anul 1999 și 5 luni ale

anului 2000, urma să i-a în calcul aceste perioade cît și sumele achitate, fiind obligată să-

i stabilească pensia din toate veniturile din care au fost achitate contribuții de asigurări

sociale precum și toate perioadele asigurate.

Remarcă reclamanta că la determinarea salariului asigurat, urmau a fi incluse

veniturile declarate și obținute în anul 1999 în sumă de 359 299 lei și în perioada

ianuarie - mai 2000, și prin urmare, începând cu 03 ianuarie 2006 urma să-i fie stabilită

și achitată pensia pentru limita de vârstă în mărime de 3 119,14 lei.

Totodată, având în vedere indexările și majorările ce au avut loc în perioada anilor

2006 - prezent, s-a admis o restanță de plată în cuantum de 152 627,60 lei, care urmează

să-i fie achitată, iar începând cu 01 aprilie 2013 urmează a-i fi stabilită și achitată lunar

pensia în mărime de 8 044,96 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 iunie 2013 cererea de

chemare în judecată s-a admis integral.

S-a recunoscut ca ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale la includerea

perioadei de muncă în stagiul de asigurare realizat de Alexandra Vidrașcu, obligarea

recalculării pensiei pentru limita de vârstă, obligarea stabilirii și achitării pensiei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare

realizat de Alexandra Vidrașcu perioada anului 1999 și a lunilor ianuarie – mai 2000 (17

luni) cât și a venitului obținut în aceste perioade în cuantum de 359 299 lei și

corespunzător – 256 132 lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să corecteze cuantumul pensiei

stabilite Alexandrei Vidrașcu la 03 ianuarie 2006 din suma de 2 306,06 lei în 3 119,14

lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru limită

de vârstă a Alexandrei Vidrașcu din cuantumul nou stabilit în mărime de 3 119,14 lei cu

indexarea corespunzătoare a acesteia pentru perioada 03 ianuarie 2006 – 01 aprilie 2013,

cu achitarea sumei restante în cuantum de 152 627,60 lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să achite

Alexandrei Vidrașcu începând cu 01 aprilie 2013 pensia lunară în mărime de 8 044,96

lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013 s-a admis apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 26 iunie 2013 și s-a restituit cauza spre rejudecare în aceeași instanță,

în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 aprilie 2014 cererea de

chemare în judecată s-a admis integral.

S-a recunoscut ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale la includerea

perioadei de muncă în stagiul de asigurare realizat de Alexandra Vidrașcu, obligarea

recalculării pensiei pentru limita de vârstă, obligarea stabilirii și achitării pensiei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare

realizat de Alexandra Vidrașcu perioada anului 1999 și a lunilor ianuarie – mai 2000 (17

3

luni) cât și a venitului obținut în aceste perioade în cuantum de 359 299 lei și

corespunzător – 256 132 lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să corecteze cuantumul pensiei

stabilite Alexandrei Vidrașcu la 03 ianuarie 2006 din suma de 2 306,06 lei în 3 119,14

lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru limită

de vârstă Alexandrei Vidrașcu din cuantumul nou stabilit în mărime de 3 119,14 lei cu

indexarea corespunzătoare a acesteia pentru perioada 03 ianuarie 2006 – 01 aprilie 2014,

cu achitarea sumei restante în cuantum de 177 792,92 lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să achite

Alexandrei Vidrașcu începând cu 01 aprilie 2013 pensia lunară în mărime de 8 563,86

lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014 s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 24 aprilie 2014.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 septembrie 2015 s-a admis recursul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 decembrie 2014 și s-a remis cauza la rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 s-a admis apelul declarat

de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 24 aprilie 2014 și s-a adoptat o nouă hotărâre prin care cererea s-a admis

parțial.

S-a recunoscut ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de includere a

perioadei de muncă în stagiul de asigurare realizat de Alexandra Vidrașcu și obligarea

recalculării pensiei pentru limita de vârstă;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare

realizat de Alexandra Vidrașcu perioada anului 1999 și a lunilor ianuarie – mai ale

anului 2000 (17 luni), cât și a venitului obținut în aceste perioade conform documentelor

justificative;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru

limită de vârstă a Alexandrei Vidrașcu începând cu 03 iunie 2010 și să-i achite diferența;

În rest cerințele s-au respins.

La 11 mai 2016 Alexandra Vidrașcu a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău

din 17 martie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de modificare a acesteia, în partea

respingerii acțiunii și a recalculării pensiei sale, dispunând obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i recalculeze pensia pentru limita de vârstă începând cu data

stabilirii acesteia – 03 ianuarie 2006 și achitarea diferenței pensiei pentru toată perioada.

În rest, cu menținerea deciziei.

În motivarea recursului, a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel în

partea respingerii cerințelor, considerând-o neîntemeiată, contrară legii și pasibilă de a fi

casată în această parte.

4

Menționează că instanța de apel a încălcat și nu a ținut cont de prevederile art. 35

alin. (2) Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie

1998, făcând referire la termenul general de prescripție.

Consideră că instanța de recurs urmează să aplice art. 35 alin. (2) din legea

menționată și să dispună recalcularea pensiei din 03 ianuarie 2006, cu achitarea integrală

a sumei diferenței, după cum deja a fost efectuat de Casa Națională de Asigurări Sociale

benevol, în cadrul executării deciziei precedente a instanței de apel.

La 03 iunie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de Asigurări

Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 și emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, părtinitoare și emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material.

Indică că instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 14 și art. 16 Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, nu a făcut trimitere la un act

normativ care reglementează raporturile juridice din speță și a pus la baza deciziei

recurate o decizie judecătorească a Curții de Apel Chișinău din anul 2000, cauză în care

Casa Națională de Asigurări Sociale nu a fost atrasă, precum și nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, și anume, Legea bugetului asigurărilor sociale pentru anul 1999 în

coroborare cu Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 10-6-08/130-686 din 15 martie 1999.

Prin referința din 20 iunie 2016, Alexandra Vidrașcu a indicat că argumentele

recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, pledînd pentru

declararea acestuia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de comunicare a Curții de Apel Chișinău (vol. II f.d. 16), copia

deciziei recurate a fost expediată în adresa participanților la proces la 04 aprilie 2016,

însă la materialele dosarului nu există dovada legală de recepționare.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat

recursurile împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 în termenul

legal.

Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele motive.

5

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursurilor prin prisma existenței temeiurilor de

declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite

de norma precitată, instanța de apel aplicând corect normele de drept material și de drept

procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în viziunea

recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie temei de casare a

deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și

temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă

motivele recursurilor invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4)

Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar

sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite la art.

130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurenților privind aplicarea eronată de către instanța

de apel a normelor de drept material, colegiul menționează că în cererile de recurs nu se

indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care

circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acesta argument al recurenților poartă un

caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei

instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

6

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Alexandra Vidrașcu

și Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Alexandra Vidrașcu și Casa Națională de Asigurări

Sociale se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

7