3rh-54/17 — cu privire la anularea actului administrativ

3rh-54/17 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 3rh-54/17

prima instanță: D. Sușchevici

instanța de apel: N. Craiu, L. Popova, N. Simciuc

instanța de recurs: S. Filincova, M. Ghervas, D. Mardari

ÎNCHEIERE

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Maria Ghervas

judecători Oleg Strenioală

Dumitru Mardari

examinând cererea de revizuire declarată de Alexandra Vidrașcu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandra Vidrașcu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016 prin care s-au

declarat inadmisibile recursurile declarate de Alexandra Vidrașcu și Casa Națională de

Asigurări Sociale,

c o n s t a t ă:

La 03 iunie 2013, Alexandra Vidrașcu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare perioada anului 1999 și a lunilor

ianuarie-mai a anului 2000 (17 luni) cît și a venitului obținut în aceste perioade, în

cuantum de 359 299 lei și 256 132 lei;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să corecteze cuantumul pensiei

stabilit la 03 ianuarie 2006 din suma de 2 306,06 lei în 3 119,14 lei;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru

limita de vârstă din cuantumul nou stabilit în mărime de 3119,14 lei cu indexarea

corespunzătoare a acesteia pentru perioada 03 ianuarie 2006-01 aprilie 2013, cu

achitarea sumei restante în cuantum de 152 627,60;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească și să-i achite

începând cu 01 aprilie 2013 pensia lunară în mărime de 8 044,96 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că începând cu 03 ianuarie 2006 i-a

fost stabilită pensia pentru limita de vârstă în cuantum de 2 306,06 lei.

Susține că din discuțiile cu colegii, care la fel au activat în calitate de notari, a

observat că aceștia beneficiau de pensii în cuantum mai mare.

1

Astfel, având bănuiala că calculul a fost efectuat greșit, s-a adresat către Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani și a solicitat eliberarea copiilor din dosarul de

pensionare.

La 12 aprilie 2013, ca rezultat al demersului depus în scris, după mai multe

încercări, a obținut copiile actelor din dosarul de pensionare, ce i-au fost expediate prin

scrisoarea CTAS nr. X-01/09-2556 din 09 aprilie 2013.

Analizând aceste documente cît și calculele ce au stat la baza determinării

vechimii în muncă noi și a vechimii totale, a constatat că stagiul asigurat a fost diminuat

cu un an și 5 luni, anul 1999 și perioada ianuarie – mai a anului 2000, nefiind luate în

calcul.

Totodată, în contradictoriu cu aceasta, în documentele deținute de Casa Teritorială

de Asigurări Sociale se regăsea certificatul privind calcularea și achitarea contribuțiilor

de asigurări sociale de stat, eliberat de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru la 07

februarie 2006, reieșind din care în anul 1999, în calitate de notar, i-au fost calculate

contribuții de asigurări sociale în cuantum de 3 593 lei și au fost achitate contribuții

pentru aceiași perioadă în sumă de 3 593 lei, iar în perioada ianuarie – mai a anului 2000

au fost calculate și achitate contribuții de 2 561 lei din venitul declarat de 256 132 lei.

Susține că potrivit actului de verificare privind calcularea și achitarea

contribuțiilor de asigurări sociale de stat pe BN „Vidrașcu Alexandra”, întocmit de

responsabilul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru și contabilul biroului, parte

componentă a dosarului de pensionare, baza de calcul a contribuțiilor de asigurări

sociale de stat pentru asigurarea notarului în anul 1999 a constituit 359 299 lei, iar

contribuții pentru asigurarea notarului au fost calculate în sumă de 3 593 lei, iar pentru

perioada ianuarie – mai 2000: venitul 256 132 lei, iar contribuții 2 561 lei, care au fost

achitate integral.

Menționează reclamanta că aceste calcule se regăsesc și în darea de seamă privind

calcularea, utilizarea și achitarea cotelor de asigurare socială de stat pentru trimestrul II

anul 2000, care a fost prezentată Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru și IFS

Centru la 10 iulie 2000, ce a fost înregistrată și reflectată în sistemul de evidență a

contribuțiilor de asigurări sociale de stat, fiind accesibilă funcționarilor la calcularea și

determinarea pensiei sale.

La 19 aprilie 2013, s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa Națională de

Asigurări Sociale, prin care a solicitat includerea în calcul a stagiului omis, cît și a

sumelor venitului asigurat din care au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale

corespunzătoare, cu stabilirea corectă a pensiei și efectuarea recalculării corespunzătoare

a pensiei noi stabilite, însă, prin răspunsul nr. II-03/04-3360 din 17 mai 2013,

recepționat la 20 mai 2013, i s-a refuzat în efectuarea recalculului, deoarece în anul 1999

și primele 5 luni ale anului 2000 notarii erau obligați să achite nu doar 1% din sumele

obținute, ci suplimentar încă 10%, care nu au fost achitate, motiv pentru care, la

stabilirea pensiei, nici anul 1999 și nici primele 5 luni ale anului 2000, nu i-au fost

incluse în calcul.

Consideră Alexandra Vidrașcu că acțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale

sunt ilegale și aceasta, cunoscând încă la data examinării actelor prezentate, despre

faptul că a achitat contribuțiile de asigurări sociale de stat pentru anul 1999 și 5 luni ale

2

anului 2000, urma să i-a în calcul aceste perioade cît și sumele achitate, fiind obligată să-

i stabilească pensia din toate veniturile din care au fost achitate contribuții de asigurări

sociale precum și toate perioadele asigurate.

Remarcă reclamanta că la determinarea salariului asigurat, urmau a fi incluse

veniturile declarate și obținute în anul 1999 în sumă de 359 299 lei și în perioada

ianuarie - mai 2000, și prin urmare, începând cu 03 ianuarie 2006 urma să-i fie stabilită

și achitată pensia pentru limita de vârstă în mărime de 3 119,14 lei.

Totodată, având în vedere indexările și majorările ce au avut loc în perioada anilor

2006 - prezent, s-a admis o restanță de plată în cuantum de 152 627,60 lei, care urmează

să-i fie achitată, iar începând cu 01 aprilie 2013 urmează a-i fi stabilită și achitată lunar

pensia în mărime de 8 044,96 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 iunie 2013 cererea de

chemare în judecată s-a admis integral.

S-a recunoscut ca ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale la includerea

perioadei de muncă în stagiul de asigurare realizat de Alexandra Vidrașcu, obligarea

recalculării pensiei pentru limita de vârstă, obligarea stabilirii și achitării pensiei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare

realizat de Alexandra Vidrașcu perioada anului 1999 și a lunilor ianuarie – mai 2000 (17

luni) cât și a venitului obținut în aceste perioade în cuantum de 359 299 lei și

corespunzător – 256 132 lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să corecteze cuantumul pensiei

stabilite Alexandrei Vidrașcu la 03 ianuarie 2006 din suma de 2 306,06 lei în 3 119,14

lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru limită

de vârstă a Alexandrei Vidrașcu din cuantumul nou stabilit în mărime de 3 119,14 lei cu

indexarea corespunzătoare a acesteia pentru perioada 03 ianuarie 2006 – 01 aprilie 2013,

cu achitarea sumei restante în cuantum de 152 627,60 lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să achite

Alexandrei Vidrașcu începând cu 01 aprilie 2013 pensia lunară în mărime de 8 044,96

lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2013 s-a admis apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 26 iunie 2013 și s-a restituit cauza spre rejudecare în aceeași instanță,

în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 aprilie 2014 cererea de

chemare în judecată s-a admis integral.

S-a recunoscut ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale la includerea

perioadei de muncă în stagiul de asigurare realizat de Alexandra Vidrașcu, obligarea

recalculării pensiei pentru limita de vârstă, obligarea stabilirii și achitării pensiei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare

realizat de Alexandra Vidrașcu perioada anului 1999 și a lunilor ianuarie – mai 2000 (17

luni) cât și a venitului obținut în aceste perioade în cuantum de 359 299 lei și

corespunzător – 256 132 lei;

3

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să corecteze cuantumul pensiei

stabilite Alexandrei Vidrașcu la 03 ianuarie 2006 din suma de 2 306,06 lei în 3 119,14

lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru limită

de vârstă Alexandrei Vidrașcu din cuantumul nou stabilit în mărime de 3 119,14 lei cu

indexarea corespunzătoare a acesteia pentru perioada 03 ianuarie 2006 – 01 aprilie 2014,

cu achitarea sumei restante în cuantum de 177 792,92 lei;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să stabilească și să achite

Alexandrei Vidrașcu începând cu 01 aprilie 2013 pensia lunară în mărime de 8 563,86

lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014 s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 24 aprilie 2014.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 septembrie 2015 s-a admis recursul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 decembrie 2014 și s-a remis cauza la rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 s-a admis apelul declarat

de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 24 aprilie 2014 și s-a adoptat o nouă hotărâre prin care cererea s-a admis

parțial.

S-a recunoscut ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de includere a

perioadei de muncă în stagiul de asigurare realizat de Alexandra Vidrașcu și obligarea

recalculării pensiei pentru limita de vârstă;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să includă în stagiul de asigurare

realizat de Alexandra Vidrașcu perioada anului 1999 și a lunilor ianuarie – mai ale

anului 2000 (17 luni), cât și a venitului obținut în aceste perioade conform documentelor

justificative;

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru

limită de vârstă a Alexandrei Vidrașcu începând cu 03 iunie 2010 și să-i achite diferența;

În rest cerințele s-au respins.

La 11 mai 2016 Alexandra Vidrașcu a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău

din 17 martie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de modificare a acesteia, în partea

respingerii acțiunii și a recalculării pensiei sale, dispunând obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i recalculeze pensia pentru limita de vârstă începând cu data

stabilirii acesteia – 03 ianuarie 2006 și achitarea diferenței pensiei pentru toată perioada.

În rest, cu menținerea deciziei.

La 03 iunie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de Asigurări

Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 și emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Prin referința din 20 iunie 2016, Alexandra Vidrașcu a indicat că argumentele

recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile

4

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, pledînd pentru

declararea acestuia ca inadmisibil.

Prin încheierea din 29 iunie 2016 Curtea Supremă de Justiție a respins ca

inadmisibile recursurile declarate de Alexandra Vidrașcu și Casa Națională de Asigurări

Sociale.

La 24 noiembrie 2016 Alexandra Vidrașcu a depus cerere de revizuire prin care a

solicitat casarea integrală a încheierii Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016,

reținerea pricinii pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiție, în alt

complet de judecători și admiterea recursului, casarea parțială a deciziei Curții de Apel

Chișinău din 17 martie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărîri de modificare a acesteia,

în partea respingerii acțiunii și a recalculării pensiei Alexandri Vidrașcu, dispunînd

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale cu data stabilirii acesteia – 03 mai 2006

și achitarea diferenței pensiei pentru toată perioada.

Cererea de revizuire a fost înaintată în temeiul art. 449 lit. b) și e1) din Codul de

procedură civilă.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că, după pronunțarea încheierii de către

instanța de recurs, privind inadmisibilitatea recursurilor, argumentului referitor la

neaplicarea termenului general de prescripție asupra stabilirii și plății pensiilor pentru

limita de vîrstă, la 19 iulie 2016 a fost pronunțat dispozitivul Hotărîrii Curții

Constituționale nr. 19 privind excepția de neconstituționalitatea unor prevederi din

Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări

sociale de stat și alocațiilor sociale de stat, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 929 din

15 august 2006, prin care s-au declarat necontituționale:

- Sintagma ”pe o perioadă de cel mult 3 ani anterior datei solicitării” din art. 35

alin. (1) din Legea nr. 156-XV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat;

- Sintagma ”pe o perioadă de cel mult 3 ani anteriori datei solicitării, dar nu mai

devrem de data suspendării” din pct. 20 din Regulamentul privind modul de

plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat și

alocațiilor sociale de stat, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 929 din 15

august 2006.

Astfel, relevă că, dreptul său de a beneficia de pensia în cuantumul integral,

reieșind din calculul legal, după cum aceasta a fost corectat de instanța de judecată, a

fost neîntemeiat și anticonstituțional limitat prin instituirea termenului de prescripție de

3 ani, care nu poate fi aplicat situație revizuientei, după cum este expres indicat de

Curtea Constituțională.

În conformitate cu art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale

pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește

că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a pricinii.

Potrivit prevederilor art. 449 lit. e1) din Codul de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

5

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar

instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea

Curții Constituționale sau din hotărîrea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a

încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul

drepturilor omului.

În conformitate cu art. 448 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, cererea

de revizuire împotriva unei hotărîri sau încheieri rămase irevocabilă prin neatacare se

soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul consideră cererea de revizuire

neîntemeiată din următoarele motive.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, unul din

aspectele fundamentale a supremației legii este principiul securității raporturilor juridice,

care instituie, printre altele, în cazul în care instanțele judecătorești au stabilit definitiv o

chestiune, hotărîrea lor nu ar trebui pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu versus

România [MC], nr. 28342/95, para. 61, CEDO 1999- VII, și Roșca versus Moldova, nr.

6267/02, para. 24, 22 martie 2005).

Se impune respectarea principiul res judicata. Soluția definitivă a unei instanțe

judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior, procesul soluționat definitiv nu mai

poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (CtEDO,

Brumărescu c. României, 1999, para. 61, Roșca c. Moldovei, 2005, para. 24).

Acest principiu instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei

hotărîri definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în

cauză. Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru

a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat, și simpla

eventualitate de existență a două opinii asupra subiectului nu constituie un temei pentru

reexaminare.

O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este

determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii (a se vedea Roșca,

citat supra, para. 25).

În partea ce ține de circumstanțele noi descoperite, Colegiul reține că,

circumstanțele nou-descoperite pot fi definite ca totalitatea de fapte juridice (obiect al

probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile,

care au o importanță esențială pentru soluționarea justă a cauzei civile, totodată, avînd

putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată, care nu au fost cunoscute

revizuentului anterior, dar existau pînă la momentul pronunțării hotărîrii, care să fie

descoperite după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă, și dacă revizuentul

dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale

în timpul judecării și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Circumstanță nouă, revizuenta, a invocat faptul emiterii de către Curtea

Constituțională a hotărîrii nr. 19 din 19 iulie 2016 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat și Regulamentul privind modul de plată a

6

pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat și alocațiilor sociale de

stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 929 din 15 august 2006.

Revizuenta, indică, că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 s-

a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 aprilie 2014 și s-a adoptat o

nouă hotărîre prin care s-a admis parțial acțiunea și a fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să recalculeze pensia pentru limită de vîrstă a Alexandrei Vidrașcu,

începînd cu data de 03 iunie 2010.

Limitarea datei de recalculare a fost condiționată de prevederea art. 35 alin. (1)

din Legea nr. nr.156-XV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de

stat, carea prevedea că, pensia stabilită și neîncasată la timp se plătește retroactiv din

data suspendării pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării.

Prin hotărîrea Curții Constituționale nr. 19 din 19 iulie 2016 s-a declarat

neconstituțională sintagma ” pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării”.

În acest sens, Colegiul reține că hotărîrea Curții Constituționale nu poate fi

apreciată ca o circumstanță de fapt, or potrivit art. 117 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, probele sunt elemente de fapt dobîndite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor

circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii.

Hotărîrea Curții Constituționale nu este un element de fapt, ci element de drept

care determină legea aplicabilă în timp și prin declararea neconstituțională a legii,

potrivit art. 140 alin. (1) din Constituție atrage nulitatea acesteia.

În concluzie, Curtea urmează să stabilească aplicarea temeiului prevăzut de art.

449 lit. e1) din Codul de procedură civilă, care prevede expres ca temei de revizuire

aplicarea unei legi declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională și la

judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată

sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale

sau din hotărîrea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept

garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului.

Respectiv, instanța de recurs reiterează că prin hotărîrea Curții Constituționale

nr. 19 din 19 iulie 2016 a fost declarată neconstituțională sintagma ”pe o perioadă de cel

mult 3 ani anterior datei solicitării” din art. 35 alin. (1) din Legea nr. 156-XV din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, normă ce a fost aplicaă de

către Curtea de Apel Chișinău la emiterea deciziei din 17 martie 2016, menținută de

către Curtea Supremă de Justiție prin încheierea din 29 iunie 2016.

În acest sens, Colegiul reține că, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 16 din

25 iunie 2013, pentru controlul constituționalității a art. XI pct.16 din Legea nr. 29 din 6

martie 2012 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, Curtea a subliniat

că problema esențială în reglementarea corectă a căilor de atac extraordinare constă în

găsirea unor ”ipoteze de mijloc”, care să împace ambele cerințe, pe de o parte, principiul

autorității de lucru judecat și, pe de altă parte, necesitatea pronunțării unei hotarâri

judecătorești legale și întemeiate.

Așadar, este necesară identificarea unor ipoteze mediane care să asigure respectarea

dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice.

7

Din respectivele considerente, Curtea a reținut că temeiurile de revizuire urmează a

fi prevăzute în legislație în mod obiectiv și exhaustiv, astfel încât nici o parte să nu aibă

dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a

obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Instanțele care se pronunță asupra revizuirii trebuie să-și exercite competența

pentru a corecta erorile judiciare, omisiunile justiției și asigura respectarea drepturilor și

libertăților fundamentale, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două

opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu poate reprezenta un temei de

reexaminare.

Astfel, Curtea reține că o derogare de la principiul res judicata este justificată doar

atunci când este necesară datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare.

La stabilirea temeiurilor de revizuire este necesar ca legiuitorul să urmărească

menținerea unui echilibru între respectarea dreptului la un proces echitabil și a

principiului securității raporturilor juridice.

În para. 67 din Hotărîrea respectivă, Curtea Constituțională, a statuat cu titlul de

principiul că, dreptul la un proces echitabil presupune eo ipso prezumția de conformitate

a actelor normative interpretate și aplicate de instanța judecătorească în actul de

înfăptuire a justiției cu normele constituționale și legislația internațională.

În acest sens, legiuitorul în norma prevăzut la art. 449 lit. e1) din Codul de

procedură civilă, pentru redeschiderea procedurii în baza respectivului temei, a instituit

necesitatea respectării următoarelor condiții:

Constituțională, cu condiția că,

instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea

Curții Constituționale, sau

drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor

omului.

Respectiv, se observă că legiuitorul condiționează temeiul dat de declarare a

revizuirii cînd a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională de necesitarea ridicării excepției de neconstituționalitate la judecarea

cauzei, iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind

sesizarea Curții Constituționale.

Iar, pe de altă parte, admite o excepție, care interpretînd stricto sensum permite

eludarea celei de a 2 condiții, doar în cazul în care din hotărîrea Curții Constituționale

rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele

internaționale în domeniul drepturilor omului.

Astfel, Colegiu menționează următoarele.

În conformitate cu art. 140 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, legile și

alte acte normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării

hotărârii corespunzătoare a Curții Constituționale.

8

Conform art. 26 alin. (7) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la

Curtea Constituțională, hotărîrile Curții Constituționale produc efect numai pentru

viitor.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 17 martie 2016, iar Curtea Supremă

de Justiție a declarat inadmisibile recursurile declarate de Vidrașcu Alexandra și Casa

Națională de Asigurări Sociale la 29 iunie 2016, în timp ce Curtea Constituțională a emis

hotărîrea nr. 19 la 19 iulie 2016, ulterior, încheierii emise de către Curtea Supremă de

Justiție.

Avînd în vedere normele legale enunțate, Colegiul menționează că hotărârile Curții

Constituționale nu au efect retroactiv.

Mai mult ca atît, a doua condiție cumulativă necesară este că la judecarea cauzei a

fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea

Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale.

În acest sens, se conchide că, din materialele cauzei nu rezultă nici o cerere de

ridicare a excepției de neconstituționalitate de către Vidrașcu Alexandra sau

reprezentantul acesteia în vederea declarării neconstituționale a sintagmei pe o perioadă

de cel mult 3 ani anterior datei solicitării” din art. 35 alin. (1) din Legea nr. 156-XV din

14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

În partea ce ține de una din condițiile admiterii cererii de revizuire precum că, din

hotărîrea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de

Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului, Colegiul

relevă următoarele.

În conformitate cu para. 71-73 din Hotărîrea Curții Constituționale nr. 19 din 19

iulie 2016, Curtea Constituțională a constatat că, dreptul la pensie (tratat ca un drept de

proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană) nu poate fi privit

doar ca un drept subiectiv civil, ci, în primul rând, acesta face parte din domeniul

raporturilor de protecție socială, și prin natura lor social-juridică primară, pensiile sunt

sursa principală și permanentă de subzistență a pensionarilor.

Cu referire la interesul public în discuție, punând în balanță interesul statului de a

stabili anumite termene de apariție, exercitare sau apărare a drepturilor civile în scopul

asigurării certitudinii juridice, pe de o parte, și dreptul cetățenilor de a primi integral pe

parcursul întregii vieți pensia stabilită în condițiile legii, aceasta fiind, de regulă, sursa

lor primară de existență, pe de altă parte, Curtea constată că acesta din urmă prevalează.

Prin urmare, Curtea a reținut că, prevederile contestate nu vin în protejarea unui

interes public general în sensul art. 54 alin. (2) din Constituție, sunt disproporționate și

aduc atingere atât dreptului de proprietate cât și dreptului la asistență și protecție socială.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, în para. 63 din Hotărîrea Curții

Constituționale nr. 16 din 25 iunie 2015, Curtea Constituțională, a reiterat că la stabilirea

temeiurilor de revizuire este necesar ca legiuitorul să urmărească menținerea unui

echilibru între respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității

raporturilor juridice. Or, dreptul la un proces echitabil presupune eo ipso prezumția

de conformitate a actelor normative interpretate și aplicate de instanța

judecătorească în actul de înfăptuire a justiției cu normele constituționale și

legislația internațională.

9

În acest sens, Colegiul reține că, reieșind din caracterul obligatoriul și general al

legilor, din prezumția conformității legii cu normele constituționale și legislația

internațională, și din securitatea raporturilor juridice, Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat decizia la 17 martie 2016, iar Curtea Supreme de Justiție a pronunțat

încheierea la 29 iunie 2016, în momentul în care Legea nu a fost supusă controlului

constituționalității, Curtea Constituțională pronunțîndu-se la 19 iulie 2016.

Din considerentele menționate mai sus, cererea de revizuire declarată de Vidrașcu

Alexandra urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. 269-270, 453 alin.1 lit. a) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge cererea de revizuire declarată de Vidrașcu Alexandra împotriva

încheierii Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Maria Ghervas

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

10