2rac-249/16 — retaragerea licentei

Dosarul nr. 2rac-249/16

Prima instanță: judecătoria Ciocana, mun.Chișinău (jud. I.Bulhac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

ÎNCHEIERE

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Camera de

Licențiere împotriva deciziei din 29 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea depusă de Camera de Licențiere împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Safari-Impex” cu privire la retragerea licenței și

obligarea depunerii formularului licenței retrase la Camera de Licențiere,

c o n s t a t ă:

La data de 18 septembrie 2015, Camera de Licențiere s-a adresat cu cerere în

instanța de judecată, prin care a solicitat retragerea licenței seria A MMII nr.049079 din

19 iunie 2015 pentru genul de activitate “extragerea substanțelor minerale utile” și

obligarea SRL „Safari-Impex” să depună formularul licenței retrase la Camera de

Licențiere.

În motivarea cererii, Camera de Licențiere a invocat că la data de 09 iunie 2015

SRL „Safari-Impex” a depus declarația privind eliberarea licenței pentru genul de

activitate “extragerea substanțelor minerale utile”, la care a anexat actele privind

confirmarea întrunirii condițiilor de licențiere.

La data de 10 iunie 2015, Camera de Licențiere, în temeiul cererii depuse conform

art.7 alin.(2) lit.a) și art. 11 alin.(1) al Legii privind reglementarea prin licențiere a

activității de întreprinzător nr 451 din 30 iulie 2001, a emis Decizia nr.1798/RE din 09

iunie 2015 privind eliberarea licenței SRL „Safari-Impex” seria A MMII nr.049079 din

19 iunie 2015 pentru genul de activitate “extragerea substanțelor minerale utile”.

Indică că, prin pct. 2 al Deciziei nr. 1798/RE din 10 iunie 2015 privind eliberarea

licenței, conform art.11 alin.(6) al Legii cu privire la principiile de bază de reglementare

a activității de întreprinzător, nr.235 din 20 iulie 2006, a notificat titularul de licență

despre necesitatea conformării activității întreprinderii art.29 și art. 36 Cod funciar, art. 4

alin.(3) lit.a) și art. 5 alin.(1) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25

februarie 1998 și a avertizat despre posibila retragere a licenței în cazul neînlăturării

neajunsurilor menționate și neprezentării informației privind lichidarea acestora până la

data de 10 septembrie 2015.

Remarcă că, SRL „Safari-Impex, la obținerea licenței, a fost notificată despre

necesitatea conformării activității licențiate legislației funciare, în scopul neadmiterii

1

exploatării contrar destinației terenurilor. Însă, SRL „Safari-Impex” nu s-a conformat

indicațiilor din pct.2 din Decizia nr. 1798/RE din 10 iunie 2015, ceea ce a dus la adoptarea

deciziei de retragere a licenței, rezultînd din prevederile art. art. 11 alin.(7), 17 alin.(3) al

Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător nr.235

din 20 iulie 2006, art.7 alin.(2) lit. a), art.21 alin.(3), (6) al Legii privind reglementarea

prin licențiere a activității de întreprinzător nr. 451 din 30 iulie 2001.

Relevă că, prin declarația din 15 decembrie 2014 privind eliberarea licenței, SRL

“Safari-Impex” a confirmat pe propria răspundere respectarea condițiilor de licențiere la

desfășurarea genului de activitate pentru care se solicită licența și pentru veridicitatea

documentelor prezentate, conform prevederilor art.10 alin.(1) lit.c) al Legii nr.451 din 30

iulie 2001.

Prin hotărîrea din 12 octombrie 2015 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău s-a

respins cererea depusă de Camera de Licențiere împotriva SRL „Safari-Impex” cu privire

la retragerea SRL “Safari-Impex” a licenței seria A MMII nr.049079 din 19 iunie 2015

eliberată pentru genul de activitate „extragerea substanțelor minerale utile” și obligarea

depunerii formularului licenței retrase la Camera de Licențiere.

Prin decizia din 29 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus

de Camera de Licențiere și s-a menținut hotărîrea din 12 octombrie 2015 a judecătoriei

Ciocana, mun.Chișinău.

La data de 29 aprilie 2016, conform sigiliului oficiului poștal (f.d. 91), Camera de

Licențiere a declarat recurs împotriva deciziei din 29 martie 2016 a Curții de Apel

Chișinău, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere

integrală a acțiunii.

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

impunea imperiozitatea aplicării acesteia și a interpretat greșit normele de drept material

ce reglementează raportul litigios.

Menționează că, instanțele ierarhic inferioare concluzionează că titularul de licență

a depus toate actele necesare pentru obținerea licenței și prin urmare au fost respectate

condițiile de licențiere. Însă, în opinia recurentului, instanța de judecată, interpretând

eronat legea, nu a reținut faptul că solicitantul de licență la declarația privind eliberarea

licenței atașează un set de acte și își asumă responsabilitatea să respecte pe parcursul

activității condițiile de licențiere.

În conformitate cu art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se

depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 29 martie 2016, iar Camera de

Licențiere a declarat recurs la data de 29 aprilie 2016, conform sigiliului oficiului poștal

(f.d. 91), ceea ce denotă că recursul este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Camera de Licențiere, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

2

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Camera de Licențiere, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul

declarat de Camera de Licențiere, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

3

d i s p u n e :

Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Camera de Licențiere împotriva

deciziei din 29 martie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4