2ra-1411/16 — protecția drepturilor consumatorilor și repararea prejudiciului

prima instanță: S. Iorgov dosarul nr. 2ra-1411/16

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Craiu, N. Simciuc

ÎNCHEIERE

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aliona

Timofeenco, reprezentată de avocatul Eduard Iftodii

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Timofeenco

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Nipon Auto” cu privire la protecția

drepturilor consumatorilor și repararea prejudiciului material și moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de Aliona Timofeenco și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014 prin care a fost respinsă acțiunea

constată:

La 18 decembrie 2013, Aliona Timofeenco a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL „Nipon Auto”, intervenient accesoriu Agenția pentru

Protecția Consumatorilor cu privire la protecția drepturilor consumatorilor și

repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a invocat că în calitate de proprietar a autovehiculului de

model Toyota Prius, cu numărul de înmatriculare CQT 926, la 25 aprilie 2013, s-a

adresat la stația de asistență tehnică auto, amplasată în str. Calea Orheiului 125,

mun. Chișinău care-i aparține SRL „Nipon Auto”, cu o defecțiune la motor.

Indică că angajații SRL „Nipon Auto”, la solicitarea sa, au refuzat să încheie

un contract de prestări servicii pentru repararea autovehiculului deteriorat.

Menționează că dat fiind faptul că motorul era defectat și cu autovehiculul nu

putea să se deplaseze, a fost nevoită să accepte serviciile stației de asistență tehnică

auto a SRL „Nipon Auto”, fără încheierea unui contract corespunzător.

Susține că motorul autovehiculului a fost dezasamblat de către lucrătorii SRL

„Nipon Auto”, iar pentru toate lucrările de reparație, inclusiv și piesele de schimb a

achitat o sumă de 16395 lei.

Mai indică că la finisarea lucrărilor, SRL „Nipon Auto” a refuzat să

întocmească și să-i elibereze un act al lucrărilor efectuate. La fel, i s-a refuzat și în

eliberarea unei garanții pentru lucrările efectuate.

1

Relatează că la 26 iunie 2013, SRL „Nipon Auto” i-a permis să-și ia

autovehiculul de la stația de asistență tehnică auto, comunicându-i că toate

defecțiunile la motor au fost înlăturate și că motorul este în regulă.

Însă după reparația efectuată de SRL „Nipon Auto”, peste o perioadă de timp, a

observat că motorul consumă ulei în cantități mari. Din această cauză, la

23 septembrie 2013 s-a adresat din nou la stația de asistență tehnică auto a

SRL „Nipon Auto” cu solicitarea să fie înlăturate toate erorile admise la reparația

autovehiculului și să asigure lucrul motorului conform parametrilor tehnici stipulați

de producător.

La insistența sa, angajații SRL „Nipon Auto”, au acceptat să verifice defectul,

însă nu au recunoscut faptul că este o eroare a lor la efectuarea lucrărilor anterioare,

învinuind-o pe ea că incorect a exploatat automobilul.

Susține că ulterior, lucrătorii SRL „Nipon Auto” au dezasamblat repetat

motorul autovehiculului, pentru ce dânsa a fost obligată să achite suplimentar încă

2500 lei, iar concluzia colaboratorilor SRL „Nipon Auto” a fost că motorul urmează a

fi supus reparației capitale.

Menționează că SRL „Nipon Auto” din nou a refuzat să semneze un contract și

să-i acorde careva garanții privind calitatea serviciilor prestate. Deoarece,

SRL „Nipon Auto” nu a acceptat să înlăture erorile admise la reparația inițială, mai

mult a încasat și bani pentru dezasamblarea motorului în sumă de 2500 lei la

prezentarea repetată, precum și din cauza atitudinii incorecte și abuzive a

SRL „Nipon Auto”, a luat autovehiculul de la stația de deservire tehnică, cu ajutorul

unui evacuator auto și l-a dus la altă stație de deservire tehnică. Ulterior, după

dezasamblarea motorului la altă stație de deservire tehnică auto, s-au depistat un șir

de lucrări efectuate incorect de către SRL „Nipon Auto”.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 10 alin. (2), (4), art. 13

alin. (1), (2), (11), art. 16 alin. (1), (5) din Legea privind protecția drepturilor

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, art. 5, 40, 166, 167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, restituirea costului serviciului prestat

necorespunzător de către SRL „Nipon Auto” în sumă de 18895 lei, restituirea costului

serviciilor prestate la reparația motorului în sumă de 2500 lei, cât și repararea

prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2016 a fost respins apelul

declarat de Aliona Timofeenco și menținută hotărârea primei instanțe.

La 11 aprilie 2016, Aliona Timofeenco, reprezentată de avocatul Eduard Iftodii

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că s-a prezentat la stația de deservire tehnică

a SRL „Nipon Auto” cu reclamații privind consumul sporit de ulei, iar ultima a avut

posibilitatea să solicite și să efectueze expertiza tehnică la o instituție independentă

autorizată pentru a demonstra cauza și culpa apariției defecțiunii, însă, aceasta nu a

efectuat expertiza, preferând să remedieze neajunsurile automobilul păgubitei.

2

Indică că văzând o asemenea abordare din partea SRL „Nipon Auto”,

anticipând suportarea unor cheltuieli pentru remedierea neajunsurilor survenite din

cauza SRL „Nipon Auto”, a transportat automobilul său cu motorul dezasamblat la

altă stație de deservire tehnică.

Consideră că SRL „Nipon Auto” este obligată să remedieze gratuit defecțiunile

apărute sau să dovedească vina consumatorului în ceea ce privește defecțiunile

apărute, în termen de 14 zile calendaristice. Iar, dacă în termenul dat nu demonstrează

vina consumatorului în ceea ce privește defecțiunile apărute, atunci prestatorul este

obligat să remedieze gratuit defecțiunile sau să restituie contravaloarea serviciului

necorespunzător.

Respectiv obligația demonstrării vinovăției pentru defecțiunile apărute îi

aparține SRL „Nipon Auto”.

Mai consideră că instanțele ierarhic inferioare incorect au stabilit că ea nu a

prezentat nicio probă întru confirmarea invocărilor, or, a prezentat bonuri de plată pe

care le-a anexat la materialele dosarului.

Indică că susținerea instanțelor ierarhic inferioare precum că perioada de trei

luni după efectuarea reparației automobilului de către SRL „Nipon Auto” constituie o

perioadă îndelungată de timp ce nu exclude acumularea unor noi defecțiuni, inclusiv

și în cazul exploatării necorespunzătoare a automobilului de către proprietar,

constituie o presupunere.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost expediată în adresa

recurentei la 12 februarie 2016 (f. d. 124), careva date despre recepționarea acesteia

de către recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentua s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aliona Timofeenco,

3

reprezentată de avocatul Eduard Iftodii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

Aliona Timofeenco, reprezentată de avocatul Eduard Iftodii, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Aliona Timofeenco, reprezentată de avocatul Eduard Iftodii ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Aliona Timofeenco, reprezentată de avocatul Eduard

Iftodii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Mariana Pitic

4