3ra-949/16 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-949/16

prima instanță – V.Ciumac

instanța de apel – N.Budăi, A.Panov, A. Miuncina

ÎNCHEIERE

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorului Râșcani mun. Chișinău,

în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată depusă chemare depusă

de Rujențeva Natalia împotriva Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului

sect. Râșcani, mun.Chișinău privind contestarea actelor administrative,

împotriva Deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 prin s-au

respins apelurile de către Rujențeva Natalia și Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului sectorului Râșcani mun. Chișinău și s-a menținut hotărîrea judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 27 ianuarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 20 octombrie 2015 Rujențeva Natalia, în interesele copiilor minori Pînzar

Alexandra și Pînzar Vlada s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva

Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Rîșcani, mun.Chișinău,

solicitând a recunoaște ca nelegitim refuzul Direcției pentru Protecția Drepturilor

Copilului sect. Râșcani, mun. Chișinău privind stabilirea plății indemnizației

pentru copiii minori Pînzar Vlada și Pînzar Alexandra a căror tutelă a fost numită

Rujențeva Natalia începând cu 13 iunie 2013 - data instituirii tutelei, precum și a

obliga Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Râșcani, mun.

Chișinău să-i stabilească si să achite plata indemnizației lunare pentru copiii minori

Pînzar Vlada și Pînzar Alexandra născute la 28 decembrie 2010 începând cu data

de 13 iunie 2013 data instituirii tutelei, până la atingerea majoratului acestor copii

minori.

În motivarea cererii a indicat că prin decizia nr.02/09 din 13 iunie 2013 cu

privire la instituirea tutelei asupra minorului, fără plata indemnizației lunare,

emisă de Consiliul Sătesc Scoreni, r-nu1 Strășeni, a fost numită tutore asupra

minorelor Pînzar Alexandra și Pînzar Vlada, născute la 28 decembrie 2010, fără

plata indemnizației lunare, pentru întreținerea și educarea celor din urmă.

La 26 august 2015 s-a adresat Preturii sect. Râșcani, mun.Chișinău și

Direcției pentru Protecția Drepturilor copilului sect. Râșcani, mun. Chișinău, o

cerere prealabilă, prin care a solicitat stabilirea plății indemnizației pentru

copiii minori Pînzar Vlada și Pînzar Alexandra al căror tutelă a fost numită ea,

începând cu 13 iunie 2013 - data instituirii tutelei.

La 22 septembrie 2015 Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

sect. Râșcani, mun. Chișinău, la cererea sa prealabilă adresată lor, cât și Preturii

sect. Râșcani, mun. Chișinău, a expediat în adresa sa, răspunsul său, prin care

i-a comunicat că, copiii minori Pînzar Vlada și Pînzar Alexandra, a căror tutelă a

fost numită ea, se consideră copii cu statut nedeterminat și nu beneficiază de

indemnizație potrivit Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire și plată a

indemnizațiilor pentru copiii adoptați și cei aflați sub tutelă/curatelă, aprobat prin

HG nr.581 din 25 mai 2006, totodată invocând hotărârea Judecătoriei Strășeni din

15septembrie 2015 cu privire la decăderea din drepturile părintești a părinților

copiilor minori Pînzar Vlada și Pînzar Alexandra.

Consideră că refuzul Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.

Râșcani, mun. Chișinău, de a-i satisface cererea prealabilă, este neîntemeiat și

ilegal și urmează a fi recunoscut ca fiind nelegitim.

Invocă că hotărârea Judecătoriei Strășeni din 15 septembrie 2015 a fost

contestată, astfel încât în prezent această hotărâre nu poate servi drept bază

legală de a constata că minorele Pînzar Alexandra și Pînzar Vlada se consideră

copii cu statut nedeterminat și nu beneficiază de indemnizație, motiv invocat de

pârât în refuzul admiterii cererii în cauză.

Reiterează că părinții minorelor Pînzar Alexandra și Pînzar Vlada, și

anume Pînzar Alexandru Vladimir și Svetlana Staver-Pînzar nu participă nici

într-un mod la întreținerea minorelor sus-vizate. Ținând cont de starea sa

financiară aflată în prezent în dificultate din motivul, că minorele sunt grav

bolnave și necesită investigații și îngrijiri medicale, intervenții chirurgicale

complicate și medicamente în mod frecvent, consideră necesar și oportun în

interesul superior al copiilor minori de a i se plăti indemnizație lunară pentru

copiii tutelați Pînzar Alexandra și Pînzar Vlada.

Relatează că părinții biologici ai minorelor Pînzar Alexandra și Pînzar

Vlada nu contribuie nici într-un fel la întreținerea minorelor în cauză, dar

ultimii nici nu dispun de careva venituri. Tatăl biologic al minorelor Pînzar

Alexandru Vladimir, potrivit informației eliberată de Inspectoratul de Poliție

Strășeni, nu este angajat în câmpul muncii și nu participă la educarea copiilor

săi minori, ducând o viață de boschetar, iar mama lor, Staver-Pînzar Svetlana

este condamnată la șapte ani închisoare potrivit sentinței judecătoriei Strășeni

din 06 martie 2013 și își execută pedeapsa cu închisoare în Penitenciarul nr.7

din localitatea Rusca, r-nul Hîncești.

Prin urmare, acești părinți biologici nu pot fi considerați a fi apți și în

acea stare fizică, socială, materială și psihologică de a-și îndeplini obligațiunile

părintești de întreținere și educație în circumstanțele sus-vizate.

Consideră necesar și posibil de a-i fi achitată indemnizație lunară pentru

întreținerea minorelor Pînzar Vlada și Alexandra născute la 28 decembrie 2010.

Prin hotărârea judecătoriei Râșcani mun.Chișinău din 27 ianuarie 2016 a

fost admisă parțial acțiunea.

A fost recunoscut ca ilegal refuzul Direcției pentru Protecția Drepturilor

Copilului sect. Râșcani, mun. Chișinău privind stabilirea plății indemnizației

pentru copii minor Pînzar Vlada și Pînzar Alexandra născute la 28 decembrie

2010 a căror tutore a fost numit Rujențeva Natalia începând cu data de 13 iunie

2013.

S-a obligat Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Râșcani,

mun. Chișinău să stabilească și achite indemnizația lunară pentru copiii minori

Pînzar Vlada și Pînzar Alexandra născute la 28 decembrie 2010, a căror tutore a

fost numit Rujențeva Natalia, începând cu 20 iulie 2015 și până la atingerea

majoratului de către copii minori.

Nefiind deacord cu hotărîrea judecătoriei Râșcani mun.Chișinău din 27

ianuarie 2016, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Râșcani,

mun. Chișinău a depus apel, la 09 februarie 2016, prin care a solicitat casarea

hotărîrii judecătoriei Râșcani mun.Chișinău din 27 ianuarie 2016 și emiterea unei

noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acțiunea înaintată de Rujențeva

Natalia.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 a fost respins apelul

declarat de Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect. Râșcani, mun.

Chișinău și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Râșcani mun.Chișinău din 27

ianuarie 2016.

La 12 mai 2016 Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sect.

Râșcani, mun. Chișinău a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 06 aprilie 2016, prin care a solicitat, casarea acesteia și a hotărîrii judecătoriei

Râșcani mun.Chișinău din 27 ianuarie 2016, cu emiterea unei noi hotărîri prin

care să fie respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Rujențeva Natalia.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au

interpretat eronat legea materială și nu a elucitat corect circumstanțele speței.

Indică că instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile

Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire și plată a indemnizațiilor pentru

copiii adoptați și cei aflați sub tutelă/curatelă.

Susține că perioada achitării indemnizației solicitată de către reclamant nu

este corectă, deoarece în cazul copiilor rămași fără octrotire părintească, statutul

urmează a fi stabilit doar după intrarea în vigoarea a hotărîrii privind decăderea

din drepturi părintești, însă Rujențeva Natalia solicită achitarea unei îndemnizații

de întreținere a copiilor cu mult înainte de intrarea unei asemenea hotărîri

vigoare.

Totodată menționează că instanța investită cu judecarea fondului greșit a

constatat că necesitățile copiilor râmași temporar fără ocrotire părintească sunt

identice cu cele a celor râmași fără ocrotire părintească, deoarece potrivit legii

acestea sunt două situații diferite.

În acest sens, menționează că instanțele inferioare de judecată nu au aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 06 aprilie 2016. Prin

scrisoarea din 21 aprilie 2016 a expediat copia deciziei părților din proces. La

materialele cauzei lipsește dovada recepționării copiei deciziei modivate de către

recurent. Recursul la rîndul său a fost depus la 12 mai 2016, respectiv a fost depus

în termenii prevăzuți de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului sect. Râșcani, mun. Chișinău nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

sect. Râșcani, mun. Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari