2ra-1464/16 — constatarea raspîndirii unei informații false

prima instanță – V. Clima dosarul nr.2ra-1464/16 instanța de apel – V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova ÎNCHEIERE 22 iunie 2016 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bujeacu Nina , în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bujeacu Nina împotriva lui Diulgher Dmitri cu privire la constatarea răspîndirii unor informații false defăimătoare, obligarea pîrîtului la exprimarea scuzelor în formă scrisă, dezmințirea informațiilor false și defăimătoare și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, prin care s-a respins apelul declarat de Bujeacu Nina și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 30 noiembrie 2015, c o n s t a t ă La 20 august 2015 Bujeacu Nina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Diulgher Dmitri cu privire la constatarea răspîndirii unor informații false defăimătoare, obligarea pîrîtului la exprimarea scuzelor în formă scrisă, dezmințirea informațiilor false și defăimătoare și repararea prejudiciului moral. În motivarea acțiunii a indicat reclamantul că cu pîrîtul Diulgher Dmitri s-au aflat într-o dispută judiciară civilă, la care reclamanta nu a participat din considerentele aflării sale peste hotarele țării. Ulterior, a solicitat copia înregistrării audio a ședinței de judecată din data de 26 noiembrie 2015 și audiind-o, a aflat ca în cadrul ei pîrîtul Diulgher Dmitri și-a justificat acțiunile sale împotriva cărora a fost formulată acțiunea civilă, prin insinuarea faptului ca reclamanta Bujeacu Nina s-ar afla la evidență psihiatrică, fapt ce nu este adevărat.

Consideră reclamanta că răspîndirea unor asemenea informații mincinoase nu poate fi tolerată, or asemenea informații datorită naturii lor, îi lezează nejustificat și în mod grosolan onoarea, demnitatea si reputația, cu atît mai mult ca nu este pentru prima și unica data cînd pîrîtul o face. În temeiul Legii cu privire la libertatea de exprimare, cere reclamanta constatarea răspîndirii unor informații false defăimătoare, obligarea pîritului la exprimarea scuzelor în formă scrisă, dezmințirea informațiilor false și defăimătoare, încasarea de la pîrîtul Diulgher Dmitri suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 210 lei, de obținere a probelor în sumă de 59 lei, de multiplicare 5 lei și poștale în sumă de 6,95 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 a fost respins apelul declarat de Bujeacu Nina și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015. La 10 mai 2016 Bujeacu Nina a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015 cu dispunerea încetării procesului și restituirea taxei da stat achitată pentru examinarea pricinii. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanței de apel este emisă cu încălcarea normelor de drept material și aplicarea eronată a acestora, instanța interpretând în mod eronat legea.

Susține recurentul că prin decizia Curții de Apel s-a încălcat principiul previzibilității actului de justiție, principiu ce se realizează prin existența unei practici uniforme de interpretare si aplicare a legislației. Or, instanța de apel urma să dispună încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. a) CPC. Totodată consideră recurentul că concluzia instanței de apel, precum că în speță s-a solicitat dezmințirea unor informații cuprinse în procesul-verbal al ședinței de judecată din 26 noiembrie 2014 este una greșită, or în procesul-verbal respectiv, anexat la materialele dosarului nu se regăsesc declarațiile contestate. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bujeacu Nina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Bujeacu Nina, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bujeacu Nina, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul declarat de Bujeacu Nina, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Ion Druță Galina Stratulat