2ra-1464/16 — constatarea raspîndirii unei informații false

prima instanță – V. Clima dosarul nr.2ra-1464/16

instanța de apel – V. Pruteanu, A. Gavrilița, L. Popova

ÎNCHEIERE

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Bujeacu Nina ,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bujeacu

Nina împotriva lui Diulgher Dmitri cu privire la constatarea răspîndirii unor

informații false defăimătoare, obligarea pîrîtului la exprimarea scuzelor în formă

scrisă, dezmințirea informațiilor false și defăimătoare și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, prin care s-a

respins apelul declarat de Bujeacu Nina și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015,

c o n s t a t ă

La 20 august 2015 Bujeacu Nina s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Diulgher Dmitri cu privire la constatarea răspîndirii unor

informații false defăimătoare, obligarea pîrîtului la exprimarea scuzelor în formă

scrisă, dezmințirea informațiilor false și defăimătoare și repararea prejudiciului

moral.

În motivarea acțiunii a indicat reclamantul că cu pîrîtul Diulgher Dmitri s-au

aflat într-o dispută judiciară civilă, la care reclamanta nu a participat din

considerentele aflării sale peste hotarele țării.

Ulterior, a solicitat copia înregistrării audio a ședinței de judecată din data de

26 noiembrie 2015 și audiind-o, a aflat ca în cadrul ei pîrîtul Diulgher Dmitri și-a

justificat acțiunile sale împotriva cărora a fost formulată acțiunea civilă, prin

insinuarea faptului ca reclamanta Bujeacu Nina s-ar afla la evidență psihiatrică,

fapt ce nu este adevărat.

Consideră reclamanta că răspîndirea unor asemenea informații mincinoase

nu poate fi tolerată, or asemenea informații datorită naturii lor, îi lezează

nejustificat și în mod grosolan onoarea, demnitatea si reputația, cu atît mai mult ca

nu este pentru prima și unica data cînd pîrîtul o face.

În temeiul Legii cu privire la libertatea de exprimare, cere reclamanta

constatarea răspîndirii unor informații false defăimătoare, obligarea pîritului la

exprimarea scuzelor în formă scrisă, dezmințirea informațiilor false și

defăimătoare, încasarea de la pîrîtul Diulgher Dmitri suma de 7000 lei cu titlu de

prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în

mărime de 210 lei, de obținere a probelor în sumă de 59 lei, de multiplicare 5 lei și

poștale în sumă de 6,95 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016 a fost respins

apelul declarat de Bujeacu Nina și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Ciocana

mun. Chișinău din 30 noiembrie 2015.

La 10 mai 2016 Bujeacu Nina a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 30 martie 2016, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 noiembrie

2015 cu dispunerea încetării procesului și restituirea taxei da stat achitată pentru

examinarea pricinii.

În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanței de apel este

emisă cu încălcarea normelor de drept material și aplicarea eronată a acestora,

instanța interpretând în mod eronat legea.

Susține recurentul că prin decizia Curții de Apel s-a încălcat principiul

previzibilității actului de justiție, principiu ce se realizează prin existența unei

practici uniforme de interpretare si aplicare a legislației.

Or, instanța de apel urma să dispună încetarea procesului în temeiul art.

265 lit. a) CPC.

Totodată consideră recurentul că concluzia instanței de apel, precum că în

speță s-a solicitat dezmințirea unor informații cuprinse în procesul-verbal al

ședinței de judecată din 26 noiembrie 2014 este una greșită, or în procesul-verbal

respectiv, anexat la materialele dosarului nu se regăsesc declarațiile contestate.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bujeacu Nina, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de Bujeacu Nina, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Bujeacu Nina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Bujeacu Nina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ion Druță

Galina Stratulat