2ra-1398/16 — rezilierea contractului de subarenda a bazinului acvatic
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- rezilierea contractului de subarenda a bazinului acvatic
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1398/16 — rezilierea contractului de subarenda a bazinului acvatic (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria Strășeni, Judecător – Dumitru Mîrzenco
Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Ana Panov, Maria Moraru, Anatolie Minciună
Dosar nr.2ra-1398/16
ÎNCHEIERE
22 iunie 2016 municipiul Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, – Svetlana Filincova,
Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas
Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dan
Moșneaga,
în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei
Moșneaga împotriva lui Dan Moșneaga, intervenient accesoriu Primăria s.Scoreni
r-nul Strășeni, privind rezilierea contractului și încasarea sumelor și la cererea
reconvențională a lui Dan Moșneaga împotriva lui Andrei Moșneaga cu privire
recunoașterea nulității contractului și încasarea sumelor,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, prin care a fost
respins apelul declarat de Dan Moșneaga și admis apelul declarat de Andrei
Moșneaga,
a con st at at:
La 07 februarie 2014 Andrei Moșneaga a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Dan Moșneaga, intervenient accesoriu Primăria s.Scoreni r-nul
Strășeni, solicitînd încasarea plății pentru subarenda iazului din s. Scoreni r-ul
Strășeni, pentru perioada 29 mai 2013 – 31 martie 2014 și anume suma de 45
919,98 lei, încasarea penalității în valoare de 1699,04 lei și rezilierea pentru
neexecutarea unei clauze esențiale a contractului de subarenda a iazului.
În motivarea acțiunii sale a indicat că la 29 mai 2013, între Moșneaga Andrei,
în calitate de arendaș și Moșneaga Dan, în calitate de subarendaș, a fost semnat
contractul de subarenda a iazului din s. Scoreni r-ul Strășeni, care a fost înregistrat
la Oficiul Cadastral Teritorial Strășeni la 18 iunie 2013 cu nr. 8001/13/10146.
Obiectul contractului îl constituie transmiterea de către arendaș și primirea în
posesie și folosință temporară de către subarendaș a iazului cu suprafața de 24,4 ha,
în scopul folosirii lui pentru piscicultura.
Conform pct. 2.1.1 al contractului de subarenda, subarendașul s-a obligat să
achite anual, nu mai tîrziu de data de 31 decembrie a fiecărui an, plata subarendei,
care potrivit pct. 3.1. a fost stabilită în cuantum de 55 103,98 lei. Moșneaga
Andrei, în calitate de arendaș a respectat cu strictețe obligațiunile stipulate de
1
contract, însă subarendașul Moșneaga Dan, cu rea credință, refuză a achita plata
subarendei pînă la momentul actual.
În scopul soluționării pe cale amiabilă a problemei apărute, prin somația din 30
decembrie 2013 a somat subarendașul cu solicitarea achitării în termen a plății
pentru subarendă.
În cursul examinării pricinii în fond, Moșneaga Andrei și-a majorat și
concretizat pretențiile, solicitînd încasarea plății pentru subarenda iazului din s.
Scoreni r-ul Strășeni în sumă totală de 119 391,94 lei și încasarea penalității de
întîrziere în sumă de 43 256,64 lei.
Totodată, Moșneaga Dan a înaintat cerere reconvențională împotriva lui
Moșneaga Andrei, prin care a solicitat declararea nulității contractului de
subarenda din 29 mai 2013 încheiat între Moșneaga Andrei și Moșneaga Dan,
privind subarenda iazului cu numărul cadastral 8036109173, cu repunerea părților
în situația anterioară, încasarea de la Moșneaga Andrei în folosul lui Moșneaga
Dan a sumei de 6000 euro și a sumei de 206 000 lei.
În motivarea cererii reconvenționale a indicat că o componentă esențială a
înțelegerii dintre părți la încheierea contractului de subarendă a iazului a fost faptul
că, conform spuselor lui Moșneaga Andrei, înainte de încheierea contractului, iazul
ar fi fost populat cu 2 tone de puiet de pește, sănătos, care ar justifica efectuarea
investițiilor ulterioare în iaz (arendă, pază, hrană, etc.). În realitate însă, popularea
iazului cu puiet ori nu a avut loc, sau a avut loc, dar în cantitate mult mai mică,
practic nesemnificativă. Moșneaga Andrei l-a mințit privind popularea iazului cu
puiet de pește, cu scopul de a obține bani de la el și de a-i da în subarenda doar apa
din iaz. Deși nu a fost indicat în contractul de subarenda, între părți a avut loc o
înțelegere verbală privind plata suplimentară pentru puietul de pește, pretins a fi în
iaz și ustensilele necesare gestionării fondului de pește.
Astfel, pentru puiet a plătit lui Moșneaga Andrei suma de 5000 euro, iar pentru
ustensile (barcă, năvod) încă 1000 euro. Sumele respective au fost achitate
bazîndu-se pe cuvintele lui Moșneaga Andrei privind pretinsa populare a iazului cu
puiet de pește, care costă bani și în plus mai sînt necesare instrumente speciale
pentru gestionarea fondului de pește.
Prin hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 23 septembrie 2015 a fost respinsă
acțiunea înaintată de către Andrei Moșneaga împotriva lui Dan Moșneaga,
intervenient accesoriu Primăria s.Scoreni r-nul Strășeni, privind rezilierea
contractului și încasarea sumelor. A fost admisă parțial acțiunea reconvențională
înaintată de Dan Moșneaga împotriva lui Andrei Moșneaga cu privire la
recunoașterea nulității contractului și încasarea sumelor. A fost recunoscut nul
contractul de subarendă încheiat la 18 iunie 2013 între Andrei Moșneaga ca
arendaș și Dan Moșneaga ca subarendaș asupra iazului din s.Scoreni r-nul Strășeni,
înregistrat la Oficiul Cadastral teritorial Strășeni, filiala ÎS „Cadastru” la 18 iunie
2
2013 cu nr.8001/13/10146. A fost încasat de la Andrei Moșneaga IDNP
0962402544893 în beneficiul lui Dan Moșneaga IDNP 2002033013749 suma de
32 960 (treizeci și două mii nouă sute șaizeci) lei. În rest acțiunea reconvențională
înaintată de Dan Moșneaga împotriva lui Andrei Moșneaga a fost respinsă. A fost
încasat de la Andrei Moșneaga taxa în beneficiul statului în sumă de 3 979,41 (trei
mii nouă sute șaptezeci și nouă) lei. A fost încasat de la Dan Moșneaga taxa în
beneficiul statului în sumă de 7 921,40 (șapte mii nouă sute douăzeci și unu) lei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016 a fost respins apelul
declarat de către Dan Moșneaga ca fiind neîntemeiat. A fost admis apelul depus de
Andrei Moșneaga și casată hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 23 septembrie 2015,
cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care a fost reziliat contractul de subarendă
din 29 mai 2013 încheiat între Andrei Moșneaga și Dan Moșneaga privind
subarenda iazului cu nr.cadastral 8036109173, cu repunerea părților în situația
anterioară. A fost încasat de la Dan Moșneaga în beneficiul lui Andrei Moșneaga
datoria pentru subarendă în sumă de 119 391,94 lei, penalitatea în sumă de
43 256,64 lei, dobînda de întrîziere în sumă de 17 617,40 lei, iar în total suma de
180 265,98 lei. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională depusă de
Dan Moșneaga împotriva lui Andrei Moșneaga. A fost încasat de la Dan Moșneaga
în beneficiul lui Andrei Moșneaga cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei
de stat în sumă de 7 369 lei. A fost încasat de la Dan Moșneaga în beneficiul
statului taxa de stat în sumă de 9 140 lei, ce constituie diferența neachitată la
depunerea acțiunii inițiale.
La 14 aprilie 2016 Dan Moșneaga a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, solicitînd casarea integrală a deciziei recurate
și casarea parțială a hotărîrii instanței de fond, în partea ce ține de respingerea
cerințelor cuprinse în cererea reconvențională depusă de Dan Moșneaga și
modificarea hotărîrii, cu dispunerea încasării de la Andrei Moșneaga a sumelor
solicitate.
În motivarea cererii a indicat că, deși instanța de apel a concluzionat că suma de
bani pe care o recunoaște Andrei Moșneaga este pentru puietul de pește și
nicidecum pentru niște relații de viitor, această concluzie este surprinzătoare, fiind
contrară probelor anexate la materialele dosarului și contradictorie cu alte
argumente ale instanței de judecată. Pe parcursul examinării cauzei niciuna din
părți nu a declarat niciodată că banii ar fi fost transmiși pentru peștele din iaz, iar în
dosar lipsesc probe care ar confirma faptul că iazul ar fi fost populat cu pește și
care ar fi cantitatea acestuia.
Susține recurentul că la respingerea cerințelor privind declararea nulității
contractului afectat de dol, deși operează cu noțiunea de dol, de facto combate
chestiuni ce țin de nulitatea actului juridic încheiat prin violență sau încetarea
contractului prin reziliere și nicidecum nu se referă la dol.
3
Mai indică recurentul că decizia contestată nu cuprinde data rezilierii
contractului și motivarea rezilierii anume la această dată. De asemenea, nu există
nici o motivare asupra încasării sumei de arendă, calcul al penalităților și dobînzii
de întîrziere. În partea motivatoare a deciziei se indică doar că sumele respective se
datorează pentru perioada 29 mai 2013 – 23 iulie 2015.
Consideră recurentul că rezilierea în speță nu este aplicabilă, deoarece
contractul urmează a fi declarat nul.
La 17 iunie 2016 Andrei Moșneaga a depus referință la recursul lui Dan
Moșneaga, solicitînd respingerea cererii.
Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele
pricinii și în conformitate cu prevederile Legii, Completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră
recursul declarat de Dan Moșneaga ca fiind inadmisibil, din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură
Civilă.
În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.
Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de
Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din
prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale
normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de expunerea circumstanțelor de
fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului,
nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma
art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care în mod exclusiv se
insistă asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul
evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată.
Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a,
Capitolul XXXVIII, din Codul de Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o
rejudecare a fondului pricinii, avînd un caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și
4
temeinicia ei în fapt. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui
control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a
recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să
posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu este
evidențiat de cererea de recurs în cauză.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod
Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dan Moșneaga.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Svetlana Filincova,
Judecători – Dumitru Mardari
Maria Ghervas
5