2ra-1398/16 — rezilierea contractului de subarenda a bazinului acvatic

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, Judecător – Dumitru Mîrzenco Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Ana Panov, Maria Moraru, Anatolie Minciună Dosar nr.2ra-1398/16 ÎNCHEIERE 22 iunie 2016 municipiul Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, – Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dan Moșneaga, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Moșneaga împotriva lui Dan Moșneaga, intervenient accesoriu Primăria s.Scoreni r-nul Strășeni, privind rezilierea contractului și încasarea sumelor și la cererea reconvențională a lui Dan Moșneaga împotriva lui Andrei Moșneaga cu privire recunoașterea nulității contractului și încasarea sumelor, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Dan Moșneaga și admis apelul declarat de Andrei Moșneaga, a con st at at: La 07 februarie 2014 Andrei Moșneaga a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dan Moșneaga, intervenient accesoriu Primăria s.Scoreni r-nul Strășeni, solicitînd încasarea plății pentru subarenda iazului din s. Scoreni r-ul Strășeni, pentru perioada 29 mai 2013 – 31 martie 2014 și anume suma de 45 919,98 lei,

încasarea penalității în valoare de 1699,04 lei și rezilierea pentru neexecutarea unei clauze esențiale a contractului de subarenda a iazului. În motivarea acțiunii sale a indicat că la 29 mai 2013, între Moșneaga Andrei, în calitate de arendaș și Moșneaga Dan, în calitate de subarendaș, a fost semnat contractul de subarenda a iazului din s. Scoreni r-ul Strășeni, care a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Strășeni la 18 iunie 2013 cu nr. 8001/13/10146. Obiectul contractului îl constituie transmiterea de către arendaș și primirea în posesie și folosință temporară de către subarendaș a iazului cu suprafața de 24,4 ha, în scopul folosirii lui pentru piscicultura. Conform pct. 2.1.1 al contractului de subarenda, subarendașul s-a obligat să achite anual, nu mai tîrziu de data de 31 decembrie a fiecărui an, plata subarendei, care potrivit pct. 3.1.

a fost stabilită în cuantum de 55 103,98 lei. Moșneaga Andrei, în calitate de arendaș a respectat cu strictețe obligațiunile stipulate de 1 contract, însă subarendașul Moșneaga Dan, cu rea credință, refuză a achita plata subarendei pînă la momentul actual. În scopul soluționării pe cale amiabilă a problemei apărute, prin somația din 30 decembrie 2013 a somat subarendașul cu solicitarea achitării în termen a plății pentru subarendă. În cursul examinării pricinii în fond, Moșneaga Andrei și-a majorat și concretizat pretențiile, solicitînd încasarea plății pentru subarenda iazului din s. Scoreni r-ul Strășeni în sumă totală de 119 391,94 lei și încasarea penalității de întîrziere în sumă de 43 256,64 lei.

Totodată, Moșneaga Dan a înaintat cerere reconvențională împotriva lui Moșneaga Andrei, prin care a solicitat declararea nulității contractului de subarenda din 29 mai 2013 încheiat între Moșneaga Andrei și Moșneaga Dan, privind subarenda iazului cu numărul cadastral 8036109173, cu repunerea părților în situația anterioară, încasarea de la Moșneaga Andrei în folosul lui Moșneaga Dan a sumei de 6000 euro și a sumei de 206 000 lei. În motivarea cererii reconvenționale a indicat că o componentă esențială a înțelegerii dintre părți la încheierea contractului de subarendă a iazului a fost faptul că, conform spuselor lui Moșneaga Andrei, înainte de încheierea contractului, iazul ar fi fost populat cu 2 tone de puiet de pește, sănătos, care ar justifica efectuarea investițiilor ulterioare în iaz (arendă, pază, hrană, etc.).

În realitate însă, popularea iazului cu puiet ori nu a avut loc, sau a avut loc, dar în cantitate mult mai mică, practic nesemnificativă. Moșneaga Andrei l-a mințit privind popularea iazului cu puiet de pește, cu scopul de a obține bani de la el și de a-i da în subarenda doar apa din iaz. Deși nu a fost indicat în contractul de subarenda, între părți a avut loc o înțelegere verbală privind plata suplimentară pentru puietul de pește, pretins a fi în iaz și ustensilele necesare gestionării fondului de pește. Astfel, pentru puiet a plătit lui Moșneaga Andrei suma de 5000 euro, iar pentru ustensile (barcă, năvod) încă 1000 euro. Sumele respective au fost achitate bazîndu-se pe cuvintele lui Moșneaga Andrei privind pretinsa populare a iazului cu puiet de pește, care costă bani și în plus mai sînt necesare instrumente speciale pentru gestionarea fondului de pește.

Prin hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 23 septembrie 2015 a fost respinsă acțiunea înaintată de către Andrei Moșneaga împotriva lui Dan Moșneaga, intervenient accesoriu Primăria s.Scoreni r-nul Strășeni, privind rezilierea contractului și încasarea sumelor. A fost admisă parțial acțiunea reconvențională înaintată de Dan Moșneaga împotriva lui Andrei Moșneaga cu privire la recunoașterea nulității contractului și încasarea sumelor. A fost recunoscut nul contractul de subarendă încheiat la 18 iunie 2013 între Andrei Moșneaga ca arendaș și Dan Moșneaga ca subarendaș asupra iazului din s.Scoreni r-nul Strășeni, înregistrat la Oficiul Cadastral teritorial Strășeni, filiala ÎS „Cadastru” la 18 iunie 2 2013 cu nr.8001/13/10146.

A fost încasat de la Andrei Moșneaga IDNP 0962402544893 în beneficiul lui Dan Moșneaga IDNP 2002033013749 suma de 32 960 (treizeci și două mii nouă sute șaizeci) lei. În rest acțiunea reconvențională înaintată de Dan Moșneaga împotriva lui Andrei Moșneaga a fost respinsă. A fost încasat de la Andrei Moșneaga taxa în beneficiul statului în sumă de 3 979,41 (trei mii nouă sute șaptezeci și nouă) lei. A fost încasat de la Dan Moșneaga taxa în beneficiul statului în sumă de 7 921,40 (șapte mii nouă sute douăzeci și unu) lei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016 a fost respins apelul declarat de către Dan Moșneaga ca fiind neîntemeiat.

A fost admis apelul depus de Andrei Moșneaga și casată hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 23 septembrie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care a fost reziliat contractul de subarendă din 29 mai 2013 încheiat între Andrei Moșneaga și Dan Moșneaga privind subarenda iazului cu nr.cadastral 8036109173, cu repunerea părților în situația anterioară. A fost încasat de la Dan Moșneaga în beneficiul lui Andrei Moșneaga datoria pentru subarendă în sumă de 119 391,94 lei, penalitatea în sumă de 43 256,64 lei, dobînda de întrîziere în sumă de 17 617,40 lei, iar în total suma de 180 265,98 lei. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională depusă de Dan Moșneaga împotriva lui Andrei Moșneaga.

A fost încasat de la Dan Moșneaga în beneficiul lui Andrei Moșneaga cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în sumă de 7 369 lei. A fost încasat de la Dan Moșneaga în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 9 140 lei, ce constituie diferența neachitată la depunerea acțiunii inițiale. La 14 aprilie 2016 Dan Moșneaga a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, solicitînd casarea integrală a deciziei recurate și casarea parțială a hotărîrii instanței de fond, în partea ce ține de respingerea cerințelor cuprinse în cererea reconvențională depusă de Dan Moșneaga și modificarea hotărîrii, cu dispunerea încasării de la Andrei Moșneaga a sumelor solicitate.

În motivarea cererii a indicat că, deși instanța de apel a concluzionat că suma de bani pe care o recunoaște Andrei Moșneaga este pentru puietul de pește și nicidecum pentru niște relații de viitor, această concluzie este surprinzătoare, fiind contrară probelor anexate la materialele dosarului și contradictorie cu alte argumente ale instanței de judecată. Pe parcursul examinării cauzei niciuna din părți nu a declarat niciodată că banii ar fi fost transmiși pentru peștele din iaz, iar în dosar lipsesc probe care ar confirma faptul că iazul ar fi fost populat cu pește și care ar fi cantitatea acestuia. Susține recurentul că la respingerea cerințelor privind declararea nulității contractului afectat de dol, deși operează cu noțiunea de dol, de facto combate chestiuni ce țin de nulitatea actului juridic încheiat prin violență sau încetarea contractului prin reziliere și nicidecum nu se referă la dol.

3 Mai indică recurentul că decizia contestată nu cuprinde data rezilierii contractului și motivarea rezilierii anume la această dată. De asemenea, nu există nici o motivare asupra încasării sumei de arendă, calcul al penalităților și dobînzii de întîrziere. În partea motivatoare a deciziei se indică doar că sumele respective se datorează pentru perioada 29 mai 2013 – 23 iulie 2015. Consideră recurentul că rezilierea în speță nu este aplicabilă, deoarece contractul urmează a fi declarat nul. La 17 iunie 2016 Andrei Moșneaga a depus referință la recursul lui Dan Moșneaga, solicitînd respingerea cererii. Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și în conformitate cu prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Dan Moșneaga ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de expunerea circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care în mod exclusiv se insistă asupra reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de judecată. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, din Codul de Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o rejudecare a fondului pricinii, avînd un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și 4 temeinicia ei în fapt.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4). Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu este evidențiat de cererea de recurs în cauză. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Dan Moșneaga. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Svetlana Filincova, Judecători – Dumitru Mardari Maria Ghervas 5