1ra-519/2019 — art. 196 alin.1 CP

1ra-519/2019 — art. 196 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-519/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, de către avocatul Buliga Ion în

interesele părții vătămate Moșneaga Dan și de către avocatul Dogotari Ian în numele

inculpatului Moșneaga Andrei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Moșneaga Andrei xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.05.2017 – 10.05.2018;

Instanța de apel: 11.06.2018 – 21.11.2018;

Instanța de recurs: 28.01.2019 – 16.07.2019.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

privința lui Moșneaga Andrei, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.(1) Cod

penal, a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de către Moșneaga Dan în partea încasării prejudiciului

material a fost încetată.

Acțiunea civilă înaintată de către Moșneaga Dan în partea încasării prejudiciului moral,

a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Andrei, la data de 29 mai 2013 a dat în subarendă, lui Moșneaga Dan, iazul cod cadastral

xxxx, cu suprafața de 24,4 ha, situat în satul Scoreni raionul Strășeni. Concomitent cu

aceasta, la 05 iunie 2013, urmărind scopul cauzării de daune materiale lui Moșneaga Dan,

aflându-se în regiunea iazului din satul Scoreni raionul Strășeni, Moșneaga Andrei, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că în iazul vizat s-ar afla pește puiet specia

1

„carp”, în cantitate de 2 000 kg, l-a ademenit și determinat pe Moșneaga Dan să-i transmită

suma de 5 000 euro, echivalent al sumei de 80 677 lei, ce constituie valoarea peștelui din iaz

și 1 000 euro, echivalent al sumei de 16 173,4 lei, pentru utilizarea năvodului, vagonului și

bărcilor pentru o perioadă de 5 ani, iar în total bani în sumă de 6 000 euro, echivalent al

sumei de 96 850,4 lei.

Ulterior, la sfârșitul lunii octombrie - începutul lunii noiembrie 2013, Moșneaga Dan a

constatat, prin tragerea năvodului, că în iazul luat în subarendă, pește, în special de specia

„carp” lipsește.

Astfel, Moșneaga Andrei săvârșindu-și intențiile sale criminale, acționând prin intenție

directă, dând-u-și seama ce caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând în mod

conștient survenirea urmărilor și dorind survenirea acestor urmări, știind cu certitudine, că în

iaz nu se află pește specia „carp” în cantitate de 2 000 kg, l-a indus în eroare pe Moșneaga

Dan, astfel că l-a determinat să accepte luarea iazului în subarendă, cu asumarea obligațiunii

de a achita plata de arendă Primăriei satului Scoreni, precum și l-a achitarea contravalorii

peștelui în cantitate de 2 000 kg și a obiectelor de uz pescăresc, după care, banii primiți în

mărime de 6 000 euro nu i-a restituit, astfel cauzându-i părții vătămate o daună materială în

mărime totală de 96 850,4 lei, care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern nr.951 din 20 decembrie 2012 „privind

aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2013” și

constituie proporții mari.

3.1. Avocatul Dogotari Ian în numele inculpatului Moșneaga Andrei, care a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Moșneaga Andrei să fie achitat,

din motiv că nu s-a dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului de cele incriminate prin

rechizitoriu, invocând argumente că:

- învinuirea nu este bazată pe probe concludente care ar demonstra vinovăția

inculpatului în infracțiunea incriminată, nu este clar pe care probe concrete se bazează soluția

instanței de fond, aceasta limitându-se doar la redarea declarațiilor persoanelor care au fost

audiate în cadrul cercetării judecătorești, fără a face o analiză și a se expune în favoarea sau

defavoarea acestora;

- prima instanță nu a apreciat corespunzător toate probele din dosar, iar faptul că partea

vătămată Moșneaga Dan și martorul Staver V. au confirmat poziția acuzării, pe când martorii

Tăbăcari S., Plămădeală T., Schimbător G., Șchiopu I. și Ciumacenco A., din contra au

declarat că, în iaz a fost dat puiet de pește, administrarea iazului a fost făcută în mod

defectuos de către partea vătămată, aceste declarații fiind contrare poziției acuzării;

- declarațiile părții vătămate și a martorului Staver Victor, urmau să fie interpretate

critic de către prima instanță și nu puteau fi puse la baza pronunțării sentinței, deoarece

aceste declarații se contrazic - în plângerea depusă către Procuratura Strășeni, Moșneaga Dan

a declarat că, la data de 05 iunie 2013 a transmis suma de 6 000 euro lui Moșneaga Andrei,

fiind audiat în calitate de parte vătămată la 05 martie 2014, Moșneaga Dan a declarat același

lucru - că i-a achitat lui Moșneaga Andrei suma de 6 000 euro după care s-au despărțit, însă

fiind audiat suplimentar în calitate de parte vătămată la 24 mai 2014, Moșneaga Dan a

declarat că i-a achitat lui Moșneaga Andrei suma de 5000 euro pentru puietul de pește, sumă

pe care i-a achitat-o în lei MDL, după care i-a achitat restul sumei de 1 000 euro, achitată în

2

euro. În mod similar a făcut declarații și martorul Staver Victor, care fiind audiat în calitate

de martor la urmărire penală declară că Moșneaga Dan i-a achitat lui Moșneaga Andrei suma

de 6 000 euro după care s-au despărțit. Declarațiile părții vătămate Moșneaga Dan și ale

martorului Staver Victor se contrazic și se deosebesc de fiecare dată și la fiecare etapă în care

aceștia au fost audiați;

- la materialele cauzei este anexat contractul de subarendă a iazului și actul de primire-

predare a iazului, acte în baza cărora s-au stabilit clauzele și condițiile de primire predare a

iazului respectiv, în aceste acte nefiind indicate careva clauze ce țin de plata pentru puietul de

pește și cea pentru folosirea utilajului, astfel nefiind clar în ce mod acuzarea și mai apoi

instanța de fond a ajuns la concluzia că astfel de clauze ar fi fost negociate în general;

- atât organul de urmărire penală, cât și instanța de fond eronat au calificat acțiunile lui

Moșneaga Andrei în baza art.196 Cod penal, or, potrivit speței partea vătămată Moșneaga

Dan nu este proprietarul iazului din s. Scoreni r-nul Strășeni neavând cele trei componente

dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului dat. În această ordine de

idei, la caz nu există obiect juridic principal al infracțiunii (dreptul de proprietate) la care se

pretinde că s-a atentat, iar Dan Moșneaga nu poate fi nici victimă și nici parte vătămată a

acestei infracțiuni, atâta timp cât nu este proprietarul iazului respectiv;

- în acțiunile lui Moșneaga Andrei, nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art.196 alin.(1) Cod penal, iar acesta nici nu poate fi subiect al acestei

infracțiuni, atât timp cât iazul respectiv nu se afla în administrarea sa. Conform spetei, iazul a

fost dat în administrare lui Moșneaga Dan, iar acesta însușind fructul de pe urma utilizării

bunului, nu a achitat plata pentru arendă, astfel încât subiect al infracțiunii respective putea fi

doar el și nu Moșneaga Andrei, după cum este formulată învinuirea;

- din cumulul probelor administrate și cercetate în ședința de judecată nu și-a găsit

confirmare prezența în acțiunile inculpatului Moșneaga Andrei a faptului infracțiunii

prevăzute de art.196 alin.(1) Cod penal și, totodată, apărarea consideră că în acțiunile lui

Moșneaga Andrei nu au fost întrunite nici elementele infracțiunii prevăzute de art.196

alin.(1) Cod penal, ceea ce servește drept temei pentru emiterea unei hotărâri de achitare în

privința inculpatului.

3.2. Avocatul Buliga Ion în recursul declarat în interesele părții vătămate Moșneaga

Dan, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă

integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Moșneaga Dan, cu încasarea din contul

inculpatului Moșneaga Andrei în beneficiul lui Moșneaga Dan a sumei de 96 850,40 lei în

calitate de prejudiciu material provocat prin infracțiune și 100 000 lei în calitate de prejudiciu

moral provocat.

În motivarea apelului a indicat că, în instanța de fond a fost depusă cererea de chemare

în judecată, prin care s-a solicitat încasarea de la Moșneaga Andrei în beneficiul lui

Moșneaga Dan a sumei de 96 850,4 lei în calitate de prejudiciu material provocat prin

infracțiune și a sumei de 100 000 lei în calitate de prejudiciu moral provocat prin infracțiune.

Prin sentință, Moșneaga Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate, însă din motivul existenței impedimentului procedural de aplicare a unei

sancțiuni, a fost dispusă încetarea procesului penal, deoarece a intervenit termenul de

prescripție, astfel că și acțiunea civilă urma să fie soluționată în favoarea părții vătămate;

Instanța de judecată a constatat existența faptului infracțional și vinovăția inculpatului,

3

dar pe motive procesuale a refuzat în admiterea cererii de repararea prejudiciului, constatat

prin sentință, astfel, se constată o inconsecvență în raționamentul instanței, când pe de o parte

recunoaște persoana vinovată în cauzarea unui prejudiciu, pe de altă parte refuză repararea

acelui prejudiciu.

apelul declarat de avocatul Buliga Ion în interesele părții vătămate Moșneaga Dan a fost

respins ca nefondat, iar apelul declarat de avocatul Dogotari Ian în numele inculpatului

Moșneaga Andrei a fost admis, cu casarea parțial a sentinței, în partea temeiului încetării

procesului penal și pronunțarea unei noi hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Moșneaga Andrei, învinuit în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.(1) Cod penal, în legătură cu prezența altor

circumstanțe care exclud pornirea urmăririi penale

În rest, sentința a fost menținută.

este anexată ordonanța din 23 iunie 2014, privind scoaterea de sub urmărire penală a

bănuitului Moșnega Andrei pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, iar la

f.d.114-115 vol. I, este anexată plângerea de la partea vătămată Moșneaga Dan, înregistrată

la 19 august 2014. Ca urmare a plângerii respective, prin ordonanța procurorului ierarhic

superior Alexandru Rață din 25 august 2014 (f.d.116-118, vol. I) a fost anulată ordonanța de

scoatere de sub urmărire penală a lui Moșneaga Andrei din 23 iunie 2014 în baza art.287

alin.(1) Cod de procedură penală. La f.d.136-141, vol. I este anexată ordonanța privind

scoaterea repetată de sub urmărire penală a lui Moșnega Andrei pe motiv că acțiunile lui nu

întrunesc elementele infracțiunii și încetarea urmăririi penale pe cauza respectivă, din 24

ianuarie 2015.

La data de 22 noiembrie 2016 avocatul părții vătămate Buliga I. a depus o plângere în

baza art.313 Cod de procedură penală judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei

Strășeni (f.d.145-148, vol. I), împotriva ordonanței procurorului A. Cotun din 24 ianuarie

2015 și împotriva ordonanței procurorului adjunct-interimar al Procurorului-șef al

Procuraturii Strășeni din 02 noiembrie 2016, prin care s-a respins ca fiind tardivă plângerea

avocatului în interesele părții vătămate. Plângerea avocatului părții vătămate împotriva

acestei soluții a fost depusă cu o întârziere de aproximativ 1 an și 10 luni. Prin încheierea

Judecătoriei Strășeni din 22 decembrie 2016 s-a dispus admiterea plângerii cu anularea

ordonanțelor menționate.

În continuare, instanța de apel a specificat că potrivit dispoziției art.22 alin.(2) Cod de

procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică

punerea repetată sub învinuire a aceleiași persoane pentru aceiași faptă, cu excepția cazurilor

când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii au afectat

hotărârea respectivă, prevederi similare se regăsesc și în art.4 din Protocolul nr.7 din CEDO,

iar potrivit art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă, în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii.

Instanța de apel a reținut că examinarea plângerii avocatului pârții vătămate împotriva

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului Moșneaga Andrei depusă în

termen de aproximativ 1 an și 10 luni, urmează să fie temeinic argumentată din punct de

4

vedere al omiterii termenului respectiv. Urmează a fi reținuta faptul că, partea vătămată a

depus plângere la procurorul ierarhic superior. Respectiv, trebuia, prin manifestarea unei

simple diligențe, să cunoască despre ordonanța procurorului ierarhic superior de respingere a

plângerii sale. Examinând toate circumstanțele de fapt și de drept stabilite, instanța de apel a

concluzionat că condamnarea inculpatului ar echivala, în cazul dat, cu încălcarea principiului

non bis in idem. Astfel, instanța de apel a considerat de a înceta procesul în baza art.391

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

6.1. Procurorul, invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe.

În argumentarea recursului procurorul invocă dezacordul cu soluția instanței de apel

prin care a fost dispusă încetarea procesului penal în privința lui Moșneaga Andrei, învinuit

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.(1) Cod penal, în legătură cu prezența altor

circumstanțe care exclud pornirea urmăririi penale.

Susține recurentul că, prin încheierea Judecătoriei Strășeni din 22 decembrie 2016, s-a

dispus admiterea plângerii cu anularea ordonanțelor procurorului Cotun A. din 24 ianuarie

2015 și a ordonanței procurorului adjunct-interimar al Procurorului șef al Procuraturii

Strășeni Buzdugan A. din 02 noiembrie 2016, prin care s-a respins ca fiind tardivă plângerea

avocatului în interesele părții vătămate, este una care contravine prevederilor art.287 alin.(4)

Cod de procedură penală, deoarece această încheiere nu a fost atacată cu recurs, or, însuși

încheierea prevede modul și termenul de atac în cazul dezacordului cu aceasta.

De asemenea, susține recurentul că, dezacordul cu încheierea Judecătoriei Strășeni din

22 decembrie 2016, urma a fi înaintat prin cerere de recurs și soluționată de către instanța

ierarhic superioară, care urma să se expună asupra faptului dacă încheierea din 22 decembrie

2016 contravine sau nu prevederilor art.287 alin.(4) Cod de procedură penală.

Mai susține recurentul că, procesul penal a fost reluat printr-o hotărâre judecătorească

care a devenit irevocabilă, fapt care nu a fost luat în considerație de instanța de apel la

motivarea soluției.

Concluzia instanței de apel în partea schimbării temeiului încetării procesului penal în

privința lui Moșneaga Andrei, învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.(1)

Cod penal, în legătură cu prezența altor circumstanțe care exclud pornirea urmăririi penale,

este neîntemeiată.

Astfel, consideră că apelul a fost greșit admis din care motive urmează a fi menținută

sentința instanție de fond.

6.2. Avocatul Buliga Ion a declarat recurs ordinar în interesele părții vătămate Moșneaga

Dan, invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicitând

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Moșneaga Dan

să fie recunoscut vinovat în baza art.196 alin.(1) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile.

În motivarea recursului, recurentul invocă argumentele că instanța de apel nu a examinat

minuțios aspectele de fapt și de drept privind acțiunea civilă, expusă în cererea de apel.

Instanța de apel a adoptat o decizie ilegală și neîntemeiată, care nu corespunde

prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

În context, recursul este axat pe aceleași afirmații, care au fost invocate în apel.

6.3. Avocatul Dogotari Ian în recursul declarat în numele inculpatului Moșneaga

5

Andrei, fără a invoca vreun temei din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală, solicită casarea sentinței și deciziei instanție de apel și dispunerea achitării lui

Moșneaga Andrei în baza art.196 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

În motivarea recursului invocă aceleași motive pe care le-a indicat în apel, suplimentar

menționând că, decizia instanție de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, de natură să afecteze echitatea

desfășurării procesului și care au avut drept consecință adoptarea unei hotărâri contradictorii

și nemotivate.

Colegiul penal lărgit a statuat asupra admiterii recursurilor declarate, casării totale a

deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare, reieșind din următoarele

considerente de fapt și de drept prezente în cauză.

Având în vedere esența erorilor invocate de recurenți și constatând că, instanța de apel a

interpretat eronat prevederile legale și cele jurisprudențiale la judecarea cauzei penale și la

adoptarea soluției sale, se va expune asupra erorilor admise.

Așadar, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât

și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, sau cercetează suplimentar probele administrate în instanța de fond. Instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate administra, la cererea părților, orice

probe noi pe care le consideră necesare, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță

și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau

penal, au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de

6

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanție ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că, nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali-vagi, reprezintă un temei de casare.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit reține că

temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat și de recurenți,

și-a găsit confirmarea în cauza dată, sub aspectul că „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel”, din următoarele considerente.

În acest sens Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel în decizia atacată nu

s-a expus asupra argumentelor invocate în apelurile apărării, limitându-se doar a reda

conținutul declarațiilor părții vătămate Moșneaga D., conținutul declarațiilor martorilor

Staver V., Tabacari S., Covrighin A., Plămădeală T., Schimbător G., Ciumacenco A. și

Șchiopu I., însă nu a menționat care fapte concrete confirmă aceste declarații, nefiind

apreciate, admise sau respinse, cu argumentarea concluziei sale, fapt ce este apreciat de către

instanța de recurs drept o motivare superficială și insuficientă.

De asemenea, se remarcă faptul că, instanța de apel în ședința de judecată din

21.11.2018, a cercetat probele scrise (f.d.136 vol. II), însă în partea descriptivă a deciziei nici

nu a enumerat probele cercetate, or, decizia trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a

bazat instanța pronunțând hotărârea, să indice din ce motive ele urmează a fi apreciate ori

respinse ca probe.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel nu a ținut cont de practica

judiciară constantă, potrivit căreia - partea descriptivă a deciziei se începe cu expunerea

succintă a faptelor de săvârșirea cărora inculpatul este declarat vinovat sau a învinuirii sub

care a fost pus, apoi se expune fondul apelului, conținutul solicitărilor părților participante în

ședința judiciară, argumentele invocate suplimentar. În continuare, în decizie se expune

concluzia generală a instanție pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept, motivele

adoptării soluției respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului.

Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel nu a respectata în deplină măsură

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, nu a apreciat fiecare probă din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, ca mai apoi să se pronunțe asupra admisibilității sau

inadmisibilității probei respective cu argumentarea concluziei în acest sens.

Colegiul penal lărgit reamintește că, obligația de motivare a hotărârilor judecătorești

face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și oferă

posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs (Suominen v.

Finlandei § 37(2003), Kuznetsov și alții v. Rusiei § 85. (2007)).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în asigurarea

transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia (Hirvisaari v. Finlanda,

7

Colegiul penal lărgit mai invocă și circumstanța că, la pronunțarea asupra motivelor din

apel, instanța de apel urmează să țină cont de jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii

sale în cauza Albert vs. România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nemotivarea clară și concisă a soluției

pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine neexaminarea fondului apelului de

către instanța de apel, ce se consideră eroare de drept și este temei pentru recurs.

Colegiu penal lărgit reține că, deși instanța de apel a încetat procesul penal în privința

lui Moșneaga Andrei, învinuit în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.196 alin.(1) Cod

penal, în legătură cu prezența altor circumstanțe care exclud pornirea urmăririi penale - în

prezența apelului declarat de Dogotari Ian în numele inculpatului, prin care se solicită

achitarea lui Moșneaga Andrei, urma să examineze cauza conform regulilor generale cu

audierea tuturor participanților la proces, verificarea și cercetarea minuțioasă a probelor

prezentate, cu atât mai mult că, acest aspect a fost solicitat în ședința de judecată la

21.11.2018 de către apărare.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată, contrară prevederilor

art.6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că,

„… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult, o

decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să

fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate

avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include

nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanție, dar de asemenea obligația

corespunzătoare a instanție de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse.” (cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie

2011, nr. 36755/06).

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, eroarea comisă de către instanța de apel nu

poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată

cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii, substituind instanța

care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.

Reieșind din contextul celor descrise supra, decizia atacată urmează a fi casată cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să

țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă

conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală să verifice legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată, inclusiv să

se expună asupra tuturor motivelor apelurilor, iar în dependență de datele obținute să

pronunțe o hotărâre întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417-418 Cod de

procedură penală.

8

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, de către avocatul Buliga Ion în interesele părții

vătămate Moșneaga Dan și de către avocatul Dogotari Ian în numele inculpatului Moșneaga

Andrei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie

2018, în cauza penală privindu-l pe Moșneaga Andrei xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 15 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

9