2ra-1112/16 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-1112/16 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Judecătoria Buiucani Dosar nr. 2ra-1112/16

Judecător: O.Parfeni

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M.Guzun, A.Nogai, V.Brașoveanu

D E C I Z I E

15 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu, Mariana Pitic,

Valentina Clevadî, Iuliana Oprea

examinînd recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, În pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către

Mihailov Nicolai împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire

la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale

organelor de urmărire penală,

împotriva deciziilor Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015 și 15

martie 2016,

A C O N S T A T A T :

La 23.07.2014, reclamantul Mihailov Nicolai a depus cerere de chemare în

judecată către Ministerul Justiției al RM și Procuratura mun. Bender cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 07.07.2010, în privința lui a fost intentată

cauza penală nr. 2010050039 în baza art. 311 Cod penal. La 10.09.2010, în

privința lui a fost emisă ordonanță de punere sub învinuire. La 05.07.2011, prin

sentința Judecătoriei Bender a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 311 Cod penal, iar procesul penal a fost încetat, în legătură cu

liberarea de răspundere penală, în legătură cu schimbarea situației. Prin decizia

Curții de Apel Bender din 01.03.2012, sentința Judecătoriei Bender din 05.07.2011

a fost casată, iar el a fost achitat în baza art. 390 CPP din motiv că fapta

inculpatului nu a întrunit elementele infracțiunii. Prin decizia Curții Supreme de

Justiție din 04.07.2012, a fost respins recursul procuraturii și menținută decizia

Curții de Apel Bender din 01.03.2012.

Consideră că, prin acțiunile ilicite ale organul de urmărire penală și

procuraturii în perioada 07.07.2010 - 04.07.2012, a fost limitat în drepturile sale,

prin ce i-a fost cauzat prejudiciu material, moral și prejudiciu reputației

profesionale.

A indicat că, prejudiciul material constă în cheltuielile de transport suportate

de către el pe parcursul a 2 ani, prezentîndu-se la organul de urmărire penală,

Procuratura Bender, Căușeni, instanța de judecată Bender, Curtea de Apel Bender,

Curtea Supremă de Justiție, precum și cheltuieli poștale.

Referitor la prejudiciul moral, reclamantul a invocat că i s-au adus atingere

1

reputației profesionale, dat fiind că este fostul lucrător al Procuraturii Bender.

Cauza penală împotriva lui a fost intentată de către lucrătorii Procuraturii Bender

în scop meschin, prin ce i-a fost pricinuit personal cît și familiei sale, suferințe

fizice și psihice pe parcursul a 2 ani.

Solicită încasarea de la bugetul de stat în beneficiul său a prejudiciului

material în sumă de 7 000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 iunie 2015, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de Mihailov Nicolai către Ministerul Justiției,

Procuratura mun. Bender cu privire la repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești. S-a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Mihailov Nicolai suma de 10 000

(zece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a aplicat prevederile art. 1405 alin. (1),

1423 Cod civil, art. 2, 3 alin. (1) lit. a) și b), 7 lit. g) și 11 alin. (1)-(3) al Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din

25.02.1998, concluzionînd că reclamantul, fiind tras ilegal la răspundere penală,

are dreptul la despăgubiri morale.

Invocînd ilegalitatea hotărîrii primei instanțe, la 06.07.2015, Ministerul

Justiției al RM a depus cerere de ape, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri de respingere a

acțiunii înaintate ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de apel Chișinău din 21 octombrie 2015, s-a respins apelul

declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 iunie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului iar argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

În același timp, la 31.07.2015 și Mihailov Nicolai a declarat apel împotriva

hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29 iunie 2015 în partea respingerii acțiunii și emiterea

unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, cererea de apel

declarată de către Mihailov Nicolai a fost admisă, hotărîrea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 29 iunie 2015 a fost modificată prin majorarea cuantumului

prejudiciului moral dispus spre încasarea din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova de la 10 000 lei (zece mii

de lei) la 50 000 lei (cincizeci de mii de lei). În rest hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29 iunie 2015 a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că suma prejudiciului moral

acordată de prima instanță, nu este una echitabilă, or prejudiciul moral în

accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului are un scop reparatoriu și

preventiv.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 30.12.2015, Ministerul

Justiției al RM a depus cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia,

2

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015 și pronunțarea unei

noi hotărîri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiate.

Ulterior, la 17.05.2016, Ministerul Justiției al RM a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de apel Chișinău din 15 martie 2016, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi

hotărîri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiate.

În motivarea recursurilor, recurentul a indicat că, decizia instanței de apel a

fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea

normelor de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanța de apel

nu a constatat și elucidat toate circumstanțele care au importanță pentru justa

soluționare a litigiului.

Din actele pricinii rezultă cu certitudine că prima decizie contestată a instanței

de apel a fost pronunțată la 21 octombrie 2015, iar cererea de recurs a fost

declarată la 30 decembrie 2015. Avînd în vedere că din materialele cauzei nu se

certifică cu certitudine cînd recurentul a făcut cunoștință cu decizia motivată a

instanței de apel, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus în

termen.

Cu referire la cererea de recurs declarată de către Ministerul Justiției

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, instanța de recurs

constată că nici în cazul dat la materialele cauzei nu sunt anexate materiale

confirmative ce ar certifica data aducerii la cunoștință a deciziei instanței de apel,

fapt din care considerente Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 CPC, consideră

recursul depus la 17 mai 2016 în termen.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile înaintate de Ministerul Justiției al

RM au fost considerate admisibile și transmise spre examinare într-un complet din

5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile declarate de

Ministerul Justiției al RM neîntemeiate și care urmează a fi respinse.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că prin ordonanța organului de

urmărire penală mun. Bender din 07 iulie 2010, a fost pornită urmărirea penală în

privința lui Mihailov Nicolai conform elementelor infracțiunii prevăzute de art.

311 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar prin ordonanța Procuraturii mun. Bender din 10

septembrie 2010, Mihailov Nicolai a fost pus sub învinuire în baza art. 311 alin.

(2) lit. a) Cod penal.

Prin sentința Judecătoriei Bender din 05 iulie 2011, inculpatul Mihailov

Nicolae a fost eliberat de răspundere penală în baza art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

penal în legătură cu schimbarea situației și cu încetarea procesului în privința

acestuia. Acțiunile civile înaintate de procuror în interesele părții vătămate Costin

3

Serghei, Cimbir Ștefan și Ștefaniuc Veronica au fost admise parțial cu încasarea de

la Mihailov Nicolae în folosul acestora a prejudiciului moral în sumă a cîte 500 lei

pentru fiecare.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 01 martie 2012, au fost respinse

apelurile declarate de procurorul în Procuratura Căușeni și a părților vătămate

Costin Serghei, Cimbir Ștefan și Ștefaniuc Veronica, ca nefondate. A fost admis

apelul declarat de Mihailov Nicolai, casată total sentința Judecătoriei Bender din

05.07.2011 și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Mihailov Nicolai a fost achitat

în baza art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii (f.d. 9-11).

La data de 04 iulie 2012, prin decizia Curții Supreme de Justiție s-a decis

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Bender, C.Scutelnic și părțile vătămate Ș.Cimbir, S.Costin,

V.Ștefaniuc împotriva deciziei Curții de Apel din 01 martie 2012 în privința lui

Mihailov Nicolai, ca fiind vădit neîntemeiate (f.d. 12-15).

Prin urmare, Mihailov Nicolai a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, prin care a solicitat repararea prejudiciului

material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală.

Fiind investită cu examinarea pricinii în fond, prima instanșă a admis partial

acțiunea înaintată și a dispus spre încasare din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul lui Mihailov Nicolai suma de 10 000

(zece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de apel Chișinău din 21 octombrie 2015, s-a respins apelul

declarat de către Ministerul Justiției al RM și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29 iunie 2015.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016, cererea de

apel declarată de către Mihailov Nicolai a fost admisă, iar hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 29 iunie 2015 a fost modificată prin majorarea

cuantumului prejudiciului moral cauzat de la 10 000 lei (zece mii) la 50 000 lei

(cincizeci mii). În rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

Studiind situația de fapt din prezenta speță, în raport cu probele anexate la

dosar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, consideră oportun de a menționa prevederile art. 2 din Legea

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII

din 25.02.1998, acțiuni ilicite - acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să

examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau

ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se

manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană

nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte

ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din

instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor

procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

4

instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25.02.1998, este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma : a) reținerii ilegale,

aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu

părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării

ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în

folosul comunității; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării

cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii,

eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni

de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii

ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării

ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de judecată; e) efectuării

măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor legislației; fie ridicării

ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ștampilelor,

precum și în urma blocării conturilor bancare.

Iar în conformitate cu art. 6 din Legea privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25.02.1998, dreptul la

repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în

cazul: a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii

persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de

reabilitare; c) adoptării de către instanța judecătorească a hotărârii cu privire la

anularea arestului contravențional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice; d)

adoptării, de către judecătorul de instrucție, în condițiile art.313 alin.(5) din Codul

de procedură penală, în privința persoanei achitate sau scoase de sub urmărire

penală, a încheierii privind declararea nulității actelor sau acțiunilor organului de

urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigații.

Conform art. 1405 alin. (1) Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice

prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a

măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise

de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancțiune

administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității se repară de

către stat integral, indiferent de vinovata persoanelor cu funcție de răspundere ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau instanței de judecată.

Instanța determină mărimea compensației și prin prizma criteriilor specificate

la art. 219 alin.(4) din Codul de procedură penală în toate cazurile, instanța de

judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a

prejudiciului moral.

Prin prisma celor menționate, instanța de recurs constată netemeinicia

pretențiilor formulate de către Ministerul Justiției în cererile de recurs și conchide

că acestea contravin circumstanțelor de fapt stabilite, or, la cazul din speță, instanța

de apel a dat o apreciere corectă probelor administrate.

Astfel, Colegiul analizînd materialele cauzei prin prisma normelor de drept

menționate, conchide că instanța de apel a ajuns la o concluzie justă și întemeiată

privind modificarea cuantumului prejudiciului moral cauazat ca urmare a acțiunilor

ilicite ale organelor de urmărie penală de la 10 000 lei la 50 000 lei, or, din actele

pricinii cu certitudine rezultă că, reclamantul Mihailov Nicolai a fost ilegal atras la

răspundere penală, respectiv, are dreptul de a pretinde despăgubiri conform Legii

5

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Or, în conformitate cu art. 11 alin. (l) și (3) din Legea privind modul de

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, mărimea compensației

pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul

prevăzut de lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-se in

considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana

respectivă;b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea

penală și la examinarea cauzei penale in instanța de judecată; c) rezonanța pe care

a avut-o in societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi

penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura

dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele

fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura in care compensația

bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării

nelegitime a persoanei în detenție.

Iar potrivit art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciul

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând in considerare circumstanțele, in care a fost cauzat prejudiciul,

preCum și statutul social al persoanei vătămate.

Colegiul reține că la aprecierea cuantumului prejudiciului moral stă la bază

criteriul echității, care menționează că indemnizația trebuie să prezinte o justă și

integrală despăgubire.

Prin prisma Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acestea să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii

daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

La cazul din speță, se reține că prin decizia Curții de Apel Bender din 01

martie 2012, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 iulie 2012,

Mihailov Nicolai a fost achitat, acțiunea înaintată de către acesta este temeinică în

sensul art. 6 lit. a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Prin urmare avînd în vedere cele menționate, instanța de recurs reține ca fiind

neîntemeiate argumentele recurentului Ministerul Justiției în cererile de recurs

înaintate cu privire la respingerea acțiunii înaintate de către Mihailov Nicolai, or,

instanța de apel prin deciziile emise corect a admis cererea de chemare în judecată

depusă de Mihailov Nicolai către Ministerul Justiției, Procuratura mun. Bender cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în

partea ce ține de modificarea cuantumului prejudiciului moral stabilit prin

6

majorarea acestuia de la 10 000 lei la 50 000 lei.

Totodată instanța de recurs conchide că suma de 100 000 (o sută mii) lei,

solicitată de reclamant cu titlu de prejudiciu moral, este excesivă corespunzător

prejudiciului cauzat și disproporționat principiilor compensării echitabile și

rezonabile a prejudiciului moral, or, stabilirea cuantumului de 50 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral este suficientă și rezonabilă.

Prin urmare, avînd în vedere cele menționate raportate la circumstanțele

pricinii, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de apel prin soluțiile emise corect a ajuns la

concluzia netemeiniciei pretențiilor formulate de către Ministerul Justiției, ori, cele

relatate în ansamblu atestă faptul că, recurentul nu a prezentat probe pertinente ce

ar argumenta soluția admiterii recursurilor, casarea deciziilor instanței de apel și

pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii înaintate.

Mai mult ca atît, instanța de recurs relevă că în condițiile practicii judiciare

naționale (cauza Mihailov Vitalie contra Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului, instanța

(Curtea de apel Chișinău, (dosarul nr. 2a-671/14), Curtea Supremă de Justiție

(dosarul nr. 2ra-1885/13) a acordat 100 000 lei întru compensarea prejudiciului

moral cauzat ca urmare a acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, fiind deopotrivă o cauză de rezonanță

în societate, în cumul pentru deținerea ilegală în stare de arest timp de 11 luni și 10

zile.

Prin urmare, suma dispusă spre încasare de către instanța de fond în mărime

de 10 000 lei întemeiat a fost modificată de către instanța de apel prin decizia din

15 martie 2016, or, în viziunea instanței de recurs cuantumul prejudicului moral

compensat urmează a fi unul echitabil și în concepția Curții Europene a Drepturilor

Omului care condamnă satisfacția neechitabilă. Mai mult, finalitatea constatării și

determinării prejudiciului moral rezidă în acordarea unei satisfacții echitabile

menite să atenueze suferințele victimei. În acest sens, Curtea încearcă, în primul

rînd să repună victima pe poziția în care aceasta se afla anterior săvîrșirii încălcării.

Instanța de recurs nu poate omite și faptul că, în cazul din speță, reclamantul

Mihailov Nicolai a activat în calitate de procuror în cadrul Procuraturii Bender,

fiind persoană de demnitate publică, iar cauza penală înaintată a adus atingere

demnității și reputației profesionale ale acestuia, cauzînd suferințe psihice atît lui,

cît și familiei sale pe parcursul a doi ani, fapt din care considerente majorarea

cuantmului prejudiciului moral stabilit pînă la 50 000 lei este considerată de către

instanța de recurs ca fiind una suficientă, rezonabilă și necesară pentru satisfacția

echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reiterează că CtEDO cere ca compensațiile cu titlu de prejudiciu moral

acordate la nivel național pentru violarea CEDO să fie comparabile cu cele

acordate de CtEDO în cauze comparabile. Atunci cînd stabilește cuantumul

prejudiciul moral, CtEDO ia în calcul nivelul de trai (venitul populației) din statul

vizat. Astfel, prejudiciul moral urmează a fi privit ca o compensare și nicidecum ca

obținerea unor foloase necuvenite.

Mai mult, instanța de recurs conchide că soluțiile emise de către instanța de

apel sînt juste și întemeiate, avînd la bază un cumul de dovezi administrate, cărora

7

le-a fost data o apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurent în

cererile de recurs înaintate, în susținerea poziției sale, sunt pur declarative și fără

un suport legal și probatoriu, ori în conformitate cu art 118 al. (1) CPC, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, deciziile Curții de

Apel Chișinău sînt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate

de către Ministerul Justiției al RM și de a menține decizia Curții de Apel Chișinău

din 21 octombrie 2015 și decizia Curții de Apel Chișinău din 15 martie 2016.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping recursurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Se mențin deciziile Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015 și 15

martie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către

Mihailov Nicolai împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire

la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma acțiunilor ilicite ale

organelor de urmărire penală.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu

Mariana Pitic

Valentina Clevadî

Iuliana Oprea

8