2ri-162/16 — Separarea bunurilor din masa debitoare

Dosarul nr. 2ri-162/16 Prima instanţă: M. Moraru DECIZIE 15 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Mariana Pitic, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare, în pricina civilă la cererea Instituţiei Publice Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare privind separarea utilajului agricol din masa debitoare a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sauron” în proces de insolvabilitate, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2016, prin care cererea depusă de Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare a fost respinsă, ca neîntemeiată, ACONSTATAT: La 13 noiembrie 2015, Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare a depus în instanţa de insolvabilitate cerere privind separarea utilajului agricol din masa debitoare a Societăţii cu Răspundere Limitată „Sauron” în proces de insolvabilitate.

În motivarea cererii, Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare a invocat că la 03 iunie 2010, a încheiat cu SRL „Sauron” contractul de vînzare-cumpărare în rate a tehnicii agricole nr. SI 241. Conform contractului nominalizat, SRL „Sauron” a procurat în rate (fară a obţine dreptul de proprietate) de la Instituţia Publică, organ subordonat Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, 3 (trei) sisteme de irigare prin picurare destinate pentru 20 ha de livadă/fiecare şi un sistem de irigare prin picurare destinat pentru 15 ha de viţă-de-vie, fapt ce se confirmă prin factura de expediţie seria EP nr. 601657, precum şi actele de predare primire din 03 iunie 2010. Susţine că potrivit pct. 7.1 şi Anexa nr. 2 a contractului menţionat, SRL „Sauron” s-a obligat să achite integral valoarea sistemelor de irigare în suma de 1 469 600 lei pînă la 01 iunie 2012. Menţionează că conform contractului, Instituţia Publică deţine dreptul de proprietate asupra tehnicii agricole contractate, pînă la achitarea integrală de către SRL „Sauron” a plăţilor de răscumpărare.

1 Luînd în consideraţie că SRL „Sauron” nu a achitat nicio rată în vederea răscumpărării sistemelor de irigare, la 29 august 2011, a fost încheiat un acord adiţional nr. 1 la contractul nr. SI 241 din 03 iunie 2010, în care părţile au convenit de a retrage unele elemente ale echipamentelor de irigare şi de a diminua valoarea/contractuală cu suma de 123 514, 40 lei ce constituie servicii de instalare, deservire tehnică, servicii de monitorizare şi asigurare. Ca urmare în baza acordului menţionat a fost diminuată suma contractuală cu 123514,40 lei şi au fost restituite Instituţiei Publice componente ale sistemelor de irigare în valoare totală de 317 289 lei.

Astfel, reieşind din faptul că la 06 decembrie 2011 în privinţa SRL „Sauron” a fost intentat procesul de insolvabilitate, în temeiul art. 48, alin. (3) din Legea insolvabilităţii, Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare pretinde la separarea sistemelor de irigare din masa debitoare a SRL „Sauron”. Invocă că odată ce sistemele de irigare se află în posesia SRL „Sauron” în proces de insolvabilitate, Instituţia Publică nu are acces la bunurile nominalizate şi efectuarea raportului de evaluare nu este posibilă.

Solicită Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare separarea din masa debitoare a SRL „Sauron” în proces de insolvabilitate şi transmiterea către Instituţie a utilajului agricol după cum urmează: - sistem de irigare prin picurare - 15 ha de viţă de vie, nr. certificatului tehnic MA008534, nr. înregistrării de stat 11-0306; - sistem de irigare prin picurare - 20 ha de livadă, nr. certificatului tehnic MA0012081, nr. înregistrării de stat 11-0603; - sistem de irigare prin picurare - 20 ha de livadă, nr. certificatului tehnic MA0012082, nr. înregistrării de stat 11-0604; - sistem de irigare prin picurare - 20 ha de livadă, nr. certificatului tehnic MA0012083, nr. înregistrării de stat 11-0606.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea Instituţiei Publice Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare (f.d.59-63). La 29 aprilie 2016, Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţei de insolvabilitate, solicitînd repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea hotărîrii instanţei de insolvabilitate cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care cererea privind separarea bunurilor din masa debitoare să fie admisă. În motivarea recursului a indicat că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală, deoarece, instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare ca fiind depus cu omiterea termenului de atac şi care urmează a fi respins. 2 În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd încadrarea recursului în termenul de atac stabilit de Lege, consideră oportun de a reitera prevederile art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care statuează expres că hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. În acest context, actele pricinii certifică faptul că hotărîrea recurată a fost pronunţată integral, la 31 martie 2016 (f.d. 59-63). Conform procesului-verbal al şedinţei de judecată din 31 martie 2016 avocatul Instituţiei Publice Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare – Loghinescu Petru a fost prezent la pronunţarea hotărîrii contestate (f.d.

55-58). Cunoscînd despre conţinutul hotărîrii contestate, Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare a declarat recurs împotriva acesteia, la 29 aprilie 2016, fapt ce indică asupra tardivităţii lui. Ca temei de repunere în termenul de procedură, recurentul a invocat că hotărîrea contestată a recepţionat-o la 27 aprilie 2016, astfel este îndreptăţit să fie repus în termenul de procedură. Completul de judecată reţine că hotărîrea instanţei de insolvabilitate a fost pronunţată integral, la data emiterii, astfel temeiul invocat de către recurent pentru a fi repus, este unul declarativ. Or, conform art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

De altfel, recurentul prin înaintarea recursului la 29 aprilie 2016, şi-a exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea dreptului de a exercita calea de atac a recursului şi să justifice în speţă, admiterea excepţiei tardivităţii recursului şi în consecinţă, atrage respingerea recursului ca fiind depus cu omiterea termenului de atac. Instanţa de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Mai mult decît atît, părţile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună credinţă faţă de drepturile procedurale conferite de legislator.

Totodată, părţile interesate în cadrul unui proces, trebuie să urmărească „pas cu pas” desfăşurarea procesului, remarcă sugerată şi de jurisprudenţa Curţii Europene. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ş.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ). În conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste 3 drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. În conformitate cu art. 61 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de drepturi, dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Articolele 113 alin. (1) şi 10 alin. (1) CPC, coroborate expres prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege, ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Sancţiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procesual civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Astfel, instanţa de recurs concluzionează că recursul declarat de Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare la 29 aprilie 2016, este unul tardiv, declarat în afara termenului legal. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că recurentul fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal de contestare, Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge cererea Instituţiei Publice Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare privind repunerea în termenul de procedură şi de a respinge recursul declarat.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge cererea Instituţiei Publice Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare privind repunerea recursului în termenul de procedură. Se respinge recursul declarat de către Instituţia Publică Unitatea de Implementare şi Administrare a Proiectului Creşterii Producţiei Alimentare, ca depus cu omiterea termenului de declarare. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Mariana Pitic Iuliana Oprea 4