- Dosarul nr.
- 2ra-1276/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 9 iunie 2016
- Părțile
- Doagă Zinovia vs Ulianova Elena, intervenienţi accesorii SC Nord Comerţ SRL, Primăria mun.Chişinău, OCT Chişinău
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1276/16 — Recunoașterea contractului de vînzare-cumpărare valabil
prima instanţă: R. Ţurcanu dosarul nr. 2ra-1276/16 instanţa de apel: S. Arnăut, E. Fistican, A. Şpac ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de reprezentantul Zinoviei Doagă, avocatul Petru Coşleţ şi de reprezentantul Elenei Ulianova, avocatul Petru Plamadeala, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zinovia Doagă împotriva Elenei Ulianova, intervenienţi accesorii societatea cu răspundere limitată “Nord Comerţ”, Primăria mun.
Chişinău, Oficiul cadastral teritorial Chişinău cu privire la declararea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2015 c o n s t a t ă: La 06 noiembrie 2008 Doagă Zinovia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elenei Ulianova, intervenienţi accesorii SRL “Nord Comerţ”, Primăria mun. Chişinău, Oficiul cadastral teritorial Chişinău cu privire la recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare. În motivarea acţiunii a menţionat că, a convenit cu Elena Ulianova să încheie tranzacţia de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile lit. B) şi lit. C) situate pe str. Fîntînilor 9 mun. Chişinău şi în acest sens la data de 02 septembrie 2008 au întocmit un contract de arvună prin care s-a confirmat achitarea preţului de 164000 de lei, obligîndu-se ca în termen de 10 zile să se prezinte la notar pentru autentificarea contractului de vînzare-cumpărare.
Notează că, Elena Ulianova a refuzat să se prezinte la notar solicitînd un preţ mai mare decît cel la care au convenit iniţial şi aceste circumstanţe au condiţionat adresarea în instanţa de judecată. Solicită recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare din 02 septembrie 2008 a bunurilor imobile lit. B) şi C) situate în mun. Chişinău, str. Fîntînilor 9, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor menţionate şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05 decembrie 2008 s-a admis acţiunea, s-a recunoscut valabil contractul de vînzare-cumpărare din 02 septembrie 2008 a imobilelor lit. B şi C din str. Fîntînilor 9, mun.
Chişinău încheiat între Zinovia Doagă şi Elena Ulianova şi s-a recunoscut dreptul de proprietate a Zinoviei Doagă asupra imobilelor nominalizate Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012 s-a admis apelul declarat de societatea comercială „Nord Comerţ” societate cu răspundere limitată, s-a casat hotărîrea 1 Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05 decembrie 2008 şi s-a restituit pricina la rejudecare în prima instanţă. La 04 martie 2013, reprezentantul Zinoviei Doagă, avocatul Coşleţ Petru a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 cererea de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012 a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013 s-au admis recursurile declarate de reprezentantul Zinoviei Doagă, avocatul Coşleţ Petru şi reprezentantului Elenei Ulianova, avocatul Petru Plamadeala, s-a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru reexaminarea cererii de revizuire cu citarea părţilor şi întocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 s-a respins cererea de revizuire depusă de reprezentantul Zinoviei Doagă, avocatul Coşleţ Petru ca inadmisibilă.
La 28 februarie 2014 reprezentantul Elenei Ulianova, avocatul Petru Plamadeala a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 noiembrie 2014 s-a respins recursul declarat de reprezentantul Elenei Ulianova, avocatul Petru Plamadeala şi s-a menţinut încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014. După epuizarea căii de atac extraordinare exercitate împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2012, actul judecătoresc de dispoziţie a fost menţinut, iar ca rezultat al rejudecării pricinii de către prima instanţă, prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 22 decembrie 2014 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prima instanţă a reţinut că, la data semnării declaraţiei de arvună din 02.09.2008 nu a fost înregistrat dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile litigioase, iar Ulianova Elena nu era în drept să le înstrăineze, corelativ Doagă Zinovia nu putea să le procure, prin urmare tranzacţia era lovită de nulitate absolută. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2015 s-a respins cererea de apel depusă de avocatul Petru Plamadeala în interesele Elenei Ulianova, s-a respins cererea de apel depusă de Petru Coşleţ în interesele Zinoviei Doagă şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.
Chişinău din 22 decembrie 2014. La data de 01 aprilie 2016 reprezentantul Zinoviei Doagă, avocatul Petru Coşleţ a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2015 solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii sau remiterea pricinii spre rejudecare în Judecătoria Centru mun. Chişinău potrivit competenţei excepţionale. În motivarea recursului a invocat că, instanţele urmau să aplice în speţă prevederile art. 213 alin. (2) din Codul civil şi nu dispoziţiile cuprinse în Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09.07.2010. Consideră că, instanţele inferioare au apreciat eronat circumstanţele cauzei, iar pricina a fost examinată de un judecător care nu avea dreptul să participe la examinare şi contrar competenţei jurisdicţionale prevăzute la art. 40 din Codul de procedură civilă.
La data de 01 aprilie 2016 reprezentantul Elenei Ulianova, avocatul Petru Plamadeala a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2015 solicitînd scutirea de la achitarea taxei de stat, admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu remiterea pricinii spre rejudecare conform competenţei excepţionale la Judecătoria Centru mun. Chişinău. În motivarea recursului a invocat că, sunt eronate concluziile instanţelor de judecată precum că bunurile imobile litigioase situate pe str. Fîntînilor 9 mun. Chişinău au fost 2 edificate pe terenul atribuit în arendă intimatului SRL “Nord Comerţ”, fapt ce se combate prin probele anexate la materialele cauzei şi concluziile instanţei.
Afirmă că, instanţele au încălcat regulile cu privire la competenţa jurisdicţională excepţională prevăzute de art. 40 din Codul de procedură civilă, iar la examinarea pricinii a participat un judecător a căruia declaraţie de abţinere a fost admisă. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră recursurile ca fiind depuse în termen în condiţiile în care recurenţii au luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la data de 22.02.2016 (vol. II f.d.
3 255 verso) şi 29.02.2016 (vol. II f.d. 260), iar cererile de recurs au fost depuse la 01 aprilie 2016 (vol. III f.d. 9-10). Argumentele invocate în recursuri precum că, pricina a fost judecată de către un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei nu pot fi reţinute, deoarece judecătorul Domnica Manole nu a participat la examinarea apelului în fond, declarînd abţinere de la examinarea prezentei pricini imediat ce a luat cunoştinţă de temeiul de autorecuzare. Nu pot fi reţinute nici alegaţiile recurenţilor precum că, la caz, a fost încălcată competenţa jurisdicţională excepţională or, pricina are ca obiect recunoaşterea valabilităţii contractului de vînzare-cumpărare, tranzacţie care realmente nu a avut loc şi este întemeiată pe declaraţia de arvună ce are menirea de a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea.
De asemenea, completul remarcă faptul că, instanţele au stabilit circumstanţele importante ale pricinii şi normele de drept ce guvernează raportul juridic litigios. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenţii nu au invocat niciun argument plauzibil în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererilor de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de reprezentantul Zinoviei Doagă, avocatul Petru Coşleţ şi de reprezentantul Elenei Ulianova, avocatul Petru Plamadeala ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursurile declarate de reprezentantul Zinoviei Doagă, avocatul Petru Coşleţ şi de reprezentantul Elenei Ulianova, avocatul Petru Plamadeala se consideră inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4