2rc-515/16 — Separarea bunului din masa debitoare

prima instanţă: L. Popova dosarul nr.2rc-515/16 (Curtea de Apel Chişinău) Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: preşedintele şedinţei, judecătorul: Ala Cobăneanu judecătorii: Mariana Pitic, Nicolae Craiu examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL ,,Financial Investment Group” către Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în proces de faliment privind separarea bunului din masa debitoare, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2016, prin care a fost respinsă cererea depusă de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind atragerea în calitate de intervenient principal, CONSTATĂ: La 29 decembrie 2015, reclamantul SRL ,,Financial Investment Group” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în proces de faliment privind separarea bunului din masa debitoare, motivând că, în baza contractului de vânzare cumpărare din 25.04.2014, autentificat de notarul public Galina Ceban nr. 2635, înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 25.04.2014 nr. 0100/14/60861, este proprietar al bunurilor imobile de producere, care anterior au aparţinut pârâtului, situate în mun.

Chişinău, str. Uzinelor nr. 2, bunuri transmise de către pârât prin actul de predare primire din 23.04.2014. Menţionează că, bunurile în cauză servesc unui proces integru destinat păstrării cerealelor şi produselor cerealiere într-un circuit tehnologic închis. Acestea includ în sine, ca parte integrantă a procesului de producere, o serie de elemente încorporate – bunuri mobile, destinate asigurării procesului de producere. Utilizarea acestor bunuri mobile separat de procesul de producere este imposibilă, acestea fiind destinate folosinţei comune cu imobilele de producere din care fac parte şi în care sunt încorporate. Ţinând cont de situaţia dată, reclamantul a solicitat lichidatorului, separarea acestora, din motiv că ele formează un tot întreg cu bunurile imobile ale reclamantului şi sunt destinate folosinţei comune atribuite de natura unificării.

Prin scrisoarea datată cu 04.09.2015, lichidatorul i-a informat, că la şedinţa comitetul creditorilor din 04.09.2015 cererea de separare a fost respinsă, voturile fiind repartizate 1- pro, 1- contra, votul preşedintelui fiind decisiv. Reclamantul mai relatează că, bunurile mobile în cauză nu pot fi incluse în masa debitoare, deoarece acestea constituie bunuri complexe care formează un grup întreg cu bunurile imobile, asupra căruia deţine un drept real. Lichidatorul incorect le-a inclus în lista de inventariere ca bunuri proprii, deoarece acestea sunt bunuri complexe, fiind încorporate în bunurile imobile ale reclamantei şi formând un tot întreg destinat folosinţei comune atribuite de natura unificării – procesului tehnologic de păstrare a cerealelor.

Consideră că, refuzul lichidatorului privind separarea bunurilor date este neîntemeiat, şi ca urmare solicită separarea lor din masa debitoare a SA „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în procedura falimentului. La data de 24 martie 2016, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a solicitat admiterea sa în calitate de intervenient principal în litigiul SRL ,,Financial Investment Group” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în proces de faliment privind separarea bunului din masa debitoare. Ca temei a invocat faptul că, este creditor a Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău”, creanţa fiind validată de către Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 19 ianuarie 2015 în sumă de 25 524 861,95 lei.

Prin urmare, menţionează că, acţiunile judiciare care au tangenţă cu masa debitoare a Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” aduc atingere intereselor Inspectoratului Fiscal de Stat în calitate de creditor a întreprinderii nominalizate şi din aceste considerente solicită acceptarea intervenirii în proces în calitate de intervenient principal. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2016, a fost respinsă cererea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind admiterea în calitate de intervenient principal în litigiul SRL ,,Financial Investment Group” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în proces de faliment, privind separarea bunului din masa debitoare.

Ca motiv s-a indicat că, Societatea pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” se află în procedura falimentului, iar în cadrul acestei proceduri Inspectoratul Fiscal Principal de Stat are calitate de creditor cu creanţa validată în sumă de 25 524 861,95 lei. Totodată, menţionând că valorificarea masei debitore a debitorului insolvabil S.A. „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” ţine de atribuţiile lichidatorului, iar interesele creditorilor în procesul dat sunt reprezentate de comitetul creditorilor, din care face parte şi Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

La 19 aprilie 2016, în termenul prevăzut de art.8 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu emiterea unei noi încheieri prin care să fie admisă cererea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind admiterea în calitate de intervenient principal în litigiul SRL ,,Financial Investment Group” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în proces de faliment, privind separarea bunului din masa debitoare. În motivarea recursului Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a invocat ilegalitatea încheierii recurate, reiterând cele menţionate în cererea sa depusă în instanţa de insolvabilitate privind acceptarea în calitate de intervenient principal.

Totodată, menţionează că iminenţa intervenirii în calitate de intervenient principal se constată în contextul în care orice hotărâre luată pe marginea litigiului respectiv ar putea afecta în mod direct drepturile şi interesele sale de creditor a SA,, Combinatul de produse cerealiere din Chişinău”. Afirmă recurentul că, potrivit art.65 din Codul de procedură civilă al RM, orice persoană interesată poate interveni într-un proces ce se desfăşoară între alte persoane. Intervenţia este în interesul propriu când intervenientul invocă un drept al său asupra obiectului litigiului sau un drept legat de acesta. Dacă se constată că există persoane care pot să îşi declare propriile pretenţii asupra obiectului litigiului între părţile iniţiale, instanţa este obligată să înştiinţeze persoanele în cauză despre procesul pornit şi să explice drepturile lor de a interveni în proces prin înaintarea unei acţiuni.

Intervenientul principal poate interveni în proces până la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanţă, înaintând acţiunea către una sau către ambele părţi în modul prevăzut de prezentul cod. La 10 mai 2016, în adresa intimaţilor, SRL ,,Financial Investment Group” şi Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău”, a fost expediată spre cunoştinţă copia recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Intimaţii nu şi-au valorificat dreptul procedural de a depune referinţă în termen la recursul declarat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Prin prisma art. 426 alin. (3) CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Conform prevederilor art.8 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile și încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării și numai în cazurile prevăzute expres de această lege.

Potrivit Recomandării nr. 89 din 20 aprilie 2016,, Cu privire la practica examinării cererilor de separare a bunurilor din masa debitoare în temeiul art. 48 Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012” instanța de insolvabilitate va examina cererea de separare în procedură contencioasă generală conform regulilor prevăzute de Codul de procedură civilă asigurând contradictorialitatea procesului. Cererea de separare are statut de cerere de chemare în judecată, în care reclamant este solicitantul separării, iar calitatea de pârât o are debitorul insolvabil. Taxa de stat va fi achitată în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. b) CPC. La examinarea cererii instanța urmează a soluționa în fond temeinicia pretențiilor înaintate prin adoptarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, participanţi la procesul de insolvabilitate sânt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege. (2) Organele şi persoanele stabilite la alin.(1) trebuie să asigure efectuarea rapidă a actelor şi a operaţiunilor prevăzute în prezenta lege, realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi a obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie statuiază faptul că, la judecarea litigiilor de drept conform regulilor generale prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de judecată va ţine cont de faptul că participarea activă a creditorilor la întreaga procedură se realizează prin două organe distincte: adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor, atribuţiile cărora sunt specificate în art. art. 54, 61 din Legea insolvabilităţii. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii rezultă că, Societatea pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” se află în procedura falimentului, iar în cadrul acestei proceduri recurentul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat are calitate de creditor cu creanţa validată în sumă de 25 524 861,95 lei.

Ca urmare, valorificarea masei debitoare a debitorului insolvabil Societatea pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” ţine de atribuţiile lichidatorului, iar interesele creditorilor în procesul dat sunt reprezentate de comitetul creditorilor, din care face parte şi recurentul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Tot în acest context, apărarea intereselor creditorilor, în procedura de insolvabilitate, este efectuat şi de către administratorul insolvabilităţii / lichidator, fapt demonstrat şi de dispoziţiile art. 104 şi art. 105 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, ce statuează că, pe tot parcursul procesului de insolvabilitate administratorul poate introduce în instanţele de judecată conform competenţei materiale şi jurisdicţionale prevăzute de Codul de procedură civilă, acţiuni în vederea anulării unor acte juridice, care afectează bunurile debitorului şi care conţin indicii prevăzuţi la literele a) - g) din art. 104 al Legii insolvabilităţii precum şi în temeiul art. 105 din aceeaşi lege, poate înaintată şi alte acţiuni în instanţa de judecată de anulare a unor acte juridice, încheiate de debitor în ultimele 24 luni după înaintarea cererii introductive.

Acţiunile depuse de administrator în temeiul art. art. 104, 105 din Legea insolvabilităţii se judecă de către instanţele competente ca nişte litigii de drept conform regulilor generale prevăzute de Codul de procedură civilă, dar nu în cadrul insolvabilităţii, cu achitarea taxei de stat, respectând prevederile alin. 2 al art.86 din CPC al RM.

Astfel, reieşind din normele de drept enunţate mai sus, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de insolvabilitate justificat a respins cererea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind admiterea în calitate de intervenient principal în litigiul SRL ,,Financial Investment Group” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în proces de faliment privind separarea bunului din masa debitoare, or, din bunurile separarea cărora se solicită, pot fi satisfăcute creanţele tuturor creditorilor ceea ce nu constituie temei pentru a interveni în proces.

Ca urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de insolvabilitate întemeiat a respins cererea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind admiterea în calitate de intervenient principal, insistând că valorificarea, lichidarea masei debitoare şi executarea creanţelor creditorilor, se realizează exclusiv în cadrul procedurii falimentului iniţiat faţă de Societatea pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău”, de către administratorul procesului de insolvabilitate/ lichidator Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că orice hotărâre luată pe marginea litigiului respectiv ar putea afecta în mod direct drepturile şi interesele sale de creditor a SA,, Combinatul de produse cerealiere din Chişinău”, deoarece creditorii îşi exercită drepturile şi realizarea acestora în mod colectiv prin intermediul adunării creditorilor şi al comitetului creditorilor, or, la şedinţa Comitetului creditorilor Societatea pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în procedură de faliment din 04.09.2015 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a votat împotriva separării bunurilor din masa debitoare, expunându-şi poziţia pe cauza dată, fără a face uz de prevederile art. 59 alin.(1) lit.(a) Legea insolvabilităţii.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici argumentele privind aplicarea prevederilor art.65 Cod de procedură civilă, or, în cazul din speţă, nu sunt relevante normele generale prevăzute de Codul de procedură Civil, or, se aplică normele speciale prevăzute de Legea insolvabilităţii, unde interesele Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi a altor creditori în procesul dat, fiind reprezentate de lichidator. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea încheierii recurate, şi urmează a fi respinse.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că încheierea contestată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2016. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2016 de respingere a cererii depuse de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind admiterea în calitate de intervenient principal în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL ,,Financial Investment Group” împotriva Societăţii pe Acţiuni „Combinatul de Produse Cerealiere din Chişinău” în proces de faliment privind separarea bunului din masa debitoare. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Mariana Pitic Nicolae Craiu