2rc-423/16 — Constatrea faptului

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-423/16 Judecător: M.Guzun DECIZIE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de lichidatorul Întreprinderii Municipale „Reţelele Termice Criuleni” în procedura simplificată a falimentului, Moraru Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lichidatorului Întreprinderii Municipale „Reţelele Termice Criuleni” în procedura simplificată a falimentului privind constatarea faptului cu valoare juridică, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2016, prin care a fost restituită cererea de chemare în judecată ca fiind depusă cu încălcarea competenţei, CONSTATĂ: La 22.01.2016, lichidatorul ÎM „Reţelele Termice Criuleni” în procedura simplificată a falimentului, Moraru Natalia s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere privind constatarea faptului posesiei, folosinţei şi dispoziţiei bunului imobil.

Prin încheierea Curţi de Apel Chişinău din 11 martie 2016, a fost restituită cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Reţele Termice Criuleni” în procedura falimentului privind constatarea faptului, ca fiind depusă cu încălcarea competenţei, cu remiterea în adresa ÎM „Reţele Termice Criuleni” în procedura falimentului a cererii cu materialele anexate. În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 2, 5 alin. (2) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, art. 321 alin. (2) CC, art. 170 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că reieşind din continutul cererii, rezultă cert că bunurile care fac obiectul cererii, nu sunt în proprietatea debitorului insolvabil şi respectiv nu au fost incluse în masa debitoare la data intentării procesului de insolvabilitate.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 31.03.2016, lichidatorul ÎM „Reţelele Termice Criuleni” în procedura simplificată a falimentului, Moraru Natalia a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2016 şi restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de insolvabilitate la faza de primire a cererii în procedură. În motivarea recursului, recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că instanţa de insolvabilitate a aplicat eronat normele de drept material. În speţă, a susţinut că instanţa nu a apreciat corect circumstanţele importante ale pricinii civile şi a calificat eronat raportul de drept material.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Însă, deşi CPC prevede un termen de 3 luni pentru examinarea recursului împotriva încheierii, urmează a fi aplicate prevederile art. 8 alin.(3) din Legea 1 insolvabilităţii, recursul examinîndu-se în termen de 60 de zile (2 luni) de la înregistrarea dosarului în instanţa de recurs. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente.

Conform art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Colegiul consideră că încheierea recurată este adoptată în contradicţie cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea incompletă a probelor şi a circumstanţelor referitoare la competenţă – motiv pentru care de către Colegiu este considerată ilegală şi neîntemeiată Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.

Reglementări similare conţin şi prevederile art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, potrivit cărora procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Potrivit materialelor cauzei, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06.02.2015, a fost admisă spre examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de ÎM „Reţelele Termice Criuleni”, cu sediul în or. Criuleni, str. Biruinţa, 24 A, c/f 1003600122050, iar în calitate de administrator provizoriu a fost desemnată Moraru Natalia. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25.03.2015, s-a dispus iniţierea procedurii simplificate a falimentului cu dizolvarea ÎM „Reţelele Termice Criuleni”, iar în calitate de lichidator a fost desemnată Moraru Natalia.

La fel, Colegiul constată că debitorul ÎM „Reţelele Termice Criuleni” a fost înfiinţată în rezultatul reorganizării ARP „Termocomenergo” conform Hotărîrii Guvernului RM nr.438 din 10.05.2000 şi deciziei Consiliului orăşenesc Criuleni nr. 13.1 din 25.09.2000. Patrimoniul transmis către ÎM „Reţelele Termice Criuleni” de către fondatorul acesteia - Primăria or. Criuleni, se află doar în gestiunea economică a debitorului. După cum susţine lichidatorul ÎM „Reţelele Termice Criuleni” în procedura simplificată a falimentului, Moraru Natalia, în rezultatul inventarierii patrimoniului debitorului şi a actelor contabile a debitorului, au fost depistate construcţii aflate la balanţa întreprinderii, care nu sunt evidenţiate în Registrul bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra acestora nu este înregistrat după debitor sau după alt terţ.

A susţinut că atît debitorul, cît şi lichidatorul nu au o altă cale de a înregistra bunul în Registrul bunurilor imobile, în afară de calea legislativă prevăzută de art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilităţii. Astfel, potrivit prevederilor art. 282 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească constată faptul cu valoare juridică în cazul în care: a) acesta generează, în virtutea legii, următoarele efecte juridice: apariţia, modificarea sau încetarea unor drepturi personale sau reale ale petiţionarului; b) petiţionarul nu are o altă posibilitate de a obţine sau de a restabili documentele care ar certifica faptul juridic a cărui constatare o solicită; 2 c) constatarea faptului nu este legată de soluţionarea unui litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti.

(2) Dacă, în cadrul examinării pricinii de constatare a unui fapt cu valoare juridică, apare un litigiu de drept care nu ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, instanţa examinează cererea de constatare a acestui fapt în procedură specială. Prin urmare, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate nu a aplicat prevederile art. 117 alin. (17) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, potrivit cărora bunul din masa debitoare neînscris în registrul public se vinde numai după ce administratorul insolvabilităţii/lichidatorul îl înscrie, conform procedurii stabilite, în registrul public respectiv. Înregistrarea bunului se face în temeiul unei încheieri a instanţei de insolvabilitate, emisă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare juridică, încheierea poate fi contestată de orice persoană interesată.

În acest sens, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate a studiat superficial materialele cauzei, ceea ce a dus la adoptarea ilegală a încheierii din 11.03.2016. Astfel, argumentele invocate de lichidatorul ÎM „Reţelele Termice Criuleni” în procedura simplificată a falimentului, Moraru Natalia se încadrează în temeiurile de casare a încheierii. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată temeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs şi consideră oportun de a casa încheierea instanţei de insolvabilitate de restituire a cererii de chemare în judecată şi de a remite cauza în instanţa de insolvabilitate pentru examinarea cererii în fond.

Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. b) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de lichidatorul Întreprinderii Municipale „Reţelele Termice Criuleni” în procedura simplificată a falimentului, Moraru Natalia. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2016 şi cauza se remite la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea în fond a cererii de chemare în judecată a lichidatorului Întreprinderii Municipale „Reţelele Termice Criuleni” în procedura simplificată a falimentului, Moraru Natalia privind constatarea faptului cu valoare juridică.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3