2ra-1266/16 — Încasarea sumei

prima instanţă: I. Ţurcan nr. 2ra-1266/16 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Margarita Beleaeva şi Nicolai Beleaev în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolai Beleeav şi Margarita Beleaeva împotriva Fondului de Investiţii Nemutual Nespecializat „Asito-Invest” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2016 prin care a fost respins apelul declarat de Nicolai Beleaev şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 16 iulie 2015 prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 10 iulie 2012, Nicolai Beleaev şi Margarita Beleaeva au depus cerere de chemare în judecată împotriva FINN „Asito-Invest” SA cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii au indicat că potrivit extrasului din Registrul acţionarilor FINN „Asito-Invest” SA, lor le aparţine cu drept de proprietate 800 de acţiuni nominale şi 672 de acţiuni nominale în compania dată, însă din momentul obţinerii calităţii de acţionar întreprinderea FINN „Asito-Invest” SA nu le-a achitat nimic. Având în vedere prevederile art. 2, art. 24, art. 25 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1134 din 02 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, invocă că societatea comercială nu le-a achitat dividendele ce urma să li se achite în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 8, 11, 113, 156-170, 512, 572, 602 Cod civil, art. 5, 7, 16, 87, 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, încasarea din contul pârâtului în beneficiul lor a sumei de 1472 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă, a fost încasat de la FINN „Asito-Invest” SA în beneficiul lui Nicolai Beleaev şi Margarita Beleava suma de 1472 lei. A fost încasat de la FINN „Asito-Invest” SA în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 150 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de FINN „Asito-Invest” SA, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013, pricina fiind restituită spre rejudecare în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 iulie 2015, a fost respinsă acţiunea lui Nicolai Beleeav şi Margarita Beleaeva, ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2016, a fost respins apelul declarat de Nicolai Beleaev şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 iulie 2015. La 25 martie 2016, prin intermediul Oficiului Poştal, Margarita Beleaeva şi Nicolai Beleav au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, şi cu hotărârea primei instanţe considerându-le ilegale şi neîntemeiate.

Indică că de către instanţele ierarhic inferioare nu au fost verificate şi elucidate pe deplin, precum şi nu au fost dovedite toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. Consideră că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi anume Legea nr. 1204 din 05 iunie 1997 cu privire la fondurile de investiţii, care este o lege specială, sau Legea nr. 171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital şi a interpretat în mod eronat Legea nr.1134 din 02 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni. Au menţionat recurenţii că art. 6 alin. (7) din legea nr. 1204 din 05 iunie 1997 prevedea în mod expres că orice fond de investiţii a fost obligat la achitarea dividendelor în folosul acţionarilor săi nu mai puţin de 50 % din venitul net.

Însă instanţele ierarhic inferioare nu s-au expus în privinţa cerinţelor lor cu privire la achitarea dividendelor în mărime nu mai puţin de 50 % din venitul net al fondului. Susţin că instanţa de apel nu a examinat raporturile juridice cu FINN „Asito- Invest” SA în contextul prevederilor Legii nr.171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital (în vigoare din 14 septembrie 2013) ce reglementează activitatea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare şi relaţiile lor cu fondatorii/acţionarii. Totodată au invocat că pricina a fost examinată de Judecătoria Centru, mun. Chişinău cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, întrucât adresa juridică a intimatului FINN „Asito-Invest” SA se află în mun.

Chişinău, str. Feredeului 4, ce ţine de competenţa Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău. Relevă că instanţele ierarhic inferioare au mai examinat pricina cu încălcarea normelor de drept procedural ce ţin de neexpedierea în adresa lor a copiilor actelor judecătoreşti emise de Judecătoria Centru, mun. Chişinău. Au mai obiectat că instanţele ierarhic inferioare le-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale din 04 noiembrie 1950, precum şi accesul liber la justiţie. La 25 mai 2016, FINN „Asito-Invest” SA a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului lui Nicolai Beleeav şi Margarita Beleaeva, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 19 februarie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 202 vol. I). Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2016, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Margarita Beleaeva şi Nicolai Beleaev nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Margarita Beleaeva şi Nicolai Beleaev, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Margarita Beleaeva şi Nicolai Beleaev ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Margarita Beleaeva şi Nicolai Beleaev se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Mariana Pitic