3ra-786/16 — Anularea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr.3ra-786/16 Mun. Chişinău Judecător:G. Bivol Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Braşoveanu ÎNCHEIERE 09 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului Valeriu Doagă, Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” împotriva Serviciului Vamal privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2016, CONSTATĂ : Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” s-a adresat în instanţa de judecată împotriva Serviciului Vamal, solicitând recunoaşterea ilegală a refuzului Serviciului Vamal nr. 28-11/13567 din 16.10.2014 şi anularea integrală a deciziei Serviciului Vamal nr. 068/14 din 25.09.2014 privind aplicarea sancţiunii materiale faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” în mărime de 38.311,10 lei (100% din valoarea obiectului contravenţiei) ca fiind ilegală şi neîntemeiată.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că la 25.09.2014, de către şeful SEM Centru a SV a fost emisă decizia nr. 068/14 privind aplicarea sancţiunii materiale faţă de Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” cu amendă în mărime de 100% din valoarea obiectului contravenţional, ceea ce constituie 38.311,1 lei pentru comiterea contravenţiei vamale prevăzute de art. 231 pct.4) Cod vamal. Concretizează că cu decizia în cauză a făcut cunoştinţă la 25.09.2014 când a primit copia procesului-verbal. Relatează că în termenul stabilit, la 29.09.2014 sub nr. a fost înregistrată contestaţia la Serviciul Vamal cu nr. 17694, prin care Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” îşi exprimă dezacordul cu decizia emisă, considerând-o ca fiind una ilegală şi neîntemeiată.

Afirmă reclamantul că la 20.10.2014, prin răspunsul primit a fost informat de către pârât că decizia aplicată în privinţa sa, nu se modifică iar plângerea nu se satisface. Consideră reclamantul, că prin emiterea actului administrativ nr. 068/14 din 1 25.09.2014 şi refuzul anulării acestei decizii i s-a lezat dreptul şi interesele legitime, prin urmare decizia emisă fiind una ilegală şi neîntemeiată care urmează a fi anulată. Invocă reclamantul că, la examinarea materialelor cauzei, colaboratorii vamali s-au limitat doar la examinarea superficială, fără să examineze complet, obiectiv şi sub toate aspectele circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii. Sancţiunea materială a fost aplicată pentru procurarea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal cu eludarea controlului vamal, fără să raporteze materialele administrate la norma legală.

Explică că, potrivit actului de achiziţie a mărfurilor nr. AN 134803 din 11.03.2014, Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” urma să procure de la persoana fizică cet. Gumaniuc Sergiu 6 scutere în sumă totală de 10.220,00 lei, pentru necesităţile companiei (pentru deplasări şi livrări prin municipiul Chişinău) şi nicidecum pentru comercializare. Menţionează că actul de achiziţie a fost semnat la 11.03.2014, urmând ca peste câteva zile marfa să fie livrată.

La 15.03.2014, în jurul orei 11.30 i s-a comunicat că marfa destinată pentru Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON”, inclusiv unitatea de transport care asigura transportarea au fost reţinute de către colaboratorii vamali, care ulterior au emis decizia de sancţionare nr.064/14 din 20.08.2014 în privinţa şoferului, stabilindu-i o amendă în mărime de 150 u.c, iar în privinţa corpurilor delicte fiind emisă decizia de restituire a acestora către Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” după perceperea obligaţiunilor vamale. Consideră reclamantul, că în situaţia expusă este alogic şi lipsit de raţiune imputarea Societăţii cu Răspundere Limitată „SOFTRON” acţiunea de procurare a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal cu eludarea controlului vamal.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 iulie 2015, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor probelor prezente şi a constatat că, cerinţele invocate în acţiune nu se încadrează în prevederile legii. La 14 iulie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cerinţelor înaintate. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 martie 2016 s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 iulie 2015. 2 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel din 15.03.2016 şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral. Instanţa de recurs constată că, decizia instanţei de apel din data de 15.03.2016 a fost expediată recurentului la data de 28.03.206. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 07.04.2016 în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acestuia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. 3 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „SOFTRON” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4