3ra-370/19 — anularea deciziilor

3ra-370/19 — anularea deciziilor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-370/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, V. Mihaila, M. Anton)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea Comercială

„SOFTRON” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea Comercială „SOFTRON” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat (Serviciul Fiscal de Stat) privind anularea deciziilor,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 martie 2017, Societatea Comercială „SOFTRON” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare S.C. „SOFTRON” S.R.L.) a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea deciziei

IFS mun.Chișinău nr.23/1/4/a/AV din 05 ianuarie 2017 în partea ce ține de

diminuarea impozitului pe venit în sumă de 112 073 lei pentru anul 2014;

diminuarea TVA pentru L/07/2014 cu 186 667 lei; amendă pentru neeliberarea în

termen a facturii fiscal în 53 de cazuri; amenda pentru diminuarea impozitului pe

venit în sumă de 112 073 lei pentru anul 2014; amenda pentru diminuarea TVA

pentru L/07/2014 cu 186 667 lei; majorarea de întârziere pentru diminuarea

impozitului pe venit pentru anul 2014 și TVA pentru perioada L/07/2014 și anularea

deciziei IFS mun.Chișinău nr.24 din 23 februarie 2017 ca fiind neîntemeiată.

La 31 ianuarie 2018 a înaintat cerere de concretizare a cerințelor prin care a

solicitat anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.23/l/4a/AV din 05 ianuarie

2017 în partea ce ține de pct. I subpunctul 1, în partea ce ține de diminuarea

impozitului pe venit în sumă de 112 073 lei pentru anul 2014; Pct.I subpunctul 2 - în

partea ce ține de diminuarea TVA în sumă de 186 667 lei pentru L/07/2014; Pct.II

subpunctul 1 - în partea ce ține de calcularea majorării de întîrziere pentru

neachitarea în termen a impozitului pe venit în sumă de 112,073 lei pentru anul

2014; Pct.II subpunctul 2 - în partea ce ține de calcularea majorării de întîrziere

pentru neachitarea în termen a TVA în sumă de 186 667 lei pentru L/07/2014;

1

Pct.IV subpunctul 1- în partea amenzii calculate pentru diminuarea impozitului pe

venit în sumă de 112 073 lei pentru anul 2014; Pct.IV subpunctul 2 - în partea

amenzii calculate pentru diminuarea TVA în sumă de 186 667 lei pentru L/07/2014;

Pct. IV subpunctul 5; și anularea deciziei IFS mun.Chișinău nr.24 din 23 februarie

2017.

În motivarea acțiunii a invocat că în perioada 26 septembrie 2016 – 04

octombrie 2016 la S.C. „SOFTRON” S.R.L. a fost efectuat un control fiscal prin

verificare totală pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 31 iulie 2016.

În baza controlului efectuat a fost emis Actul nr.5-678695 din 04 octombrie

2016, în care au fost consemnate încălcările depistate de către colaboratorii fiscali.

În perioada 31 octombrie 2016 – 06 decembrie 2016 a fost efectuat control

fiscal prin metoda verificării repetate fiind emis Actul nr.5-678840 din 06

decembrie 2016, iar în temeiul Actului menționat a fost emisă Decizia

nr.23/1/4a/AV.

În rezultatul controlului repetat s-a stabilit că, S.C. „SOFTRON” S.R.L. ar fi

diminuat impozitul pe venit în sumă de 112 073 lei pentru anul 2014 și TVA în

sumă de 186 667 lei pentru L/07/2014. La fel, s-a indicat că reclamantul a încălcat

art.24 alin.1 Cod fiscal prin deducerea neîntemeiată în scopuri fiscale a cheltuielilor

ce țin de activitatea de întreprinzător în sumă de 933 333 lei documentate de la

contribuabilul SRL „Alitshow” în baza facturilor fiscale din 30 iulie 2014 - 31 iulie

2014.

A menționat că, în urma controlului repetat, eronat s-a considerat că livrările nu

au fost efectuate de SRL „Alitshow”, dat fiind faptul că în timpul controlului la S.C.

„SOFTRON” S.R.L., Serviciul Fiscal a intrat în posesia procesului-verbal din 16

noiembrie 2016, în care unicul fondator și conducător al SRL „Alitshow” a declarat

că nu a efectuat careva livrări în adresa reclamantului, ceea ce nu corespunde

realității, fapt confirmat prin contractul de prestare a serviciilor de promovare din 01

iulie 2014 încheiat între SRL „Alitshow” în calitate de prestator și S.C.

„SOFTRON” S.R.L. în calitate de beneficiar. Însă nu s-a luat în calcul că, la 30 iulie

2014 și 31 iulie 2014 au fost încheiate 4 acte de predare-primire a serviciilor

prestate, fiind eliberate în perioada 30 iulie 2014 – 31 iulie 2014 de către SRL

„Alitshow” în adresa S.C. „SOFTRON” S.R.L. facturile fiscale: Seria DV

nr.5373633 din 30.07.2014; Seria DV nr.5373634 din 30.07.2014; Seria DV

nr.5373639 din 30.07.2014; Seria DV nr.5373643 din 30.07.2014; Seria DV

nr.5373644 din 30.07.2014; Seria DV nr.5373645 din 30.07.2014; Seria DV

nr.5373646 din 31.07.2014; Seria DV nr.5373647 din 31.07.2014; Seria DV

nr.5373651 din 31.07.2014; Seria DV nr.5373652 din 31.07.2014; Seria DV

nr.5373653 din 31.07.2014; Seria DV nr.5373654 din 31.07.2014 și respectiv,

pentru serviciile prestate S.C. „SOFTRON” S.R.L. a efectuat achitări în sumă totală

de 20 000 lei, inclusiv TVA, astfel nu poate fi obligat la plata TVA-ului pentru a

doua oară.

A susținut că, luând în considerație legislația internațională și practica CEDO,

sancționarea S.C. „SOFTRON” S.R.L. în circumstanțele date constituie o sarcină

individuală excesivă și va avea ca efect încălcarea unui principiu fundamental –

dreptul persoanei impozabile de a trece în cont suma TVA achitată sau care urmează

a fi achitată furnizorilor plătitori ai TVA pe valorile materiale, serviciile procurate

pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de

întreprinzător.

2

La fel, a susținut că nu este de acord cu constatările din Actul de control, precum

că agentul economic ar fi diminuat impozitul pe venit în sumă de 112 073 de lei

pentru anul 2014. În baza contractului de prestări servicii și a facturilor fiscale

eliberate de SRL „Alitshow”, S.C. „SOFTRON” S.R.L. a efectuat înregistrările de

rigoare în contabilitatea întreprinderii, iar afirmațiile inspectorilor fiscali că acestea

nu țin de activitatea de întreprinzător sunt nefondate.

A menționat că, o simplă contrapunere a actelor de control denotă că controlul

repetat s-a limitat doar la completarea actului cu declarațiile unui bănuit pe o cauză

penală, care, de fapt, reprezintă o poziție de apărare a acestuia, iar careva alte acțiuni

de către controlorii fiscali nu au fost întreprinse. Mai mult, a indicat că este vădit

faptul că în lipsa unor dovezi, decizia IFS Chișinău de suspendare a cazului a fost

condiționată de situația că, încă nu fusese audiat bănuitul Mihailenco, care potrivit

procesului-verbal de audiere a bănuitului, abia la 16 noiembrie 2016 a fost interogat.

A invocat că circumstanțele menționate denotă suspendarea neîntemeiată a

cazului. La fel, controlul inițial a fost efectuat de către inspectorii fiscali ai IFS

mun.Chișinău, iar la efectuarea repetată a controlului au fost implicați inspectorii

fiscali ai IFPS, acțiunile cărora s-au limitat doar la copierea în actul de control

repetat a declarațiilor bănuitului Mihailenco.

Referitor la constatarea organului fiscal privind eliberarea, în 53 de cazuri, a

facturii fiscale cumpărătorului cu data anterioară datei primirii acestora de la

Serviciul Fiscal, a comunicat că, întreprinderea a fost impusă de a acționa în așa

mod de circumstanțele create la acel moment. Eliberînd facturile cu data anterioară

procurării lor, contribuabilul a urmărit doar scopul de a reflecta și legaliza toate

acțiunile efectuate de prestare a serviciilor de către întreprindere. Astfel, la data

livrării a fost imposibilă eliberarea facturilor din cauza că Serviciul Fiscal nu

dispunea de blanchetele de facturi solicitate de către S.C. „SOFTRON” S.R.L.,

acestea fiind eliberate de către organul fiscal mai tîrziu, necătînd la faptul că cererea

privind primirea facturilor fiscale de către agentul economic era depusă în termen.

A susținut că, din cauza situației create, telefonic au fost solicitate explicații

referitor la acțiunile agentului economic în asemenea situații, în vederea evitării

blocării activității întreprinderii. Astfel, reprezentanții organului fiscal au comunicat

că în asemenea situații urmează de eliberat factura de expediție, iar din momentul

primirii facturilor fiscale urmează de prezentat cumpărătorului și factura fiscală. În

acest sens, a menționat că procesul normal de lucru a întreprinderii nu putea fi

suspendat pe motivul lipsei blanchetelor de facturi fiscale, or aceasta rezulta în

prejudicii în proporții mari pentru contribuabil. Astfel, urmărind scopul de a

respecta strict cerințele legislației fiscale și de audit, S.C. „SOFTRON” S.R.L. a

îndeplinit și eliberat facturile fiscale după ce le-a primit de la Serviciul Fiscal, fapt

care a avut drept rezultat necoincidența datelor de livrare și de eliberare a facturilor

fiscale. Din motivele indicate și ținînd cont, că Serviciul Fiscal nu a avut posibilitate

să asigure contribuabilul la timp cu blanchetele necesare, consideră că în cazurile

indicate lipsește vina S.C. „SOFTRON” S.R.L. în încălcarea fiscală imputată și

sancționarea întreprinderii ar fi neîntemeiată.

A menționat că, decizia IFS mun.Chișinău, S.C. „SOFTRON” S.R.L. i-a fost

adusă la cunoștință la 28 februarie 2017, fapt confirmat prin semnătura depusă pe

exemplarul pârâtului.

Prin hotărârea din 20 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea reclamantului S.C. „SOFTRON” S.R.L.

3

S-a anulat decizia IFS mun.Chișinău nr.23/1/4a/AV din 05 ianuarie 2017, în

partea ce ține de pct.I subpunctul I, în partea diminuării impozitului pe venit în sumă

de 112 073 lei pentru anul 2014; pct.I subpunctul 2, în partea diminuării TVA în

sumă de 163 916 lei pentru L/07/2014; pct.II subpunctul 1, în partea calculării

majorării de întîrziere pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit în sumă

de 112 073 lei pentru anul 2014 în sumă de 16 533,26 lei; pct.II subpunctul 2, în

partea calculării majorării de întîrziere pentru neachitarea în termen a TVA în sumă

de 186 667 lei pentru L/07/2014 în sumă de 67 986 lei; pct.IV subpunctul I, în

partea amenzii calculate pentru diminuarea impozitului pe venit în sumă de 112 073

lei pentru anul 2014 în sumă de 33 621,9 lei; pct.IV subpunctul 2, în partea amenzii

calculate pentru diminuarea TVA în sumă de 186 667 lei pentru L/07/2014 în sumă

de 56 000,1 lei; pct.IV subpunctul 5 în sumă de 72 000 lei amendă pentru

neeliberarea în termen în 53 de cazuri a facturii fiscale.

În rest, acțiunea s-a respins.

Prin decizia din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat.

S-a casat hotărîrea din 20 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și

s-a pronunțat o hotărîre nouă prin care cererea de chemare în judecată depusă de

S.C. „SOFTRON” S.R.L. împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat (Serviciul Fiscal

de Stat) privind anularea deciziilor, s-a respins.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat ca fiind neîntemeiată

concluzia instanței de fond privind anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat

mun.Chișinău nr.23/l/4a/AV din 05 ianuarie 2017 în partea contestată de reclamant,

potrivit căreia S.C. „SOFTRON” S.R.L. i s-au calculat suplimentar pentru plată la

buget impozite și taxe în sumă de 301 782 lei, majorări de întârziere în sumă totală

de 90 348 lei, s-au aplicat amenzi în sumă totală de 183 584 lei.

A reținut că reieșind din normele legale, urmează de indicat că legea instituie

obligația contribuabilului de a asigura evidența contabilă prin prisma inteligibilității,

relevanței, credibilității și comparabilității, urmând ca și documentele primare în

baza cărora are loc contabilizarea să fie întocmite și să răspundă acestor cerințe, prin

lege fiind instituită, astfel, obligația pozitivă a agentului economic de a include în

evidența contabilă doar actele primare, ce corespund cerințelor enunțate,

contabilizarea urmând a fi efectuată în bază factologică, și nu doar formală.

Respectiv, se atestă că prin actul de control nr.5-678840, prelungit pe formularele

nr.5-678841 și 5-678842 din 06 decembrie 2016, în temei legal s-a constatat că S.C.

„SOFTRON” S.R.L. a atribuit neîntemeiat la deduceri în scopuri fiscale în anul

2014, cheltuieli în sumă de 933 333 lei, ce nu țin de desfășurarea activității de

întreprinzător, conform facturilor fiscale documentate din numele S.R.L „Alitshow”,

care reprezintă cheltuieli de promovare on-line a portalului www.instrumente.md,

fără a dispune de documente care să descrie serviciile prestate, perioada prestării

acestora, cantitatea, destinația serviciilor procurate pentru activitatea de

întreprinzător desfășurată. Or, contrar argumentelor instanței de fond,

reclamantului/intimat S.C. „SOFTRON” S.R.L. se constată că S.R.L „Alitshow” nu

a dispus de resurse materiale și personal pentru îndeplinirea serviciilor în cauză, iar

conform explicației cet.Mihailenco Alexandr Pavel din 16 noiembrie 2016, unicul

fondator și conducător al entității, acesta nu a semnat careva facturi fiscale, nu a

prestat servicii, nu a semnat acte de primire-predare a serviciilor, nu cunoaște

întreprinderea S.C. „SOFTRON” S.R.L. și nu a efectuat careva tranzacții cu aceasta,

4

respectiv presupusele servicii nu au fost prestate de persoanele menționate în

facturile fiscale. Respectiv, nu poate fi reținut argumentul instanței de fond precum

că reclamantul a fost sancționat doar în baza unor presupuneri, că ar putea fi

implicat în operațiuni suspecte cu S.R.L. „Alitshow”, or reieșind din normele legale

sus enunțate, materialele pricinii se constată viceversa. Deci, facturile fiscale

menționate nu au fost eliberate pentru faptele economice care se înscriu în acestea,

nu conțin perioada în care au fost prestate serviciile, iar ținând cont că specificul

serviciilor care se pretind a fi atribuite la deduceri, nu permite de a fi realizate într-o

singură zi (în care este eliberată factura fiscală), prin urmare serviciile deduse

conform facturilor fiscale documentate nu reprezintă cheltuieli ordinare și necesare,

exclusiv în cadrul desfășurării activității de întreprinzător și nu pot fi atribuite la

deduceri în scopuri fiscale, astfel acestea urmau a fi ajustate în Anexa 2 ”D” din

declarația cu privire la impozitul pe venit pentru anul 2014, sarcină nerealizată de

contribuabil, motiv pentru care a fost sancționat. Mai mult, conform prevederilor

Codului Fiscal nu se admite restituirea TVA în cazurile când tranzacțiile de livrare-

procurare a valorilor materiale nu au avut un scop rațional de afaceri și este bazată

fie pe facturi fiscale false, sau chiar sunt utilizate facturi fiscale, eliberate de

autoritatea fiscală, însă ilegalitatea tranzacției este demonstrată prin faptul, că

furnizorii sunt contribuabili care nu-și onorează obligațiunile față de bugetul de stat,

au aceleași adrese ale sediilor, aceiași fondatori și administratori etc.

A stabilit că la materialele dosarului nu se regăsește nici contractul de prestare a

serviciilor încheiat între S.C. „SOFTRON” S.R.L. și S.R.L. „Alitshow”, nici actele

de primire-predare care ar confirma prestarea serviciilor de către S.R.L „Alitshow”,

condiții în care argumentele reclamantului, instanței de fond rămân a fi doar

declarative, contrar sarcinilor instituite de prevederile art. 118 CPC.

A constatat că potrivit înscrisurilor și informației din Sistemul Informațional al

SFS, este cert demonstrat faptul, că facturile fiscale au fost eliberate de către S.C.

„SOFTRON” S.R.L. cu dată anterioară datei primirii de la Serviciul Fiscal de Stat,

iar, simplul fapt că la cerere nu i s-a eliberat numărul necesar de formulare de facturi

fiscale, care nu a fost probat de S.C. „SOFTRON” S.R.L., nu poate înlătura

responsabilitatea intimatului, or S.C. „SOFTRON” S.R.L. nu a demonstrat faptul că

facturile fiscale au fost recepționate de la autoritatea fiscală anterior eliberării

cumpărătorului.

În acest context, pentru eliberarea în adresa cumpărătorului a 53 facturi fiscale

cu data anterioară, datei primirii acestora de la Serviciul Fiscal de Stat, S.C.

„SOFTRON” S.R.L. în temei legal, potrivit dispozițiilor art.260 alin.(4) din Codul

fiscal i-a fost aplicată amendă în sumă de 72 000 lei, or potrivit prevederilor art.117.

alin.(l) din Codul fiscal subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe

teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală

pe livrarea în cauză. Iar în temeiul prevederilor art.108, din Codul Fiscal,

prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariției obligației fiscale, cu

excepția cazurilor prevăzute de codul fiscal.

Colegiul a indicat că S.C. „SOFTRON” S.R.L. nu a solicitat anularea deciziei

nr.23/l/4a/AV din 05 ianuarie 2017 în partea aplicării amenzii pentru prezentarea de

date neautentice a declarației persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit

pentru anul 2014 și nici a declarației privind taxa pe valoare adăugată pentru

07/2014, fapt care denotă recunoașterea legalității amenzii aplicate de SFS pentru

includerea în dările de seamă a faptelor economice conform facturile fiscale

5

documentate din numele lui S.R.L „Alitshow” aferente procurărilor de servicii, fapt

care confirmă neutilizarea acestora în cadrul desfășurării activității de întreprinzător.

În consecință, instanța de apel a calificat ca fiind neîntemeiate și contradictorii

argumentele instanței de fond.

A constatat că reclamantul S.C. „SOFTRON” S.R.L. în lipsa temeiului legal a

solicitat anularea actelor administrative în temeiul prevederilor art.26 alin.(1) lit. a)

din Legea contenciosului administrativ, or actele contestate sunt emise conform

legii, din care considerente Colegiul civil concluzionează privind menținerea

acestora, or instanța de fond incorect a aplicat prevederile legale și le-a interpretat

greșit.

La 29 ianuarie 2019 S.C. „SOFTRON” S.R.L., a declarat recurs solicitând

casarea deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea în

vigoare a hotărîrii din 20 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (2), lit.c), d) și alin.

(4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluția instanței de apel și a

menționat că instanța de apel a examinat foarte îngust circumstanțele cauzei, fără să

examineze sub toate aspectele circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii

pentru a emite o decizie legală și întemeiată pe fapte constatate și nu doar presupuse.

A menționat că intimatul a beneficiat de serviciile prestate, iar o dovadă în

acest sens servește faptul că marca comercială „Instrumente-md” este una notorie,

întreprinderea și-a extins rețeaua proprie de magazine și continuă să investească

considerabil în marketing pînă în prezent.

A susținut că decizia intimatului în partea contestată nu este decît o modalitate

de a recupera de la S.C. „SOFTRON” S.R.L. prejudiciul cauzat statului de către

SRL „Alitshow”, iar acest eșec să fie pus pe seama S.C. „SOFTRON” S.R.L.

A invocat că controlul fiscal repetat efectuat de către SFS de fapt nici nu s-a

efectuat, or intimatul intrînd incognito în posesia copiei procesului-verbal de audiere

a bănuitului Mihailenco A. din 16 noiembrie 2016 a completat precedentul act de

control fiscal cu declarațiile bănuitului, finalizând astfel controlul fiscal repetat. Prin

urmare instanța de apel urma să dea o apreciere obiectivă și completă acestui act de

control bazat doar pe presupuneri de pe o copie a unui proces-verbal de audiere din

cadrul unui dosar penal, a căror veridicitate nu a fost verificată și nici constatată în

acest sens lipsind în acest sens careva dovezi concludente. Nu poate fi omis nici

faptul că originalele actelor aferente tranzacției cu SRL „Alitshow”, recunoscute ca

acte și atașate la dosarul penal nr.2017670009, care în prezent se află la examinare

la Curtea de Apel Chișinău, sunt perfect valabile și autentice, nefiind contestate

și/sau declarate nule.

A precizat că intimatul avînd obligația probațiunii în contenciosul

administrativ, a respectat această obligație doar în partea în care îl favoriza.

A specificat că instanța de fond a examinat complet și sub toate aspectele

circumstanțele importante cauzei și a emis o decizie corectă și legală.

Prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr.

793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

6

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultînd din

aceeași normă legală, Completul va examina admisibilitatea cererii de recurs prin

prisma prevederilor Codului de procedură civilă, avînd în vedere că prezenta

procedură de contencios administrativ a fost inițiată pînă la intrarea în vigoare a

Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 06 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 18

ianuarie 2019 (f.d. 236).

Prin urmare recursul depus la 29 ianuarie 2019 de către S.C. „SOFTRON”

S.R.L. a fost depus în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

La 06 martie 2019, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință prin care a solicitat

declararea recursului depus de S.C. „SOFTRON” S.R.L. ca fiind inadmisibil așa

cum nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură civilă.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de S.C. „SOFTRON” S.R.L., este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

7

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de S.C. „SOFTRON” S.R.L., nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

8

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de S.C. „SOFTRON” S.R.L..

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a), 440

alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul depus de Societatea Comercială „SOFTRON”

Societate cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

9