2r-494/16 — Încasarea sumei și cheltuielilor de judecată

prima instanţă: C. Guzun dosarul nr. 2r-494/16 instanţa de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu DECIZIE 08 iunie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Societatea Comercială „Stilconstruct” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Victor Brânză, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Manoli Alexandru împotriva Societăţii Comerciale „Stilconstruct” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 10 martie 2016, prin care a fost respins demersul reprezentantului apelantei Societatea Comercială „Stilconstruct” Societate cu Răspundere Limitată, avocatul Brânză Victor cu privire la scutirea de la plata taxei de stat şi încheierii Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2016, prin care a fost restituită apelantei Societatea Comercială „Stilconstruct” Societate cu Răspundere Limitată şi reprezentantului ei, avocatului Brânză Victor, cererea de apel cu toate actele anexate pe motivul neîndeplinirii indicaţiilor instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC, constată: La 12 iunie 2015, Manoli Alexandru, reprezentat de avocatul Chirtoca Ion,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Stilconstruct” SRL cu privire la încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii a indicat că la data de 05 octombrie 2012 între SC „Stilconstruct” SRL şi Manoli Alexandru, în calitate de beneficiar, a fost încheiat un contract cu privire la investirea capitalului privat în construcţia spaţiului locativ cu nr.05/10-01. Susţine că obiectul contractului prevede că, la comanda beneficiarului, societatea îşi asumă obligaţia să construiască din contul investiţiilor beneficiarului un apartament situat în blocul locativ din mun. Chişinău, com. Stăuceni, str. Unirii 20/2, la nivelul 10, cu una odaie şi cu suprafaţa de 51,7 m.p., iar beneficiarul să achite suma contractului în cuantum de 20 000 euro.

Afirmă că la data semnării contractului, reclamantul Manoli Alexandru a achitat pârâtului SC „Stilconstruct” SRL suma de 320 076 lei, ceea ce constituia, conform cursului oficial al BNM la ziua efectuării plăţii suma de 20 000 euro. Remarcă că conform pct. 4.2.b. al contractului nominalizat, în cazul cînd suprafaţa de fapt a apartamentului este mai mică în comparaţie cu suprafaţa conform proiectului, diferenţa respectivă va fi calculată din preţul pentru un metru pătrat stipulat la punctul dat al prezentului contract şi returnată de societate beneficiarului. Invocă că la 16 decembrie 2014, prin actul de primire-predare a apartamentului Manoli Alexandru şi-a înregistrat, la OCT Chişinău, dreptul de proprietate asupra imobilului investit, iar conform măsurărilor recepţionate de OCT Chişinău, suprafaţa totală a apartamentului este de 46 m.p.

În condiţiile enunţate, consideră că la momentul încheierii contractului, a achitat societăţii o supraplată de 2 205 euro. Menţionează că la data de 28 mai 2015, SC „Stilconstruct” SRL a primit notificarea privind încasarea prejudiciului material, prin care s-a cerut, în termen de 7 zile calendaristice, returnarea reclamantului suma achitată în surplus, însă prin răspunsul pîrîtului cu nr. 112/2015 din 30 mai 2015, deşi, SC „Stilconstruct” SRL recunoaşte datoria faţă de Manoli Alexandru în partea ce ţine de diferenţa de suprafaţa bunului procurat, afirmînd că îşi va onora obligaţiunile, cu toate acestea nu a indicat nici un termen real în care reclamantului va fi returnată suma de 2005 euro pe cale extrajudiciară.

Astfel, insistă că a achitat SC „Stilconstruct” SRL un surplus de 2005 euro, din motivul că, la momentul dării în exploatare a apartamentului nr. 263 suprafaţa acestuia era cu 5,7 m.p. mai mică decît cea stipulată în contractul sus-menţionat, iar pîrîtul, pînă în prezent, refuză să-şi onoreze obligaţiunile prevăzute de pct. 4.2. al contractului. Solicită reclamantul Manoli Alexandru încasarea de la SC „Stilconstruct” SRL a prejudiciului material în sumă de 2 005 euro, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 4 000 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată, pentru achitarea taxei de stat, în mărime de 1 355 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 decembrie 2015, acţiunea a fost admisă integral şi încasat din contul SC „Stilconstruct” SRL c/f 1004600034510, cu sediu în mun.

Chişinău, str. Socoleni,17/1 în beneficiul lui Manoli Alexandru , c/p 2000035045311, domiciliat în mun. Chişinău, or. Stăuceni, str. Unirii 20/2, ap.263, datoria în sumă de 2205 euro, convertiţi în lei moldoveneşti conform cursului oficial la data executării hotărârii, cheltuielile de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 4000 lei şi cheltuielile de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 1355 lei. La 29 decembrie 2015, SC „Stilconstruct” SRL, prin intermediul avocatului Victor Brânză, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2016 nu s-a dat curs cererii de apel depuse de reprezentantul apelantei SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor şi comunicat apelantei şi reprezentantului acesteia despre necesitatea semnării cererii de apel preventive şi prezentării apelului cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probelor invocate în susţinerea apelului, precum şi a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1016,26 lei, stabilindu-le termen pentru lichidarea neajunsurilor menţionate pînă la 09 martie 2016, atenționând că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită conform art. 369 alin. (1). Totodată, fiind explicat părţilor că chestiunea privind primirea cererii de apel va fi soluționată în ședința de judecată la data de 10 martie 2016, ora 10.00, în incinta Curții de Apel Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare 73, sala nr. 3 (f. d. 55-57). La 09 martie 2016, SC „Stilconstruc” SRL, prin intermediul avocatului Victor Brânză, a prezentat apel motivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. Tot la 09 martie 2016, SC „Stilconstruc” SRL, reprezentată de avocatul Victor Brânză, a depus şi o cerere prin care a solicitat scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel.

Drept temei al cererii de scutire de la plata taxei de stat a invocat că în prezent SRL „Stilconstruct” nu dispune de posibilitate de a achita taxa de stat impusă de instanţa de apel, deoarece asupra mijloacelor băneşti de pe conturile SC „Stilconstruct” SRL prin încheierea executorului judecătoresc Catan Tatiana este aplicat sechestru în limita sumei de 2 886 850 lei, însă apelanta nu dispune de mijloace băneşti care ar depăşi limita sumei asupra cărei a fost aplicat sechestru. Insistă că situaţia materială a SC „Stilconstruct” SRL la moment este precară şi este în imposibilitate de a suporta toate cheltuielile de plată a taxei de stat la această etapă a procesului. Referindu-se la prevederile art. 85 alin.(4) CPC, consideră că întruneşte aspecte de fapt şi de drept ce permit scutirea de la plata taxei de stat pentru examinarea cererii de apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2016, a fost respinsă cererea reprezentantului apelantei SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs repetat cererii de apel depuse de reprezentantul apelantei SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor, fiind comunicat apelantei şi reprezentantului acesteia despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1016,25 lei şi acordat termen până la 30 martie 2016 pentru lichidarea neajunsurilor menţionate, informîndu-le că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită conform art. 369 alin. (1). Totodată, a fost explicat părţilor că chestiunea privind primirea cererii de apel va fi soluționată în ședința de judecată la data de 31 martie 2016, ora 10.00, în incinta Curții de Apel Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare 73, sala nr. 3 (f. d. 72-75). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2016 a fost restituită apelantei SC „Stilconstruct” SRL şi reprezentantului ei, avocatului Brânză Victor cererea de apel, cu toate actele anexate, pe motivul că apelanta nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC. La 28 martie 2016, SC „Stilconstruc” SRL, reprezentată de avocatul Victor Brânză, a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 10 martie 2016, solicitînd admiterea acestuia, casarea parţială a încheierii contestate, în partea prin care a fost respinsă cererea de scutire de la plata taxei de stat înaintată de SRL „Stilconstruct”, soluţionînd problema în fond , dispunerea scutirii de la plata taxei de stat pentru examinarea cererii de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd-o neîntemeiată şi emisă contrar principiilor de înfăptuire a justiţiei, în partea privind respingerea cererii de scutire de la plata taxei de stat. Susţine că încheierea contestată în partea privind respingerea cererii de scutire de la plata taxei de stat, a fost emisă prin interpretarea în mod eronat a legii, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale SC „Stilconstruct” SRL. Menţionează că instanţa de apel nu a examinat obiectiv circumstanţele invocate în cererea de scutire de la plata taxei de stat şi motivele certe care împiedică SRL „Stilconstruct” să achite taxa de examinare a cererii de apel.

Astfel, invocă că în baza încheierii executorului judecătoresc Catan Tatiana din 05 ianuarie 2015 asupra mijloacelor băneşti din conturile SC „Stilconstruct” SRL este aplicat sechestru în limita a 2 886 850 lei, însă apelanta nu dispune de mijloace băneşti care ar depăşi limita sechestrului de 2 886 850 lei, în prezent fiind în imposibilitate de a achita taxa de stat pentru examinarea cererii de apel. Invocă că instanţa s-a redus la declaraţia că apelantul nu a prezentat înscrisuri ce ar dovedi imposibilitatea achitării taxei de stat fără a motiva respingerea cererii de scutire de la plata taxei de stat. Consideră neîntemeiată şi nemotivată respingerea cererii de scutire de la plata taxei de stat pentru examinarea cererii de apel înaintată de SRL „Stilconstruct”.

La fel, invocă că prin respingerea cererii de scutire la plata taxei de stat pentru examinarea cererii de apel instanţa a îngrădit dreptul SC „Stilconstruct” SRL de acces liber la justiţie, dreptul la folosirea căilor de atac si dreptul la un recurs efectiv. La 15 aprilie 2016, SC „Stilconstruc” SRL, reprezentată de avocatul Victor Brânză, a declarat recurs şi împotriva încheierii instanţei de apel din 31 martie 2016, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu dispunerea restituirii pricinii civile spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel nu a examinat obiectiv circumstanţele invocate în cererea de apel. Susţine că la 29 decembrie 2015 a depus apel preventiv asupra hotărîrii primei instanţe din 03 decembrie 2015, iar la 09 martie 2016, în termenul indicat de instanţa de apel a depus şi apel motivat.

Consideră că instanţa de apel urma să examineze cauza în apel şi să se expună asupra circumstanţelor invocate în cererea de apel. Afirmă că instanţa de apel a neglijat şi dreptul la un recurs efectiv la pronunţarea încheierii de respingere a cererii de scutire de la plata taxei de stat. În acest sens invocă că la 09 martie 2016 împreună cu cererea de apel motivată a înregistrat în instanţa de apel şi cerere a de scutire de la plata taxei de stat, însă prin încheierea din 10 martie 2016, cu care a făcut cunoştinţă la 25 martie 2016, instanţa de apel i-a respins cererea privind scutirea de la plata taxei de stat.

Invocă că la 25 martie 2016, a depus recurs asupra încheierii de respingere a cererii de scutire de la plata taxei de stat, recursul fiind recepţionat de instanţă la 28 martie 2016, considerînd, astfel, că instanţa de apel nu a fost în drept să examineze chestiunea privind punerea pe rol a apelului pînă la examinarea de Curtea Supremă de Justiţie a recursului înregistrat. Insistă că instanţa de apel s-a redus la declaraţia că apelantul nu a prezentat dovada achitării taxei de stat, fără a invoca şi motive de restituire a cererii de apel.

Remarcă că încheierea instanţei de apel din 10 martie 2016, conform scrisorii de însoţire a fost expediată în adresa lor doar la 20 martie 2016, iar, de fapt, a făcut cunoştinţă cu aceasta la 25 martie 2016. În concluzie invocă că prin acordarea unui timp insuficient pentru lichidarea neajunsurilor la depunerea cererii de apel, instanţa de apel, a îngrădit dreptul SC „Stilconstruct” SRL de acces liber la justiţie, dreptul la folosirea căilor de atac , dreptul la un recurs efectiv, precum şi dreptul la un proces echitabil. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Materialele cauzei atestă că copia încheierii instanţei de apel din 10 martie 2016, a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv recurentului SC „Stilconstruct” SRL şi reprezentantului acestuia Brânză Victor la data de 20 martie 2016, iar încheierea instanţei de apel din 31 martie 2016, a fost expediată în adresa ultimelor la 25 aprilie 2016 (f.d. 78, 87). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursurile la 28 martie 2016 şi 15 aprilie 2016 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea încheierilor instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). După cum denotă actele cauzei, la 29 decembrie 2015, SC „Stilconstruct” SRL, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Victor Brânză a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 03 decembrie 2015, însă fără a indica motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și fără a achita taxa de stat pentru depunerea cererii de apel în conformitate cu art. 364 alin. (1) CPC, care direct indică că cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Ca urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 09 februarie 2016 nu s-a dat curs cererii de apel depuse de reprezentantul apelantei SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor şi comunicat apelantei şi reprezentantului acesteia despre necesitatea semnării cererii de apel preventive şi prezentării apelului cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi probelor invocate în susţinerea apelului, precum şi a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1016,26 lei, stabilindu-le termen pentru lichidarea neajunsurilor menţionate pînă la 09 martie 2016, atenționându-le concomitent că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită în conformitate cu art. 369 alin. (1). Totodată, fiind explicat părţilor că chestiunea privind primirea cererii de apel va fi soluționată în ședința de judecată la data de 10 martie 2016, ora 10.00, în incinta Curții de Apel Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare 73, sala nr. 3 (f. d. 55-57). Este cert și faptul că reprezentantul apelantei SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor în termenul stabilit de instanță a lichidat parţial neajunsurile menționate în încheierea din 09 februarie 2016, prezentînd la 09 martie 2016 doar cererea de apel motivată. Tot din suportul probatoriu rezultă că la 09 martie 2016, reprezentantul apelantei SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor a depus instanţei de apel o cerere prin care a solicitat scutirea apelantei SC „Stilconstruct” SRL de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, drept temei invocînd situaţia materială precară a societăţii şi imposibilitatea acesteia de a suporta toate cheltuielile de plată a taxei de stat la etapa respectivă.

Însă, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2016, a fost respinsă cererea reprezentantului apelantei SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs repetat cererii de apel depuse de reprezentantul apelantei SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor, fiind comunicat apelantei şi reprezentantului acesteia despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1016,25 lei şi acordat termen până la 30 martie 2016 pentru lichidarea neajunsurilor menţionate, informîndu-le că în caz contrar cererea de apel nu va fi considerată depusă și va fi restituită în conformitate cu art. 369 alin. (1). Totodată, a fost explicat părţilor că chestiunea privind primirea cererii de apel va fi soluționată în ședința de judecată la data de 31 martie 2016, ora 10.00, în incinta Curții de Apel Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare 73, sala nr. 3. Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare în judecată (iniţială şi reconvenţională), cererea intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, cererea de declarare a insolvabilităţii, cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum şi cererea de eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătoreşti. Potrivit art. 3 pct. j) al Legii taxei de stat, pentru cererile de apel împotriva hotărîrilor instanțelor judecătorești se încasează 75% din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată sau altei cereri (plîngeri) iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial 75% din taxa calculată din suma contestată.

Iar dispoziţiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanţei de judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Aici se cere a fi precizat că scutirea de la plata taxei de stat, prin prisma art.85 alin.(4) din Codul de Procedură Civilă, este un drept al instanței de judecată, dictat de capacitatea reală a justițiabilului de a achita taxa de stat calculată conform Legii taxei de stat nr.1216-XII din 03 decembrie 1992, capacitate care urmează a fi apreciată de către instanță și care urmează a fi nemijlocit reflectată de probele anexate la dosar în acest sens.

Prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs conchide că concluzia instanţei de apel, în sensul expus prin încheierea din 10 martie 2016, este întemeiată şi legală, deoarece apelanta SC „Stilconstruct” SRL nu a prezentat probe incontestabile care ar confirma imposibilitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel. Or, argumentul că conturile bancare ale întreprinderii au fost blocate, fapt ce face imposibilă achitarea taxei de stat la depunerea apelului, nu poate fi reţinut de instanţa de recurs, deoarece în confirmarea acestei susţineri nu a fost prezentată informaţia organului fiscal cu privire la deţinerea conturilor bancare de către SC „Stilconstruct” SRL, precum şi faptul că toate conturile bancare sunt sechestrate.

Faţă de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident că înscrisurile prezentate de reprezentantul apelantei SC „Stilconstruct” SRL şi anume încheierea executorului judecătoresc cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii nr. 129-740/2015 din 05 ianuarie 2015 şi certificatul nr. 01/02/4-22/1417 din 30 octombrie 20105 eliberat de BC „Moldindconbank” SA, sunt insuficiente pentru a considera că ultima este în imposibilitatea de a achita taxa de stat în cuantumul prevăzut de lege pentru depunerea cererii de apel, la caz fiind în mărime de 1016,25 lei.

Astfel spus, SC „Stilconstruct” SRL, ca persoană juridică, în susţinerea acestor afirmaţii, urma să prezinte o informaţie deplină de la organul fiscal cu privire la deţinerea conturilor bancare, pe când doar informaţia cu privire la aplicarea sechestrului asupra mijloacelor băneşti în limita sumei de 2 886 850,41 lei pe contul deţinut la BC „Moldindconbank” SA, precum şi operaţiunile efectuate la contul dat, nu denotă şi faptul că apelanta nu deţine şi alte conturi bancare şi nu dispune de alte mijloace băneşti care ar permite achitarea taxei de stat.

Pentru aceste motive, instanţa de recurs apreciată critic şi afirmaţia recurentei precum că instanţa de apel nu a examinat obiectiv circumstanţele invocate în cererea de scutire de la plata taxei de stat şi motivele care împiedică SRL „Stilconstruct” să achite taxa de examinare a cererii de apel, deoarece temeiuri care ar invoca la ilegalitatea acestei soluţii a instanţei de apel de către recurenta nu au fost prezentate, precum nu au fost prezentate nici probe care ar indica la temeinicia solicitării acesteia cu privire la scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel.

În favoarea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine şi jurisprudenţa CEDO, care a relatat în practica sa constantă că dreptul la o instanţă nu este unul absolut şi nu se exclude ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei şi impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy – Miloslavsky vs. Regatul Unit), urmează a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie. Şi critica recurentului cu referire la faptul că termenul stabilit de instanţa de apel prin încheierea din 10 martie 2016 este unul insuficient pentru lichidarea neajunsurilor la depunerea cererii de apel, încît nu a dispus de posibilitate reală de a executa indicaţiile din încheiere, este lipsită de suport legal.

Aceasta deoarece, după cum rezultă din probatoriu administrat, iniţial încheierea, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depuse de SC „Stilconstrujct” SRL, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Victor Brânză şi comunicat despre necesitatea prezentării cererii de apel motivate şi a dovezii de plată a taxei de stat, a fost expediată în adresa apelantei şi reprezentantului acesteia la 10 februarie 2016 (f.d. 58) şi recepţionată de ultimii la 23 februarie 2016 şi respectiv 24 februarie 2016, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d.59.60). De altfel, tot prin înştiinţarea din 10 februarie 2016 SC „Stilconstruct” SRL şi reprezentantul său avocatul Brânză Victor au fost informaţi şi despre ora şi locul desfăşurării şedinţei de judecată din 10 martie 2016 în instanţa de apel, la care ultimii, însă, nu s-au prezentat.

Pe cînd, anume la şedinţa respectivă instanţa de apel a respins cererea de scutire de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi a acordat apelantei un termen de pînă la 30 martie 2016 pentru înlăturarea neajunsului şi prezentarea dovezii de plata taxei de stat. Însă nici la şedinţa fixată pentru 31 martie 2016, apelanta SC „Stilconstruct” SRL şi reprezentantul acesteia, avocatul Brînza Victor nu s-au prezentat, deşi au avut la cunoştinţă despre ora, data şi locul desfăşurării acesteia, fapt confirmat însuşi de către reprezentantul apelantei în cererea de recurs, astfel dînd greş drepturilor sale de a solicita instanţei prelungirea termenului de procedură în condiţiile art. 115 CPC, în cazul în care a considerat insuficient termen, acordat de instanţă, pentru înlăturarea neajunsurilor.

În aceste condiţii, relevant este că actele de procedură au fost comunicate apelantei în modul stabilit de lege şi acordat pentru înlăturarea neajunsurilor un termen suficient. Pe de altă parte, SC „Stilconstruct” SRL şi reprezentantul acesteia, avocatul Brânză Victor, fiind conştienţi că au încă la 29 decembrie 2015 cererea de apel fără plata taxei de stat, iar ulterior şi cerere de scutire de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel, aveau obligaţia de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini cerinţele legale, fapt, însă, ignorat de aceştia.

Prin urmare, este vădită manifestarea de către SC „Stilconstruct” SRL şi reprezentantul acesteia, avocatul Brânză Victor, a unui abuz de drepturile sale procedurale.

În această ordine de idei se reţine ca întemeiată şi încheierea din 31 martie 2016 prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către SC „Stilconstruct” SRL, reprezentată de avocatul Brânză Victor, din motivul neîndeplinirii în termen a neajunsurilor expuse prin încheierea din 10 martie 2016. Or, conform art. 369 alin.(1) lit. a) CPC RM, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1). Instanţa de recurs respinge ca lipsit de temei şi argumentul recurentului în sensul că instanţa de apel nu a fost în drept să examineze chestiunea privind punerea pe rol a apelului pînă la examinarea recursului declarat împotriva încheierii din 10 martie 2016 şi care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiţie în data de 28 martie 2016. În acest sens necesită a fi reţinută situaţia de fapt constatată din probele administrate în cauză, şi anume că într-adevăr la 28 martie 2016 în Curtea Supremă de Justiţie a parvenit, prin intermediul oficiului poştal, recursul declarat de SC „Stilconstruct” SRL, reprezentată de avocatul Brânză Victor împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2016, însă care a fost expediat Curţii de Apel Chişinău pentru îndeplinirea cerinţelor art. 426 alin.(2) CPC,

care indică că recursul se depune la instanţa a cărei încheierea se atacă şi care a fost recepţionat de instanţa de apel la 04 aprilie 2016. Considerentele reţinute mai sus sunt suficiente în susţinerea soluţiei instanţei de apel de restituire a cererii de apel, deoarece la adoptarea acestei încheieri, instanţa de apel nu a avut la cunoştinţă despre recursul declarat împotriva încheierii din 10 martie 2016. De altfel, cele constatate în plus indică la abuzul recurentului în drepturile sale procedurale şi eschivarea de la îndeplinirii actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural. În această ordine de idei, se atestă că, la caz nu s-au stabilit încălcări a normelor procesuale la emiterea încheierilor contestate, prin urmare, nefiind lezat nici dreptul recurentului la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 al CEDO.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierile instanţei de apel sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către reprezentantul SC „Stilconstruct” SRL, avocatul Brânză Victor şi de a menţine încheierile contestate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se resping recursurile declarate de către Societatea Comercială „Stilconstruct” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Victor Brânză.

Se menţin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2016 şi din 31 martie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Manoli Alexandru împotriva Societăţii Comerciale „Stilconstruct” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari