1ra-1040/2022 — art.190 alin.4 si 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.4 si 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 4, 5, 6, 8, 12, 16 CPP
1ra-1040/2022 — art.190 alin.4 si 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
învinuirea lui
Artur Efros
(art. 190 alin. (4) și (5) Cod penal)
(Dosarul nr. 1ra-1040/22
1-17175276-01-1ra-15072022)
Recurs vădit neîntemeiat depus până la 01 septembrie 2023; Diferența
dintre escrocherie și relații civile se face în funcție de intenția făptuitorului
la momentul pretinderii sau dobândirii bunurilor; Inducerea în eroare a
investitorilor prin oferirea unor promisiuni de profit irealizabile;
Neinvestirea sumelor obținute de la investitori și caracterul piramidal al
schemei de atragere a banilor; Acordurile amiabile ulterioare încheiate cu
părțile vătămate, hotărârile civile de încasare a datoriei de la condamnat și o
ordonanță a procurorului de a clasa o altă cauză penală cu privire la un alt
episod nu înlătură răspunderea penală pentru escrocherie.
09 octombrie 2025
Au judecat anterior cauza judecătorii
Prima instanță – Alexandru Negru
Instanța de apel –Oxana Robu, Igor Mânăscurtă, Stelian Teleucă
Textul corespunde originalului
Judecând în lipsa părților recursurile în cauza penală privind învinuirea
lui Artur Efros,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Vladislav Gribincea, Președinte,
Ghenadie Eremciuc,
Leonid Chirtoacă, judecători,
constată următoarele:
ASPECTE GENERALE ȘI DE PROCEDURĂ
Artur Efros, născut în anul 1985 în r-nul Drochia, a fost trimis în judecată
pentru patru capete de acuzare de escrocherie: episodul cu Andrei Țurcanu,
încadrat conform art. 190 alin. (4) Cod penal, și episoadele cu Alexei Rusu,
Angela Guzun și Vasile Burlacu, încadrate conform art. 190 alin. (5) Cod penal.
Efros a fost apărat de avocații Vitalie Iordache, Vasile Ciupercă, Sorina
Arnăut și Andrei Briceag.
Prin sentință, Artur Efros a fost recunoscut vinovat de săvârșirea
infracțiunilor incriminate și condamnat la nouă ani de închisoare, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea și administrarea mijloacelor
financiare pe un termen de cinci ani. Din contul său au fost încasate în beneficiul
statului 56.845,82 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentința a fost contestată cu apel de avocatul Vasile Ciupercă, în interesele
inculpatului. Curtea de Apel Chișinău a respins apelul și a menținut sentința fără
modificări.
Avocatul Andrei Briceag și Artur Efros au declarat recurs.
Au fost pornite patru cauze penale distincte de escrocherie: nr. 1-1208/17,
1-1241/17, 1-1210/17 și 1-1247/17, în perioada 04 aprilie 2016 – 28 iunie 2017.
În perioada 24 iunie – 03 iulie 2017, cauzele au parvenit spre examinare la
Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. Prin încheierile din 18 iulie și 09
octombrie 2017, cauzele nr. 1-1241/17 și nr. 1-1210/17 au fost conexate la
dosarul nr. 1-1247/17 (f.d. 110, vol. II; f.d. 140, vol. I), iar prin încheierea din 19
octombrie 2020 toate cele patru cauze au fost conexate într-un singur dosar,
păstrând numărul unic nr. 1-1208/17 (f.d. 97–99, vol. III). Prima instanță a
examinat cauza între 24 iunie 2017 și 25 octombrie 2021, instanța de apel între
17 noiembrie 2021 și 06 aprilie 2022, iar la 15 iulie 2022 dosarul a ajuns la
Curtea Supremă de Justiție.
ÎN FAPT
a. Învinuirea adusă
1
Artur Efros a fost învinuit, potrivit redacției vechi a Codului penal, de
comiterea a patru fapte distincte de escrocherie – dobândirea ilicită a bunurilor
altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere. Potrivit rechizitoriilor
inițiale, el a însușit în perioada septembrie 2014 - octombrie 2015: 5.200 de euro
(116.698,4 de lei) de la Andrei Țurcanu (faptă încadrată la art. 190 alin. (4) Cod
penal); 49.000 de euro (1.103.484,9 de lei) de la Alexei Rusu, 54.000 de euro
(1.017.130 de lei) de la Vasile Burlacu și 10.000 de euro (224.779 de lei) de la
Angela Guzun (fapte încadrate la art. 190 alin. (5) Cod penal).
După conexarea cauzelor (vezi para. 6), la 17 iunie 2021, procurorul a
emis o ordonanță prin care a modificat învinuirea, întrucât art. 190 Cod penal a
fost revizuit prin Legea nr. 179/2018. Conform redacției noi, escrocheria a fost
definită ca inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a
unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul
obținerii unui folos material injust, cu cauzarea de daune considerabile (f.d.
163–164, vol. IV). În baza acestei modificări a învinuirii, Artur Efros a fost
învinuit că, acționând cu intenție directă, prin comportament dolosiv și viclean, a
indus în eroare mai multe persoane, prezentând ca adevărate contracte ori situații
fictive, pentru a-și însuși mijloace bănești:
i. Episodul Andrei Țurcanu - la 08 mai 2015, sub pretextul unui contract
de împrumut cu dobândă de 10% lunar, Efros a primit de la Andrei Țurcanu
suma de 8.000 de euro, restituind temporar câte 800 de euro lunar pentru a
întreține încrederea. La 08 octombrie 2015, invocând necesitatea reperfectării
contractului și majorarea sumei, Efros a mai primit suplimentar 1.200 de euro. În
total, el și-a însușit 5.200 de euro (116.698,4 de lei). Fapta a fost încadrată la art.
190 alin. (4) Cod penal – escrocherie în proporții mari.
ii. Episodul Alexei Rusu - în perioada septembrie–decembrie 2014,
profitând de relațiile de prietenie și sub pretextul investirii banilor în SRL
„FINVAS PRIM”, Efros a primit de la Alexei Rusu, în trei tranșe: 15.000 de
euro, 25.000 de euro și 9.000 de euro, însușindu-și în total 49.000 de euro
(1.103.484,9 lei). Fapta a fost încadrată la art. 190 alin. (5) Cod penal –
escrocherie în proporții deosebit de mari.
iii. Episodul Vasile Burlacu - în anul 2015, folosindu-se de relațiile de
prietenie și sub pretextul investirii banilor în SRL „FINVAS PRIM”, Efros a
primit de la Vasile Burlacu, în mai multe tranșe, suma de 54.000 de euro
(1.017.130 de lei), fără intenția de a o restitui. Fapta a fost încadrată la art. 190
alin. (5) Cod penal – escrocherie în proporții deosebit de mari.
iv. Episodul Angela Guzun - la 13 octombrie 2015, Artur Efros, sub
pretextul unui contract de consulting financiar cu dobândă de 6% lunar,
determinat prin comportament dolosiv și viclean, a primit de la Angela Guzun
suma de 10.000 de euro (224.779 de lei). Cunoscând din start că nu va restitui și
nu va executa obligațiile asumate, și-a însușit suma, cauzând un prejudiciu în
2
proporții deosebit de mari. Fapta a fost încadrată la art. 190 alin. (5) Cod penal –
escrocherie în proporții deosebit de mari.
b. Probele acuzării
i. Episodul Andrei Țurcanu (dosar nr. 1-1241/17)
La 23 mai 2016, Andrei Țurcanu a depus plângere penală, invocând că, la
08 octombrie 2015, i-a transmis lui Artur Efros, în calitate de administrator al
„FINVAS PRIM” SRL, suma de 10.000 de euro sub pretextul unui contract de
împrumut. Efros și-a însușit-o fără a o restitui, cauzându-i un prejudiciu
echivalent cu 225.797 de lei (f.d. 7–9, vol. I). La plângere au fost anexate
contractul de împrumut din 08 octombrie 2015 (10.000 de euro, dobândă 1.000
de euro lunar și penalități de 5%, f.d. 10, vol. I), contractul de consultanță
financiară nr. 11 din 23 noiembrie 2015, prin care suma urma să fie investită pe
piața „Forex” (f.d. 11–12, vol. I), precum și recipisele din 20 februarie 2016 și 10
martie 2016 prin care Efros promitea restituirea sumei și a dobânzii, ultima fiind
contrasemnată de martorii Rusu și Burlacu (f.d. 13–14, vol. I). Fișele de la CÎS
au confirmat că „FINVAS PRIM” SRL (18 iunie 2014) și
„Finance-Management” SRL (09 decembrie 2014) au avut ca fondator pe Vasile
Burlacu și ca administrator pe Artur Efros (f.d. 15–16, 22, vol. I).
Andrei Țurcanu, audiat în faza de urmărire penală, a declarat că îl
cunoaște pe Artur Efros din anul 2014, când se afla în Italia. Prin intermediul
unui cunoscut a aflat că Efros împrumută bani și achită lunar procente,
pretinzând că lucrează pe piața „Forex”. În mai 2015, el i-a transmis acestuia
8.000 de euro, cu înțelegerea că va restitui capitalul și va achita dobânda după o
lună. În octombrie 2015, solicitând restituirea sumei, Efros i-a propus să
prelungească înțelegerea și a întocmit un contract de împrumut pe numele
„FINVAS PRIM” SRL. Ulterior, suma a ajuns la 10.000 de euro, prin reținerea
unui procent lunar de 800 de euro și adăugarea a 1.200 de euro suplimentar. În
aceste condiții, au fost semnate două contracte succesive: la 08 octombrie 2015
contractul de împrumut și la 23 noiembrie 2015 contractul de consultanță
financiară nr. 11 cu „Finance-Management” SRL. La început, timp de cinci luni,
Efros a achitat dobânzile lunare, după care a încetat plățile. Pentru a-l liniști, i-a
sugerat lui Țurcanu să deschidă un cont la Victoriabank, promițând că îi va
transfera banii acolo. Deși contul a fost deschis, pe el nu a intrat nicio sumă.
Ulterior, Efros l-a amânat constant, susținând la telefon că banii sunt „în conturi”,
dar nu pot fi retrași. În februarie 2016, Țurcanu s-a întâlnit cu Efros împreună cu
alți creditori – Vasile Burlacu, Alexei Rusu și Mihail Gîrnaja. Cu acea ocazie,
Efros a redactat recipise prin care se obliga să restituie datoriile. Pentru Țurcanu,
a semnat o recipisă prin care promitea să restituie suma de 10.000 de euro și
dobânda până la 27 februarie 2016. La 16 martie 2016, el a întocmit o nouă
recipisă, stabilind termenul de restituire până la 30 martie 2016. Nici aceste
angajamente nu au fost respectate (f.d. 35, 42, vol. II, dosar nr. 1-1241/17). În
3
ședința de judecată, după renunțarea la calitatea de parte vătămată, Țurcanu a
confirmat transmiterea banilor și existența celor două contracte, precizând că
acestea reflectau o înțelegere de împrumut cu dobândă de 10% lunar. El a arătat
că recipisele au fost întocmite la solicitarea sa ca garanție, dar Efros a evitat
ulterior restituirea. El nu a discutat cu Efros despre burse sau tranzacții valutare
și nu știa ce înseamnă „consulting financiar”. Confruntat cu declarațiile de la f.d.
7–9, vol. I, el a recunoscut semnătura, dar a subliniat că înțelegerea reală a fost
un împrumut. Deoarece suma nu i-a fost restituită, el a intentat acțiune civilă,
admisă prin hotărârea din 31 ianuarie 2017, prin care Efros a fost obligat să
restituie 10.000 de euro. Hotărârea nu a fost executată, iar prejudiciul nu a fost
recuperat (f.d. 231–233, 237, vol. III, dosar nr. 1-1208/17).
Pe episodul cu Andrei Țurcanu a fost audiat ca martor Alexei Rusu. La
urmărirea penală Rusu a declarat că îl cunoaște pe Artur Efros din anul 2013. În
2014, el i-a transmis bani fără contract și fără recipisă. Ulterior a aflat că și
Andrei Țurcanu i-a împrumutat bani lui Efros, care nu au fost restituiți. După ce
Rusu a transmis sumele, Efros nu a restituit nimic timp de trei luni. La solicitări,
promitea restituirea și întocmea recipise. La început a plătit procente, apoi a
încetat, invocând probleme familiale și economice. Efros i-a spus că investește
pe piața valutară „Forex” și că din aceste operațiuni obține profit, motiv pentru
care are nevoie de bani. Rusu a menționat că aceeași schemă a fost aplicată și
altor persoane – sub promisiunea investițiilor la „Forex” – însă când apăreau
dificultăți, Efros dispărea. Martorul a mai menționat că și Vasile Burlacu i-a
transmis bani lui Efros, dar firmele erau doar formal pe numele acestuia și
administrate de Efros (f.d. 46, vol. II). În ședința de judecată, Rusu a spus că știa
de împrumuturile luate de Efros de la Burlacu, Țurcanu, Gîrnaja și alții. El a mai
relatat că, atunci când Efros se ascundea, toți s-au întâlnit cu el la un bar din zona
Telecentru, unde acesta a scris recipise pentru fiecare datorie, semnate și de
martori. Rusu a precizat că recipisele sale se află la domiciliul său. De la Vasile
Burlacu și de la Efros a aflat că banii erau destinați deschiderii unei companii de
microfinanțare și unei uzine de salubrizare (f.d. 205, vol. III).
ii. Episodul Alexei Rusu (dosar 1-1208/17)
La 16 martie 2016, Alexei Rusu a depus plângere prin care a solicitat
tragerea la răspundere penală a lui Artur Efros, pe motiv că, începând cu 27
septembrie 2014, prin abuz de încredere și înșelăciune, acesta și-ar fi însușit
sume importante sub pretextul investiției într-o afacere desfășurată prin
„FINVAS PRIM” SRL (f.d. 10). La 12 aprilie 2016, de la Rusu au fost ridicate
două recipise: una din 27 septembrie 2014, prin care Efros a confirmat primirea
sumei de 15.000 de euro, și alta din 25 octombrie 2015, prin care acesta a
recunoscut o datorie totală de 124.666 de euro, cu termen de restituire la 25
decembrie 2015. Tot la aceeași dată au fost anexate și conversații electronice
purtate între 05 octombrie 2015 și 21 februarie 2016, din care rezulta că Rusu
solicita constant restituirea sumelor împrumutate, iar Efros confirma datoria,
4
invoca amânări și promitea achitarea. În aceste discuții erau consemnate restituiri
parțiale de 1.200 de euro, 2.000 de euro, 700 de euro, 2.000 de euro și 1.500 de
euro, precum și dobânzi convenite de 10%, 12% și 18% (f.d. 32–42). Conform
fișei persoanei juridice (f.d. 28, vol. I) și deciziei de înregistrare (f.d. 129),
„FINVAS PRIM” SRL fusese creată la 18 iunie 2014, cu un capital social de 50
de lei, fondator fiind Vasile Burlacu și administrator Artur Efros. Darea de seamă
fiscală a societății pentru anul 2014 a indicat venituri operaționale de doar 75 de
lei (f.d. 47).
Fiind audiat la urmărirea penală, Alexei Rusu a declarat că îl cunoștea pe
Artur Efros de câțiva ani. În perioada 2014–2015, la propunerea acestuia de a
investi în afaceri financiare, i-a transmis mai multe sume pentru a obține dobânzi.
La 27 septembrie 2014, el i-a dat 15.000 de euro, cu recipisă. La 22 octombrie
2014, el i-a dat 25.000 de euro, în prezența lui Vasile Burlacu, fără recipisă, dar a
lăsat și dobânda de 1.500 de euro spre reinvestire. La începutul lunii decembrie
2014, el i-a mai transmis 9.000 de euro cu promisiunea unei dobânzi de 15% pe o
lună. El a primit 1.350 de euro ca dobândă, dar a lăsat capitalul investit. În 2015,
el a cerut restituiri parțiale și a primit fragmentar 1.000, 5.000, 1.200, 700, 2.000
și 1.500 de euro. În total, i-a transmis lui Efros 49.000 de euro. La 25 octombrie
2015, după mai multe amânări, Rusu a cerut o confirmare scrisă. Efros a semnat
o recipisă prin care recunoștea o datorie de 124.700 de euro, incluzând capitalul
și dobânzile. Nimic din această sumă nu a fost restituită (f.d. 23, vol. I). La
confruntarea din 07 noiembrie 2016, Rusu a declarat că i-a transmis în mai multe
tranșe suma totală de 61.000 de euro. O parte din bani au fost predați la
domiciliul lui Efros, iar restul la sediul „FINVAS PRIM” SRL. Prima sumă a fost
însoțită de recipisă, iar la transmiterea a 25.000 de euro a fost prezent și Vasile
Burlacu. Rusu a susținut că banii erau destinați investiției în firma condusă de
Efros. El a negat că i s-ar fi vorbit despre piața „Forex” înainte de transmiterea
banilor și a precizat că, dacă ar fi știut acest lucru, nu ar fi dat sumele, pentru că
nu cunoștea domeniul. Efros a confirmat primirea banilor și existența discuțiilor
cu Rusu în vara anului 2014. El a precizat că i-a comunicat lui Rusu înainte de
predarea banilor despre „Forex” și intenția de a investi pe această piață prin
brokeri din Moscova, însă nu a prezentat niciodată confirmări scrise. El a invocat
că ar putea obține documente de la brokerii „Master Forex” sau „Robo Forex”,
dar nu a furnizat chitanțe sau rapoarte. El a recunoscut că nu i-a dat lui Rusu acte
care să dovedească investițiile. Rusu a declarat că a înțeles de la Efros și de la
Burlacu că banii sunt pentru dezvoltarea firmei „FINVAS PRIM”, cu planul de a
deschide filiale și chiar o bancă. Despre „Forex” a aflat abia la un an după
transmiterea primei sume. El a mai spus că, atunci când a întrebat de riscuri,
Efros l-a asigurat că nu există niciun pericol și că banii puteau fi retrași la cerere
(f.d. 158, vol. I). În ședința de judecată, Rusu a confirmat remiterea sumelor,
menționând că a primit suma de 12.000 de euro de la Efros și suma de 33.000 de
euro de la tatăl acestuia, declarând că nu mai are pretenții materiale sau morale.
Inițial a crezut în planurile de afaceri prezentate de Efros, privind
5
microfinanțarea și salubrizarea, dar ulterior a înțeles că a fost indus în eroare prin
amânări și pretexte (f.d. 205, vol. III).
Acuzarea s-a bazat și pe declarațiile lui Vasile Burlacu. Acesta a arătat că
ideea înființării „FINVAS PRIM” SRL a aparținut lui Artur Efros, el figurând
doar formal ca fondator, administrarea fiind exercitată de inculpat. Burlacu a
confirmat remiterea de către Rusu a 15.000 de euro la 27 septembrie 2014, cu
recipisă, și a 25.000 de euro la 22 octombrie 2014, fără recipisă inițial, dar
întocmită ulterior, fiind prezent la transmiterea sumei. El a relatat despre
existența unor recipise și a unei obligațiuni notariale (44.000 de euro), iar în alte
discuții 54.000 de euro, diferența fiind explicată printr-o eroare la notar (f.d.
29–31, vol. II; f.d. 6, vol. IV).
iii. Episodul Angela Guzun (dosar nr. 1-1210/17)
La 22 septembrie 2016, Angela Guzun a depus plângere, arătând că, la 13
octombrie 2015, i-a transmis lui Artur Efros suma de 10.000 de euro în schimbul
promisiunii unui profit lunar de 600 de euro, semnând contractul de consultanță
financiară nr. 9-a. După încheierea contractului, Efros nu a mai răspuns la apeluri
și nu a restituit banii (f.d. 17–18, vol. I).
La 29 noiembrie 2016, a fost ridicat contractul de consultanță financiară
nr. 9-a din 13 octombrie 2015, încheiat între Angela Guzun, în calitate de client,
și SRL „Finance-Management”, reprezentată de Artur Efros, în calitate de
mandatar. Obiectul contractului era executarea de către mandatar a ordinelor de
tranzacționare pe piața „Forex”, în contul deschis pe numele clientei cu suma de
10.000 de euro. Mandatarul se obliga să acționeze exclusiv în interesul clientei,
să informeze asupra tranzacțiilor, să păstreze confidențialitatea, să nu cumuleze
fondurile acesteia cu cele proprii sau ale altor clienți și, potrivit pct. 2.2.5 lit. a),
să oprească tranzacționarea și să informeze imediat clienta în cazul reducerii
soldului cu 20%, iar în caz de nerespectare să compenseze prejudiciul. Clienta, la
rândul său, se obliga să transmită datele de acces la cont, să achite 50% din
profit, să deschidă contul de brokeraj și să transfere suma stabilită, confirmând
expres că înțelege și acceptă riscurile investițiilor. Contractul a fost încheiat pe
durata de un an, cu prelungire automată în lipsa notificării de reziliere (f.d.
71–75, vol. I).
Tot la 29 noiembrie 2016 au fost anexate capturi ale discuțiilor dintre
Angela Guzun și Artur Efros (15 octombrie – 25 noiembrie 2016), din care
rezultă că victima solicita restituirea banilor, iar Efros invoca amânări și promitea
achitări ulterioare (f.d. 77–78, vol. I).
Angela Guzun, fiind audiată la urmărirea penală, a confirmat că a semnat
un contract fără recipisă și că pe contul deschis pe numele ei nu au fost făcute
transferuri. Efros a amânat constant restituirea banilor, fixând ultimul termen la
20 august 2016, dar nu a achitat nimic (f.d. 82, vol. I). În ședința de judecată,
6
instanța a respins demersul procurorului de a-i citi declarațiile, iar acuzarea a
renunțat la audierea martorei, neputându-se asigura prezența acesteia (f.d. 37,
vol. IV, dosar nr. 1-1208/17).
iv. Episodul Vasile Burlacu (dosar nr.1-1247/17)
La 15 mai 2017, partea vătămată Vasile Burlacu a depus plângere penală,
arătând că, în perioada 2014–2015, Artur Efros, sub pretextul unor investiții prin
SRL „FINVAS PRIM”, și-a însușit de la el și familia sa suma de 54.000 de euro
(f.d. 11–12, dosar nr. 1-1247/17). Inculpatul a atras și alte persoane din anturajul
său – Sergiu Baidu, Stela Baidu, Mihail Gîrnaja – care au transmis sume
suplimentare, însumând împreună peste 200.000 de euro. Pentru garantarea
obligațiilor, Efros a semnat contracte de împrumut, recipise și obligațiuni
notariale, între care: contractul din 20 martie 2015 (20.000 de euro – de la Mihail
Gîrnaja, f.d. 19), contractul din 16 aprilie 2015 (2.200 de euro – de la Sergiu
Baidu, f.d. 18), contractul din 25 aprilie 2015 (10.000 de euro – de la Stela
Baidu, f.d. 17), precum și obligațiunea autentificată notarial nr. 5747, din 06
octombrie 2016 (44.400 de euro – de la Vasile Burlacu, f.d. 74). Recipisa din 19
mai 2016 atestă angajamentul de restituire a sumei totale de 215.000 de euro
către mai mulți creditori, inclusiv Burlacu Vasile, Alexei Rusu și Andrei Țurcanu
(f.d. 75).
Vasile Burlacu, audiat la toate etapele procesului, a declarat că l-a
cunoscut pe Artur Efros în Italia, în anii 2013–2014, și, la solicitarea acestuia, a
acceptat să figureze doar formal ca fondator al SRL „Finance-Management” și
SRL „FINVAS PRIM”, fără a se implica în activitatea lor. Efros i-a prezentat
proiectul drept o investiție sigură prin piața „Forex”, promițând câștiguri de 7%
lunar. În perioada 2014–2016, împreună cu mama și fratele său, Burlacu i-a
transmis lui Efros 54.000 de euro (10.000 – mama, 25.000 – el, 19.000 – fratele),
în mai multe tranșe. Pentru garantarea restituirii, inculpatul a semnat o recipisă
și, ulterior, o obligațiune notarială de 44.000 de euro, diferența fiind explicată
printr-o „încurcătură la notar”. Banii nu au fost restituiți, nici capitalul, nici
dobânzile promise. Burlacu a arătat că era amânat constant, uneori fiind chemat
inutil la bancă, iar după câțiva ani de încercări amiabile a depus plângere penală.
Ulterior, Efros i-ar fi spus că va restitui doar celor care nu au sesizat organele.
Burlacu a mai precizat că și alte persoane din sat au transmis bani în aceleași
condiții și au rămas prejudiciate. SRL „FINVAS PRIM” și SRL
„Finance-Management” au fost înregistrate pe numele său la inițiativa lui Efros,
iar ulterior a constatat că pe numele său fusese înregistrată și compania
„Agua-Trade” SRL, despre care nu știa nimic. Din această cauză au apărut
probleme juridice, inclusiv o amendă aplicată la Strășeni. Burlacu a subliniat că
nu avea decât studii până la clasa a IX-a și nu poseda cunoștințe privind
înregistrarea sau administrarea firmelor. În ședința din 10 octombrie 2019,
Burlacu a susținut acțiunea civilă pentru recuperarea sumei de 54.000 de euro și a
prejudiciului moral, iar la 07 decembrie 2020 a confirmat că banii au fost dați cu
7
titlu de împrumut, la procente, obligațiunea notarială fiind întocmită doar pentru
garantarea restituirii. Întrebat dacă se consideră amăgit, a declarat că inițial da,
iar ulterior „s-a lămurit”, deși banii nu i-au fost restituiți nici până în prezent (f.d.
25–26, dosar nr. 1-1247/17; f.d. 8, vol. III; f.d. 6, vol. VI, dosar nr. 1-1208/17).
v. Alte probe ale acuzării
Potrivit fișei persoanei juridice, SRL „Finance-Management” a fost
înființată la 09 decembrie 2014, cu fondator unic pe Vasile Burlacu și
administrator pe Artur Efros. Societatea deținea șapte conturi bancare, cu solduri
totale reduse (978 de euro, 840 de dolari SUA și 498 de lei) (f.d. 82–83, vol. I).
Dările de seamă fiscale pentru anii 2014–2016 au relevat venituri
nesemnificative: 25 de lei în T/IV/2014, 75 de lei în T/I/2015, 190 de lei în
T/II/2015 și 1.719 lei în T/III/2015, cu încasări de 2.439 lei la 24 octombrie
În T/IV/2015 a fost raportată o contribuție de 2.160 lei la asigurările
medicale, iar veniturile salariale declarate pentru întreg anul 2015 au totalizat
47.750 lei. În anul 2016 s-au raportat doar plăți minime – 90 și 50 de lei – și
contribuții medicale de 1.498,50 lei (f.d. 37–66, 49–52, 53–60, 58–59, 68, vol. I).
Martorul Mihail Gîrnaja, audiat la urmărirea penală și în ședința de
judecată, a declarat că l-a cunoscut pe Artur Efros în 2015, prin familia Burlacu,
cu care era prieten. Petru Burlacu i-a spus că fratele său, Vasile, investește bani
„la procente” și obține câștiguri. Ulterior, chiar Vasile l-a contactat și i-a propus o
colaborare. La întâlnirea de la oficiul din strada 31 August, Efros și Burlacu i-au
spus că poate primi o dobândă de 6–10% lunar. Gîrnaja a transmis două tranșe de
câte 10.000 de euro, pentru care au fost încheiate contracte de împrumut,
semnate de Efros și Burlacu. El a citit și a înțeles clauzele contractelor,
confirmând că acestea corespundeau cu înțelegerile. Ulterior au fost întocmite și
recipise, ultima în 2018. A primit parțial dobânzi – circa 800, 1600 și 1000 de
euro, plăți efectuate atât de Efros, cât și de Burlacu. După câteva luni au apărut
întârzieri, iar Efros și Burlacu i-au cerut să aștepte, spunând că „totul va fi bine”.
Ulterior nu a mai primit plăți, iar relațiile cu Efros s-au răcit. El a menționat că
suma totală datorată este de circa 19.400 de euro. Pentru siguranță, a fost
întocmită o recipisă notarială prin care Efros se obliga le restituire. Inițial,
Gîrnaja a crezut că banii sunt folosiți într-o afacere de microfinanțare, fără să
cunoască detalii. Abia mai târziu, din discuții cu Burlacu și alți creditori, a aflat
că sumele ar fi fost plasate pe piața „Forex”. La început nu a dat importanță
acestui termen, pe care îl asocia cu „ceva pe internet”, dar ulterior a înțeles că
aceasta era sursa veniturilor promise. Când au apărut întârzieri, i s-a spus că banii
„s-au pierdut la „Forex”” și că veniturile proveneau din tranzacții bursiere.
Gîrnaja a confirmat și existența unei recipise comune de circa 200.000 de euro,
semnată de Efros în prezența mai multor creditori, precum și faptul că a depus o
plângere la poliție, considerându-se înșelat prin neexecutarea obligațiilor de
restituire. La urmărirea penală Efros nu se prezenta (f.d. 30, vol. I, dosar nr.
1-1247/17; f.d. 171, vol. III, dosar nr. 1-1208/17).
8
c. Pozitia apărării
În ședința de judecată, Artur Efros a declarat că l-a cunoscut pe Vasile
Burlacu în Italia, în anii 2013–2014, unde i-a vorbit despre „Forex” ca
oportunitate de afaceri. Ideea a fost să revină în Republica Moldova pentru a
deschide o activitate legală, iar împreună au constituit SRL „FINVAS PRIM”, cu
Burlacu fondator și el administrator. În acest context a primit de la Burlacu, în
mai multe tranșe, suma de 54.000 de euro, provenită de la rudele acestuia,
folosită parțial pentru alimentarea conturilor, inclusiv pe cel al mamei lui
Burlacu, Vera. Recipisele confirmau împrumuturile, iar Efros a susținut că
Burlacu cunoștea destinația sumelor. Pe Alexei Rusu l-a cunoscut prin
intermediul lui Burlacu. De la acesta a primit în mai multe tranșe 15.000, 25.000
și 9.000 de euro, toate cu titlu de împrumut, confirmate prin recipise. Înțelegerea
era ca dobânzile să fie ridicate la cererea creditorului, iar sumele au fost folosite
pe piața „Forex”. Referitor la Andrei Țurcanu, Efros a declarat că nu îl cunoștea
apropiat și că prima lor legătură a apărut atunci când Țurcanu l-a contactat direct,
spunând că știe de la Mihai, cumnatul lui Burlacu, că acesta obține venituri din
colaborarea cu el. I-a transmis inițial 8.000 de euro, cu dobândă de 10% lunar
pentru șase luni, iar apoi încă 1.200 de euro, pentru a rotunji suma la 10.000 de
euro.
Efros a arătat că a achitat dobânzile timp de cinci luni, dar ulterior, din
cauza pierderilor pe piața „Forex”, nu și-a mai putut onora obligațiile. Pentru
aceste sume au fost încheiate contracte de împrumut pe numele „FINVAS PRIM”
SRL, contracte de consultanță financiară pe numele SRL „Finance-Management”
și două recipise, toate la solicitarea lui Țurcanu. În privința Angelei Guzun, Efros
a declarat că nu o cunoștea personal și că a fost contactat de soțul acesteia, care,
aflând de la Burlacu și Țurcanu despre dobânzile achitate, a dorit să acorde și el
bani. Guzun i-a transmis personal 10.000 de euro, pentru care s-a încheiat un
contract de consultanță financiară pe numele SRL „Finance-Management”. Efros
a menționat că aceasta a fost ultima persoană care i-a transmis bani, chiar înainte
ca el să suporte pierderi importante pe piața „Forex”. Efros a mai precizat că a
administrat și alte societăți comerciale fondate formal de Burlacu, precum SRL
„Finance-Management” și SRL „Fin Construct Vas”, iar contractele și acordurile
erau încheiate prin aceste firme pentru a conferi siguranță creditorilor. Banii au
fost folosiți pentru cheltuieli comerciale, achiziții (inclusiv o mașină pentru
Burlacu și o rată de 5.700 de euro la apartamentul acestuia) și pentru plata
salariilor angajaților. El a adăugat că unele împrumuturi au fost restituite integral,
precum 11.000 de euro către Petru Burlacu. Efros a recunoscut existența unei
recipise comune de 200.000 de euro, semnată – potrivit lui – sub presiune din
partea lui Burlacu, Rusu și Țurcanu. El a menționat și alte raporturi de împrumut:
cu Mihai Gîrnaja (unde obligațiile erau în curs), cu Sergiu Baidu (recipisă) și cu
Stela Baidu (înțelegere verbală). Efros a explicat că folosirea firmelor „FINVAS
PRIM” și „Finance-Management” în contracte a fost dorită de creditori pentru a
9
avea garanții suplimentare, deși aceste SRL-uri nu aveau legătură juridică sau
contabilă cu tranzacțiile pe „Forex”. El a admis că nu a restituit cea mai mare
parte din sumele primite, justificând prin pierderi la tranzacțiile valutare și
cheltuieli legate de activitatea firmelor (f.d. 138–140, 154–155, vol. IV, dosar nr.
1-1208/17).
Avocații Vitalie Iordache și Vasile Ciupercă au susținut că între inculpat și
pretinsele părți vătămate au existat exclusiv raporturi civile de mandat și
împrumut, nu fapte de escrocherie. Angela Guzun a încheiat contractul de
consultanță financiară nr. 9-a din 13 octombrie 2015, prin care a remis 10.000 de
euro pentru tranzacții pe piața valutară, contract valabil pe un an, cu prelungire
tacită, pe toată durata căruia niciuna dintre părți nu a solicitat încetarea. Andrei
Țurcanu, determinat de exemplul lui Mihai Coșneanu, a inițiat singur
împrumutul și a încheiat două contracte, de 8.000 și 10.000 de euro, cu dobândă
de 10% lunar, primul fiind executat parțial, iar ulterior inculpatul recunoscând
datoria prin recipise, confirmată și prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 31
ianuarie 2017. Alexei Rusu a acordat sume cu titlu de împrumut pe bază de
recipise, inculpatul restituind parțial și nerecunoscând niciodată datoria, iar
Vasile Burlacu a fost implicat de inculpat încă din Italia în discuții despre
„Forex” și SRL „FINVAS PRIM”, acceptând să figureze ca fondator și să acorde
sume garantate prin recipise și obligațiune notarială, martorul Mihai Gîrnaja
confirmând că acesta era mai curând partener de afaceri decât victimă. Toate
aceste raporturi au fost ulterior stinse prin acorduri extrajudiciare prin care părțile
au declarat că nu mai au pretenții. Probele acuzării nu puteau fundamenta
condamnarea: declarațiile Angelei Guzun și ale martorului Roman Andrieș nu au
fost cercetate în ședință și nu puteau fi folosite, iar procesul-verbal din 22 iunie
2017 privind episodul Vasile Burlacu, prin care au fost ridicate contracte, recipise
și obligațiunea notarială depusă de acesta, nu avea valoare probantă, întrucât
aceste înscrisuri nu au fost verificate nemijlocit în instanță. Apărarea a mai
invocat modificările art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179/2018 și Decizia Curții
Constituționale nr. 126 din 15 noiembrie 2018, potrivit cărora escrocheria
presupune inducerea în eroare asupra naturii actului, obiectului sau identității
părților la momentul contractării, iar învinuirea modificată la 17 iunie 2021 nu a
precizat acest element, fiind contrară art. 281 și 325 Cod de procedură penală.
La solicitarea părții apărării, au fost anexate informații preluate din
corespondența electronică cu adresa psizdrik@rambler.ru, care atestă că Artur
Efros avea deschise pe platforma roboforex.com conturile nr. 117901, 2260363 și
2213034 (f.d. 202–250, vol. IV; f.d. 1–80, vol. V, dosar nr. 1-1208/17).
Cont Perioada Variația Depuneri Retrageri Sold final (USD)
soldului (USD) (USD)
(USD)
117901 30 aprilie – 717,25 → 30 iunie 2014 – 29 iulie 2014 – 0 (30 decembrie
02 iulie max. 3.205,56 659,67 2014)
10
2014 și 5.193,02 08 iulie 2014 –
decembrie 1.100
2014 22 decembrie
2014 – 90 și
50,74
2213034 14 – 27 5.000 → 14 ianuarie - 10,12 (27
ianuarie max. 2015 – 5.000 ianuarie 2015)
2015 6.646,44
→ 10,12
2260363 19 – 30 0 → max. 19 noiembrie - 1.340,32 (30
noiembrie 1.340,32 2015 – noiembrie 2015)
2015 1.063,99
d. Acțiuni civile
Părțile vătămate au formulat și ulterior au retras acțiuni civile, toate fiind
soluționate prin tranzacții amiabile:
Partea vătămată Acțiuni civile Soluționare Retragerea acțiunii
amiabilă civile – încheierea
instanței
Andrei Țurcanu 01 decembrie 2017 – 29 octombrie 2020 – 01 decembrie 2020 –
prejudiciu moral 100.000 contract de renunțare la acțiune
de lei și cheltuieli de soluționare amiabilă și calitatea de parte
judecată 5.000 de lei (f.d. cu Artur Efros, prin vătămată (f.d.
36, vol. II, dosar Nicolae Efros (f.d. 226–227, 235-238,
1-1208/17) 188, vol. IV) vol. III)
Vasile Burlacu 20 iunie 2019 – 04 decembrie 2020 – 07 decembrie 2020 –
prejudiciu material tranzacție amiabilă renunțare la acțiune
54.000 de euro și cu Artur Efros, prin civilă și calitatea de
prejudiciu moral 150.000 Nicolae Efros (f.d. parte vătămată (f.d.
de lei (f.d. 245–246, vol. 189, vol. IV) 3–4, 14-20, vol. IV)
II, dosar 1-1208/17)
Angela Guzun 08 august 2018 – 04 decembrie 2020 – 21 decembrie 2020 –
prejudiciu material acord de rezoluțiune renunțare la acțiune
10.000 de euro și a contractului nr. civilă și calitatea de
prejudiciu moral 25.000 9-a/2015 (f.d. 186, parte vătămată (f.d.
de lei (f.d. 104, vol. II, vol. IV) 28–30, 39-44, vol.
dosar 1-1208/17) IV)
Alexei Rusu Nu a formulat acțiune 04 noiembrie 2020 – -
civilă contract de
soluționare amiabilă
cu Artur Efros, prin
Nicolae Efros (f.d.
187, vol. IV)
e. Sentința
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 25 octombrie
2021, Artur Efros a fost găsit vinovat și condamnat după cum urmează:
11
Pedeapsa finală Infracțiunea Pedeapsa
Pedeapsa finală conform art. 84 art. 190 alin. (4) Cod opt ani de închisoare în
alin. (1) Cod penal – nouă ani de penal – episod Andrei penitenciar de tip semiînchis,
închisoare în penitenciar de tip Țurcanu cu aplicarea pedepsei
închis, cu privarea de dreptul de a complementare obligatorii de
ocupa funcții sau de a exercita cinci ani
activități legate de gestionarea și
administrarea mijloacelor art. 190 alin. (5) Cod câte opt ani de închisoare
financiare și bunurilor pe o penal – episoadele pentru fiecare episod, în
perioadă de cinci ani. Până la Alexei Rusu, Guzun penitenciar de tip închis, cu
rămânerea definitivă a sentinței, Angela, Vasile Burlacu aplicarea pedepsei
s-a menținut măsura preventivă a complementare obligatorii de
obligării de a nu părăsi țara. cinci ani
A fost dispusă încasarea din contul lui Artur Efros a cheltuielilor judiciare în mărime de
56.845,82 de lei în beneficiul statului.
Instanța a reținut că probele administrate confirmă vinovăția inculpatului
Artur Efros și a constatat că acesta a primit de la părțile vătămate sume
importante de bani, în total peste 118.000 de euro, în baza promisiunilor privind
plasamente profitabile și achitarea unor dobânzi de 6–10%, iar uneori chiar de
18% lunar. Aceste promisiuni s-au dovedit lipsite de fundament real, întrucât
inculpatul nu desfășura o activitate investițională veritabilă, ci doar crea aparența
unei asemenea activități
Declarațiile inculpatului, potrivit cărora sumele primite ar fi fost investite
pe piața „Forex”, au fost apreciate ca neveridice. Probele electronice (vezi para.
26) au demonstrat că acesta a deținut conturile nr. 117901, 2213034 și 2260363
pe site-ul „roboforex.com”, însă valoarea totală a depunerilor pe aceste conturi a
constituit doar 9.446,3 de unități. La 31 iulie 2014, soldul contului nr. 117901 era
de 1,4 de unități; la 22 decembrie 2014 același cont indica zero; la 27 ianuarie
2015, contul nr. 2213034 avea un sold de 10,12 de unități; iar la 30 noiembrie
2015, contul nr. 2260363 prezenta un sold de 1.340,32 de unități. Aceste valori
nu puteau susține promisiunile inculpatului privind plata unor dobânzi de 6–18%
lunar.
Deși cunoștea această situație, inculpatul a continuat să pretindă că
desfășoară o activitate financiară profitabilă și, în perioada aprilie–noiembrie
2015, a convins mai multe persoane, inclusiv pe Andrei Țurcanu, Vasile Burlacu,
Angela Guzun și soții Baidu, să-i transmită sume importante de bani. În realitate,
încă din perioada septembrie–decembrie 2014, partea vătămată Alexei Rusu îi
transmisese inculpatului suma de 49.000 de euro, însă din octombrie 2015 a
început să insiste asupra restituirii banilor. Neavând resurse, inculpatul a recurs la
atragerea de noi fonduri – 9.200 de euro de la Țurcanu și 10.000 de euro de la
Guzun – din care a achitat parțial dobânzi către Rusu. Instanța a apreciat că acest
mecanism, de tip piramidal, a demonstrat caracterul fraudulos al activității,
întrucât dobânzile plătite proveneau din banii altor victime și nu din câștiguri.
12
Pentru a conferi o aparență de legalitate, inculpatul a deschis conturi, a
efectuat câteva operațiuni de vânzare-cumpărare a valutelor și, în paralel, a
înregistrat societățile comerciale „FINVAS PRIM” SRL (18 iunie 2014) și
„Finance-Management” SRL (09 decembrie 2014). Prin intermediul acestor
societăți, inculpatul a întocmit contracte de consultanță financiară, contracte de
împrumut, recipise și obligațiuni de restituire, menite să ofere aparența unei
activități economice reale și să consolideze încrederea victimelor. Niciuna dintre
sumele remise de victime nu a fost vărsată în conturile firmelor, iar veniturile
declarate erau foarte mici – 75 de lei pentru „FINVAS PRIM” și 47.750 de lei
pentru „Finance-Management”. Acest fapt confirmă că cele două societăți aveau
rol de paravan, pentru a ascunde caracterul fraudulos al activității și a menține
încrederea victimelor.
Instanța a apreciat că contractele de consultanță financiară încheiate de
inculpat cu Angela Guzun și Andrei Țurcanu constituiau acte simulate, întocmite
exclusiv pentru a conferi aparența unei activități investiționale reale. Acestea nu
au fost executate potrivit clauzelor lor esențiale: nu s-au deschis conturi de
brokeraj pe numele clienților, nu au fost executate ordine de tranzacționare, nu
s-au transmis informări privind evoluția investițiilor, iar clauza de protecție a
soldului – care impunea stoparea tranzacționării la reducerea capitalului cu 20%
și compensarea pierderilor – nu a fost aplicată. De asemenea, nici obligațiile
clienților, precum transmiterea datelor de acces la cont, transferarea sumei
stabilite și achitarea a 50% din profitul obținut, nu au fost puse în executare,
întrucât conturile de brokeraj nici nu au existat. Potrivit art. 221 alin. (1) Cod
civil, aceste acte sunt lovite de nulitate absolută, nulitate care operează de la data
încheierii lor. Conform art. 328 Cod civil, nulitatea absolută nu poate fi acoperită
prin confirmarea sau acordul părților, iar potrivit art. 331 Cod civil, efectele
nulității sunt retroactive, actul fiind considerat ca și cum nu ar fi existat
niciodată.
Recipisele și obligațiunile semnate de inculpat, inclusiv obligațiunea
notarială nr. 5747, din 06 octombrie 2016, față de Vasile Burlacu și recipisa din
25 octombrie 2015, față de Alexei Rusu, au fost apreciate ca simple recunoașteri
ulterioare ale datoriilor. Ele nu au înlăturat caracterul fraudulos al obținerii
banilor, fiind menite doar să amâne restituirea.
Convorbirile telefonice, mesajele și capturile de ecran examinate au
confirmat că inculpatul recunoștea permanent datoriile față de victime și formula
promisiuni repetate („banii vor fi mâine”, „în curând încep achitările”), chiar
dacă contractele prevedeau că riscul pierderilor aparținea clientului și inculpatul
nu era obligat să restituie capitalul. Aceste recunoașteri au fost apreciate ca
dovezi suplimentare ale intenției frauduloase.
Instanța a mai reținut că, pe parcursul examinării cauzei, victimele au
încheiat cu inculpatul acorduri de rezoluțiune și de soluționare amiabilă – la 29
13
octombrie 2020 cu Andrei Țurcanu, la 04 noiembrie 2020 cu Alexei Rusu, la 04
decembrie 2020 cu Vasile Burlacu și la 07 decembrie 2020 cu Angela Guzun,
aceștia renunțând la acțiunile civile. Instanța a dispus încetarea proceselor civile
inițiate la cererile acestora, subliniind însă că asemenea înscrisuri au relevanță
exclusiv pentru latura civilă, vizând stingerea pretențiilor patrimoniale, dar nu
pot înlătura răspunderea penală a inculpatului, întrucât infracțiunea de
escrocherie nu este condiționată de plângerea prealabilă a victimei.
În final, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă și în
scop de cupiditate. Majoritatea sumelor au fost însușite pentru cheltuieli
personale, iar o parte redusă a fost folosită pentru plata unor dobânzi către alți
creditori, pentru a crea aparența de solvabilitate și a atrage noi victime. Inculpatul
a prezentat ca adevărate fapte mincinoase privind investiții profitabile, inducând
în eroare victimele și cauzându-le un prejudiciu în proporții deosebit de mari.
Instanța a subliniat că, prin rechizitoriul întocmit în cauza penală nr.
1-1241/17, lui Artur Efros i s-a imputat, în raport cu partea vătămată Andrei
Țurcanu, săvârșirea infracțiunii de escrocherie cu cauzarea de daune în proporții
mari, prevăzută de art. 190 alin. (4) Cod penal. Aceeași încadrare a fost
menținută și prin ordonanța din 17 iunie 2021, prin care procurorul a modificat
învinuirea, păstrând aplicabilitatea art. 190 alin. (4) Cod penal. Analizând
ansamblul faptelor comise de inculpat față de toate victimele, instanța a apreciat
că acestea corespundeau, în realitate, elementelor constitutive ale infracțiunii de
escrocherie în proporții deosebit de mari, prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod
penal. Totuși, având în vedere limitele cadrului procesual și faptul că învinuirea
pe episodul privind pe Andrei Țurcanu nu a fost recalificată de acuzator, instanța
a reținut răspunderea penală a inculpatului pentru acest episod doar în baza art.
190 alin. (4) Cod penal.
Instanța a reținut că, potrivit certificatului MAI nr. 34/5-1387 din 21
aprilie 2021 (f.d. 175 vol. IV 1-1208/17), Artur Efros a fost extrădat din Regatul
Belgiei la 30 septembrie 2020, cheltuielile de extrădare constituind 56.845,82 de
lei. În temeiul art. 227 și art. 229 Cod de procedură penală, instanța indicat ca
aceste cheltuieli să fie recuperate de la Efros.
f. Apelul și decizia instanței de apel
La 18 noiembrie 2021, avocatul Vasile Ciuperca a declarat apel în numele
inculpatului. Apărătorul a susținut că învinuirea este vagă și incompletă, întrucât
nu este individualizată acțiunea concretă de inducere în eroare care ar constitui
elementul esențial al infracțiunii de escrocherie. Instanța de fond a reținut ca
inducere în eroare promisiunea inculpatului de a investi banii în afaceri
profitabile, deși un asemenea element nu se regăsește în actul de acuzare, contrar
art. 325 Cod de procedură penală. S-a mai susținut că raporturile dintre inculpat
și pretinsele victime au avut natură civilă, fiind vorba despre contracte de
împrumut ori consultanță, recipise și obligațiuni, cu dobânzi executate parțial.
14
Neexecutarea ulterioară reprezintă o simplă neexecutare contractuală și nu
inducere în eroare. Concluzia primei instanțe privind caracterul simulat al
contractelor este considerată eronată, în lipsa unui act secret diferit de cel
aparent, iar neexecutarea clauzelor nu poate atrage nulitatea absolută, ci eventual
rezoluțiunea. Victimele au urmărit în realitate recuperarea sumelor. Ulterior, ele
au încheiat acorduri de soluționare amiabilă prin care au confirmat stingerea
pretențiilor. Nu există probe clare de inducere în eroare, nicio victimă neafirmând
că inculpatul ar fi prezentat documente sau extrase de cont pentru a crea aparența
unor afaceri profitabile, iar referirile la conturile „roboforex.com” au fost
valorificate abia în instanță.
La 06 aprilie 2022, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul avocatului și
a menținut sentința. Instanța de apel a reiterat argumentele din sentință, pe care
le-a preluat în întregime, subliniind doar că probele electronice și contractele
simulate confirmă, fără echivoc, caracterul fraudulos al conduitei inculpatului, iar
acordurile amiabile ulterioare nu pot înlătura răspunderea penală. Decizia
motivată a fost pronunțată la 08 iunie 2022.
f. Recursurile
La 05 și 06 iulie 2022, Artur Efros și avocatul Andrei Briceac au declarat
recursuri în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6), 8), 12) și 16) Cod de
procedură penală, ambele având același conținut. Ei au solicitat pronunțarea unei
sentințe de achitare. În motivarea recursurilor s-a invocat că judecata în apel s-a
desfășurat în lipsa inculpatului, care nu a fost citat legal și nu a avut posibilitatea
de a-și angaja un apărător ales, interesele sale fiind reprezentate de un avocat
desemnat din oficiu. Procesul a avut loc în lipsa părților vătămate, ceea ce a lipsit
apărarea de posibilitatea de a le adresa întrebări. Recurenții au criticat încadrarea
juridică reținută, arătând că instanțele au considerat contractele civile drept
„simulate”, deși instituția simulării a fost abrogată din Codul civil în 2019 și nu a
fost identificat vreun contract secret. În realitate, raporturile dintre inculpat și
victime erau contracte de împrumut ori consulting financiar în schimbul unor
dobânzi de 6–10% lunar. Victimele au cunoscut destinația sumelor, au obținut
dobânzi pe perioade îndelungate, iar ulterior au semnat acorduri amiabile,
declarând că nu mai au pretenții. Apărarea a invocat și existența unei hotărâri
civile definitive din 2017, prin care contractul cu Andrei Țurcanu a fost
recunoscut valabil, precum și Ordonanța Procuraturii din 02 iunie 2021, prin care
cauza privind Mihail Gîrnaja a fost clasată pe motiv că relațiile între părți erau
raporturi civile. Instanța de apel a examinat formal cauza, repetând argumentele
primei instanțe și omițând să se pronunțe asupra motivelor esențiale invocate. De
asemenea, instanțele au ignorat circumstanțe importante: rolul intermediar al lui
Vasile Burlacu, dobânzile primite de victime, faptul că acestea erau rude și
consăteni, precum și presiunile exercitate asupra inculpatului și familiei sale pe
durata procesului. În susținerea achitării s-a invocat jurisprudența Curții Supreme
de Justiție (deciziile nr. 1ra-700/2014, nr. 1ra-9/2018, nr. 1ra-813/2019, nr.
15
1ra-679/2018) și Hotărârea Plenului nr. 23/2004, potrivit cărora simpla
neexecutare a obligațiilor dintr-un contract de împrumut nu constituie
escrocherie, ci atrage doar răspunderea civilă.
La 15 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea
referinței la recurs. La 12 octombrie 2022, procurorul Sergiu Crijanovschi a
depus referința prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. Potrivit
referinței, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în
instanța de apel, iar exprimarea unei alte opinii asupra probelor care au stat la
baza hotărârii de condamnare nu poate servi drept temei pentru reexaminarea
cauzei.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Partea relevantă a art. 321 Cod de procedura penal este următoarea:
„(1) Judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu
participarea inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul
articol.
(2) Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:
1) cînd inculpatul se ascunde de prezentarea în instanță;
..
(3) În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului
și, după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie.
…
(6) Instanța decide judecarea cauzei în lipsa inculpatului din motivele
prevăzute în alin.(2) pct.1) numai în cazul în care procurorul a prezentat
probe verosimile că persoana pusă sub învinuire și în privința căreia cauza a
fost trimisă în judecată a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său
de a apărea în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage
de la urmărirea penală și de la judecată.”
Partea relevantă a art. 412 Cod de procedura penal este următoarea:
„(5) Neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică
examinarea cauzei.
(6) Dacă este necesar, instanța de apel poate recunoaște prezența părților
obligatorie și ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea prezenței lor.
(7) La judecarea apelului, participarea procurorului, precum și a
apărătorului, dacă interesele justiției o cer, este obligatorie. Apelul poate fi
judecat în lipsa nemotivată a avocatului în măsura în care nu se încalcă
dreptul la apărare.”
Partea relevantă a art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală la data
depunerii recursului, era următoarea:
16
„Articolul 427. Temeiurile pentru recurs
(1) Hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele
temeiuri:
4) judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și
a apărătorului, interpretului și traducătorului, cînd participarea lor era
obligatorie potrivit legii;
5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a
unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de
a înștiința instanța despre această imposibilitate;
6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel
sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ...
sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii ...;
…
12) faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;
…
16) norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de
aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul
în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
În perioada comiterii faptelor, art. 190 alin. (4) și (5) Cod penal prevedea
următoarele:
„Articolul 190. Escrocheria
(1) Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
înșelăciune sau abuz de încredere,
se pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 500 unități convenționale
sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore,
sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Escrocheria săvîrșită:
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu cauzarea de daune în proporții considerabile;
d) cu folosirea situației de serviciu
se pedepsește cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale
sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de
a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen
de pînă la 3 ani.
17
(3) Escrocheria săvîrșită de un grup criminal organizat sau de o organizație
criminală
se pedepsește cu închisoare de la 4 la 8 ani cu (sau fără) amendă în mărime
de la 1000 la 3000 unități convenționale.
(4) Acțiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3) săvîrșite în proporții mari
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de
pînă la 5 ani.
(5) Acțiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3) săvîrșite în proporții deosebit
de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de
pînă la 5 ani.”
După modificările operate de Legea nr.179 din 26 iulie 2018, în vigoare din
17 august 2018, art. 190 alin. (1), (4) și (5) Cod penal avea următorul cuprins:
„Articolul 190. Escrocheria
(1) Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate,
în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în
care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului
juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este
determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune
considerabile, se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități
convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120
la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
…
(4) Acțiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrșite în proporții mari,se
pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă
la 5 ani.
(5) Acțiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrșite în proporții deosebit de
mari, se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de
a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen
de pînă la 5 ani.”
După modificările operate de Legea nr. 247 din 29 iulie 2022, în vigoare
din 26 august 2022, art. 190 Cod penal, are următorul cuprins:
„(1) Escrocheria, adică sustragerea bunurilor altei persoane prin abuz de
încredere, inducere sau menținere în eroare,
se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 1000 de unități
18
convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120
la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.
(2) Escrocheria săvârșită:
a) cu folosirea de documente false, înscrisuri false;
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu cauzarea de daune în proporții considerabile;
d) cu folosirea situației de serviciu
se pedepsește cu amendă în mărime de la 850 la 1350 de unități
convenționale sau cu închisoare de la 1 la 5 ani, în ambele cazuri cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de până la 3 ani.
….
(4) Faptele prevăzute la alin. (1)–(3), săvârșite de un grup criminal organizat
sau de o organizație criminală,se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani cu
(sau fără) amendă în mărime de la 1350 la 3350 de unități convenționale.
(5) Acțiunile prevăzute la alin. (1)–(4), dacă valoarea bunurilor depășește 40
de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de
Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, se pedepsesc cu închisoare
de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.
(6) Acțiunile prevăzute la alin. (1)–(4), dacă valoarea bunurilor depășește
100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea
de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, se pedepsesc cu
închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.”
Conform Hotărârii Guvernului nr. 974 din 04 decembrie 2014, în vigoare
din 09 decembrie 2014, cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat
pentru anul 2015 a fost aprobat în mărime de 4.500 de lei.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Decizia motivată a instanței de apel a fost pronunțată la 08 iunie 2022.
Recursurile au fost declarate în 30 de zile de la pronunțare, adică au fost depuse în
termen.
Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică
legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere
nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele
invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice
instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de
recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).
Recursurile declarate de condamnatul Artur Efros și de apărătorul său,
19
avocatul Andrei Briceac, au un conținut identic. Ele se întemeiază pe art. 427 alin.
(1) pct. 4), 5), 6), 8), 12) și 16) Cod de procedură penală, în redacția în vigoare
până la 01 septembrie 2023. Pentru a facilita înțelegerea hotărârii, completul va
examina distinct fiecare temei invocat.
a. Art. 427 alin. (1) pct. 4) și 5) Cod de procedura penală
Temeiul de recurs prevăzut anterior de art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de
procedură penală se referă judecarea cauzei în lipsa inculpatului și a apărătorului,
când participarea lor este obligatorie. Recurenții au susținut că apelul a fost
examinat în lipsa lui Artur Efros, care nu ar fi fost citat corespunzător, precum și
în lipsa apărătorului ales.
Apelul a fost declarat de avocatul ales de condamnat, ceea ce exclude faptul
că condamnatul nu cunoștea de procedura de apel. Din actele cauzei (f.d. 8–9, vol.
VI) rezultă însă că inculpatul a fost citat la adresa declarată de el, citația fiind
restituită cu mențiunea „plecat”. Condamnatul nu a informat instanța de judecată
despre schimbarea locului de trai. Inculpatul nu s-a prezentat la ședințele fixate și
nu a justificat absența, iar instanța de apel, constatând îndeplinirea procedurii de
citare, a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia (f.d. 22–24, vol. VI). În baza
acestor circumstanțe, instanța a conchis că inculpatul se ascunde. Art. 321 alin. (2)
pct. 1) și 6), coroborat cu art. 412 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
permite examinarea cauzei în apel în lipsa inculpatului legal citat care se ascunde
de la prezentare în instanță. Este adevărat că art. 321 alin. (5) Cod de procedură
penală prevede posibilitatea aducerii silite ori a anunțării în căutare a inculpatului,
însă acesta este un drept al instanței de judecată, nu o obligație. Într-o cauză în
care apelul a fost declarat în favoarea inculpatului, asemenea măsuri doar ar limita
drepturile inculpatului. Mai mult ca atât, inculpatul a fost extrădat din Belgia în
anul 2020 (vezi para. 39), până la depunerea apelului, ceea ce fortifică suspiciunea
de eschivare.
Pe tot parcursul judecării cauzei în prima instanță, Efros a beneficiat de
asistența juridică acordată de avocații aleși de el. Prin telefonograma din 15 martie
2022, avocatul ales, Vasile Ciupercă, a fost informat despre data ședinței instanței
de apel și a confirmat participarea, dar nu s-a prezentat. Instanța de apel a amânat
cauza și a desemnat un apărător din oficiu, deoarece avocatul ales nu s-a prezentat
la ședință, fără a invoca vreun motiv.
Prin urmare, în ceea ce privește art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură
penală, recursul este vădit neîntemeiat.
În ceea ce privește neaudierea părților vătămate în instanța de apel,
completul constată că acestea au fost legal citate, iar neprezentarea lor nu
împiedică examinarea cauzei. Mai mult, părțile vătămate nu au înaintat recurs
pentru a invoca acest aspect. În concluzie, și în ceea ce privește art. 427 alin. (1)
pct. 5) Cod de procedură penală, recursul este vădit neîntemeiat.
20
b. Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală
Art. 427 alin. (1) pct. 6) Codul de procedură penală se referă la motivarea
deciziei instanței de apel și include cinci situații distincte. Apărarea a invocat
două: a) că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel; și b) că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția.
Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare până la 01
septembrie 2023, a fost interpretat în numeroase cauze (a se vedea hotărârile nr.
1ra-231/2023, 1ra-1081/2023, 1ra-1309/2023). Conform acestei jurisprudențe,
simplul fapt al dezacordului cu motivarea instanței de apel nu cade sub incidența
acestei norme, iar obligația instanței judecătorești de motivare al hotărârii
judecătorești ar trebui interpretat ca o obligație de a combate convingător toate
argumentele din apel care, dacă ar fi admise, ar schimba soluția instanței (decizia
nr. 1ra-854/2022, § 100). Norma dată nu poate fi interpretată ca obligând instanța
să combată argumentele care nu pot avea vreun efect asupra soluției. Acesta este și
standardul de motivare impus de art. 6 CEDO (hotărârile Moreira Ferreira v.
Portugalia (nr. 2), 2017, § 84; S.C. IMH Suceava S.R.L. v. România, 2013, § 40).
De asemenea, instanța de apel poate, printr-o declarație generală, să respingă
argumentul invocat în apel, subscriind motivării convingătoare a primei instanțe
(hotărârile Garcia Ruiz v. Spania, 1999, § 26; Stepanyan v. Armenia, 2009, § 35).
În recursuri se invocă că instanța de apel nu a combătut convingător
următoarele aspecte esențiale pentru judecarea cauzei: (i) inadmisibilitatea
probelor administrate de acuzare și (ii) insuficiența probatoriului, prin ignorarea
probelor apărării care demonstrau caracterul civil al raporturilor dintre părți.
Instanța de apel a subscris poziției primei instanțe, care, în sentință, a explicat
detaliat de ce probele invocate pentru constatarea vinovăției lui Efros sunt
admisibile. Completul este de acord cu această argumentare. Instanțele ierarhic
inferioare a oferit o motivare suficientă și în ceea ce privește întrunirea în acțiunile
lui Efros a elementelor escrocheriei. Completul va detalia unele aspecte la analiza
în temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală. Drept consecință, în partea art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, recursul este vădit neîntemeiat.
c. Art. 427 alin. (1) pct. 8) coroborat cu 12) Cod de procedură penală.
Apărarea a invocat că raporturile dintre Artur Efros și părțile vătămate ar fi
avut natură civilă, confirmate prin contracte de împrumut, consultanță financiară,
recipise și obligațiuni, iar unele au fost stinse prin acorduri amiabile. Recurenții
mai susțin că instanțele de fond și apel au calificat eronat aceste acte ca fiind
simulate și că victimele și-ar fi asumat riscul unor dobânzi mari, cunoscând
destinația banilor. În esență, recurenții susțin că nu sunt întrunite elementele
infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, deoarece neonorarea obligațiilor de
către condamnat se datorează riscurilor economice, nu intenției condamnatului de
a obține banii prin fraudă. Având în vedere motivele invocate, recursul va fi
21
examinat doar prin prisma temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală.
Completul reiterează că, pentru soluționarea cauzelor de escrocherie,
urmează a fi analizat momentul inițial al pretinderii sau dobândirii banilor și
intenția făptuitorului la acea dată. Curtea Constituțională, prin Decizia nr.
126/2018 § 23, a subliniat că inducerea în eroare trebuie să vizeze natura actului,
obiectul sau identitatea părților la momentul contractării, iar simplele neexecutări
nu pot fi calificate ca escrocherie. Potrivit pct. 15 al Hotărârii Plenului Curții
Supreme de Justiție nr. 23/2004, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui
angajament constituie escrocherie dacă făptuitorul, la momentul pretinderii sau
dobândirii, urmărea sustragerea bunurilor și nu intenționa executarea obligației.
Lipsa unei activități economice reale, promisiuni nerealizabile, plata dobânzilor
din banii altor persoane și folosirea unor documente lipsite de substanță sunt
elemente care vorbesc despre escrocherie.
Completul subscrie constatările instanțelor de fond și de apel. Inducerea în
eroare a părților vătămate s-a realizat prin promisiuni mincinoase de câștiguri
sigure și profitabile. Societățile „FINVAS PRIM” SRL și „Finance-Management”
SRL nu au desfășurat activitate economică autentică, din venitul acestora fiind
imposibilă executarea angajamentelor asumate față de părțile vătămate. Probele
electronice au relevat o disproporție flagrantă între sumele remise de părțile
vătămate (vezi para. 26 și 30). Această diferență confirmă lipsa unei activități
investiționale reale și caracterul piramidal al mecanismului, plățile către unii
creditori nefiind profituri, ci fondurile atrase ulterior de la alte victime – practică
ce, conform jurisprudenței Curții Supreme, reprezintă indiciu al escrocheriei.
Fondarea companiilor, la inițiativa lui Efros și în ajunul primirii banilor de
la părțile vătămate, de către alte persoane convinse de Efros, fără ca fondatorii să
aibă vreun rol în administrarea companiilor, este un alt element care susține
concluzia cu privire la intenția frauduloasă. Deși apărarea susține că banii au fost
primiți de Efros pentru a fi investiți prin intermediul unor companii, instanța nu a
putut constata vreo plată făcută de părțile vătămate prin transfer bancar sau prin
depuneri bancare în folosul acestor companii. Din materialele cauzei nu rezultă că
sumele încasate de condamnat în numerar de la părțile vătămate au fost depuse de
acesta în contul „FINVAS PRIM” SRL sau „Finance-Management” SRL.
Ratele foarte mari ale dobânzilor cu care condamnatul atrăgea sumele, de la
72% la peste 100% anual, în condițiile în care puținele investiții efectuate de Efros
în piața Forex nu confirmau asemenea rate ale profiturilor, de asemenea vorbește
despre escrocherie, în care dobânzile primilor „investitori” sunt acoperite din banii
„investitorilor” atrași ulterior. Condamnatul nu a confirmat o experiență vastă de
investiții la bursă pentru a garanta asemenea profituri. Mai mult, niciun investitor
serios nu poate oferi garanții de profituri atât de mari din investiții bursiere.
Recipisele, obligațiunile sau contractele de împrumut invocate de apărare
22
nu au fost executate, ce este un alt factor care confirmă escrocheria. Completul
reiterează că condamnatul a continuat să accepte fonduri, chiar dacă avea restanțe
la alți investitori la plata dobânzilor. Deși promitea prin recipise mai multor
persoane să restituie sumele în scurt timp, promisiunile asumate prin recipise nu
au fost respectate până la pornirea cauzei penale. Din suma obținută de la Angela
Guzun, condamnatul nu a restituit nimic (vezi para. 18).
Conținutul contractului semnat la 13 octombrie 2015 cu Angela Guzun, de
asemenea confirmă intenția frauduloasă. Deși din contractul semnat de condamnat,
în numele Finance Management SRL, era indicat că pe numele lui Guzun urma a
fi deschis un cont de brokeraj, iar suma investită de aceasta (transmisă
condamnatului) urma a fi plasată în acest cont, ea nu a fost informată de
condamnat despre deschiderea unui asemenea cont și nici despre alimentarea
soldului contului cu suma investită. De fapt, contractul cu Angela Guzun a fost
încheiat deja când condamnatul avea dificultăți majore în onorarea angajamentelor
asumate anterior.
Argumentul apărării potrivit căruia victimele ar fi cunoscut destinația
banilor și ar fi acceptat riscul nu exclude fapta penală. Victimele s-au bazat pe
prezentările mincinoase ale condamnatului. Instanța de fond a reținut că inculpatul
a acționat cu intenție directă și scop de cupiditate, însușindu-și majoritatea sumelor
pentru cheltuieli personale și folosind parțial banii pentru plata unor dobânzi,
tocmai pentru a crea aparența de solvabilitate și a atrage noi victime, aspecte de
care părțile vătămare nu cunoșteau (vezi para. 37). Mai mult, din cele menționate
în para. 64 rezultă că majoritatea fondurilor nici nu au fost investite de condamnat
în piața bursieră, așa cum acesta promitea părților vătămate.
Critica apărării privind constatarea instanțelor de fond că contractele de
consultanță ar fi acte simulate, chiar dacă ar fi întemeiate, nu poate schimba
constatările de mai sus cu privire la intenția frauduloasă a condamnatului de a
extorca bani. Această eroare de drept civil nu afectează însă analiza penală,
întrucât contractele au servit ca paravan pentru inducerea în eroare. Constatarea
escrocheriei putea avea loc și fără constatarea nulității contractelor încheiate.
Instanța de recurs este de acord cu instanțele ierarhic inferioare că, încă de
la atragerea fondurilor, inculpatul nu avea nici intenția, nici posibilitatea reală, de a
restitui sumele atrase și dobânzile, promisiunile fiind irealizabile. Actele juridice
invocate au fost doar un paravan juridic folosit pentru a obține încrederea
victimelor. Inducerea în eroare a fost anterioară și concomitentă transmiterii
banilor. În consecință, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190
Cod penal sunt întrunite, iar recursul în această parte este vădit neîntemeiat.
Nici hotărârea civilă din 31 ianuarie 2017, prin care condamnatul a fost
obligat să restituie 10.000 de euro către Țurcanu (vezi para. 10), nici ordonanța de
clasare din 02 iunie 2021 privind raporturile cu Gîrnaja (vezi para. 42) nu pot
schimba concluzia din paragraful precedent. Hotărârea civilă confirmă
23
neexecutarea unei obligații, ce nu exclude că neonorarea obligației contractuale se
datorează escrocheriei. În același timp, ordonanța procurorului emisă într-o altă
cauză penală (f.d. 166–173, vol. IV) nu reprezintă un lucru judecat și nu impune
obligații instanței de judecată. În aceeași logică se înscriu și acordurile amiabile
încheiate între condamnat și părțile vătămate. Soluționarea pretențiilor civile nu
înlătură răspunderea penală pentru escrocherie, or pentru pornirea unei cauze
penale în baza art. 190 Cod penal nu este necesară plângerea victimei.
Apărarea a susținut că părțile vătămate au primit de la început dobânzile
pentru sumele investite, ceea ce exclude intenția de însușire a banilor. Completul
este de acord cu concluzia primei instanțe, la care a subscris și instanța de apel, că
plata inițială a dobânzilor a avut scopul de a crea percepția unei investiții de succes
cu scopul obținerii altor investiții. Dobânzile plătite părților vătămate erau mult
mai mici decât sumele investite. De asemenea informațiile din dosar cu privire la
investițiile efectuate de condamnat confirmă că acestea nu puteau fi obținute din
profitul realizat în urma investițiilor efectuate. Instanța a stabilit că acestea, în cea
mai mare parte, proveneau din sumele oferite de investitorii ulteriori.
Faptul că Vasile Burlacu, și nu condamnatul, a adus părțile vătămate la
condamnat nu exclude escrocheria, având în vedere că banii atrași nu au fost
investiți, după cum se angaja condamnatul. În dosar de asemenea nu există probe
că Burlacu cunoștea că condamnatul nu obține profit suficient din investiții la
bursă pentru a-și onora angajamentele față de părțile vătămate. Dacă asemenea
probe ar fi existat, Burlacu putea fi acuzat de coparticipare la comiterea
infracțiunii de escrocherie. Acest aspect nicicum nu poate reprezenta totuși un
motiv pentru achitarea pe celelalte trei capete de acuzare.
Prin urmare, în ceea ce privește temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1)
pct. 8) Cod de procedură penală, recursul tot este vădit neîntemeiat.
c. Art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală.
Recurenții au invocat că instanța de apel a aplicat în mod diferit art. 190
Cod penal față de jurisprudența anterioară a Curții Supreme de Justiție, citând mai
multe decizii de achitare (nr. 1ra-700/2014, nr. 1ra-9/2018, nr. 1ra-813/2019, nr.
1ra-679/2018). Aceste precedente ar demonstra că raporturile dintre Artur Efros și
părțile vătămate aveau caracter civil și trebuiau soluționate pe calea dreptului civil.
Completul constată însă că cele patru cauze în care Curtea Supremă de
Justiție a adoptat sau menținut hotărâri de achitare nu sunt comparabile cu
prezenta cauză. În cele patru cauze, Curtea Supremă a reținut lipsa unor indici clari
de intenție frauduloasă la momentul primirii fondurilor. În această cauză probele
confirmă că Efros a făcut promisiuni irealizabile cu scopul de a obține bani, pe
care nu i-a folosit conform angajamentelor asumate față de părțile vătămate. Drept
consecință, și în această parte recursul este vădit neîntemeiat.
Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
24
procedură penală,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibile recursurile depuse de Artur Efros și de avocatul Andrei
Briceac împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2022.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Vladislav Gribincea
Judecători Ghenadie Eremciuc
Leonid Chirtoacă
25