1ra-1081/2021 — art.190 alin.5 CP

1ra-1081/2021 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1081/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, Stratulat Galina, Burduh Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului

Ambroci Nicolae și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, în cauza penală în privința

lui,

Ambroci Nicolae XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 13.03.2019 – 05.03.2020;

Instanța de apel: 25.05.2020- 22.09.2020;

Instanța de recurs: 09.03.2021 – 06.09.2021.

A C O N S T A T A T :

Ambroci Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal și, în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de

gestionarea bunurilor materiale și a mijloacelor financiare pe un termen de 3

(trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Vamișevschi Inga a fost

admisă, și s-a dispus încasarea din contul lui Ambroci Nicolae în beneficiul lui

Vamișevschi Inga, prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 37

500 (treizeci și șapte mii cinci sute) euro, exprimați în monedă națională la

cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data executării obligației.

Ambroci Nicolai, în perioada de timp cuprinsă de la data de 26 aprilie 2017

până la 09 februarie 2018, aflându-se în mun. Chișinău, bd. XXXXX, XXXXX,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

1

în privința actului juridic, încheierea căruia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean, acționând cu intenție directă, din motiv

de cupiditate, sub pretextul investițiilor în propria afacere în domeniul

tehnologiilor informaționale și anume procurare și ulterioara vânzare a

criptovalutei la cote majorate, precum și achitarea ratelor pentru apartamentul

XXXXX din XXXXX, mun. Chișinău, prin înșelăciune și abuz de încredere în

mai multe tranșe a dobândit de la Vamișevschi Inga, suma totală de 37 500

Euro, care conform cursului oficial al BNM pentru acea dată constituia 762 191

lei, astfel cauzându-i părții vătămate Vamișevschi Inga, daune materiale în

proporții deosebit de mari.

Acțiunile lui Ambroci Nicolai au fost încadrate de către prima instanță în

baza art. 190 alin. (5) din Codul penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale

ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori

dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean care a produs daune în proporții deosebit de mari.

Daniela în numele inculpatului prin care a solicitat ca Ambroci Nicolae să fie

achitat de sub învinuirea în baza art. 190 alin.(5) Cod penal, din lipsa în

acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii date.

3.1. În motivarea apelului avocatul Sandu Daniela în numele

inculpatului a indicat că:

- Ambroci Nicolai nu a recunoscut vina nici în cadrul urmăririi penale

nici în cadrul cercetării judecătorești. Cu partea vătămată Vamișevschi Inga

sunt cunoscuți din anul 2012 și s-au aflat în relații de concubinaj până când a

apărut acest conflict din cauza că banii împrumutați de la Vamișevschi Inga și

investiți în afacerea cu cripto valuta nu au adus profit la momentul scontat.

Atunci când împrumuta bani de la partea vătămată, dânsa cunoștea bine unde

se investesc banii respectivi, era la curent cu toate detaliile, la fel poate să

confirme prin acte că banii au fost convertiți în cripto valuta prin operațiunea

de tip “Traider” și aceasta cripto valuta provine din surse legale. A mai relatat

că suma de bani pe care i-a transmis-o Vamișevschi Inga, este indicată în

înscrierile făcute de către el. Ulterior verificând înscrisurile date a constatat ca

sumele invocate de către partea vătămată nu coincid, însă este de acord să le

restituie anume așa cum a indicat dânsa. A mai adăugat că el niciodată nu s-a

ascuns de Vamișevschi Inga, ea permanent era la curent unde se află și cu ce se

ocupă, și a încheiat un contract cu compania de investiție la rugămintea ei;

2

- consideră că, contrar prevederilor art.296 Cod de procedură penală,

acuzatorul de stat, în speța discutata nu a adus învinuirea în aspectul de probe

care pot fi administrate și cu care sa demonstreze vinovăția lui Ambroci

Nicolai în săvârșirea infracțiunii de escrocherie, ori în învinuirea adusa

acestuia, nu s-a specificat în ce constau aceste elemente constitutive ale

infracțiunii imputate. Nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul cercetării

judecătorești acuzatorul nu a adus probe ce ar confirma prezenta elementelor

ce sunt caracteristice infracțiunii de escrocherie și intenția inculpatului;

- consideră că, nu s-a demonstrat că în acțiunile inculpatului au fost

dominate cu rea voință, că el a avut scopul de a sustrage prin înșelăciune sau

abuz de încredere banii și că nu a avut intenția de a-i restitui de la bun început

acești bani.

septembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul avocatului în numele

inculpatului, și menținută fără modificări sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 05 martie 2020, privindu-l pe Ambroci Nicolae.

4.1 Instanța de apel cu referire la încadrarea sau recalificarea juridică a

faptelor cu calificative din legea nouă în baza celei de până la modificare, a

preluat soluția primai instanțe motivând că, conform învinuirii modificate,

infracțiunea ar fi fost comisă în perioada de timp cuprinsă de la data de 26

aprilie 2017 până la 09 februarie 2018, atunci când art. 190 Cod penal nu

prevedea răspundere penală pentru: „dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil,…”.

În continuare a menționat că, dispozițiile art. 190 Cod penal, în vigoare

din 17.08.2018, nu pot avea efect retroactiv, deoarece înrăutățesc situația

persoanei vinovate, dat fiind că i se vor incrimina calificative inexistente în

legea penală la data săvârșirii infracțiunii.

Totodată, a conturat că infracțiunea de escrocherie nu a fost de

criminalizată prin modificările operate în art. 190 Cod penal, în vigoare din

17.08.2018, esența ei păstrându-se, deci, redacția nouă a normei în cauză nu

înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu

ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are

efect retroactiv.

Astfel, a considerat că acțiunile făptuitorului urmează a fi încadrate

conform legii penale în vigoare la momentul săvârșirii faptei, anume din lipsa

retroactivității legii penale noi, și că prima instanță a analizat obiectiv cumulul

3

de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu,

dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Ambroci Nicolae în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin.(5) Cod penal, escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatului sunt prezente

semnele constitutive ale infracțiunii imputate (pct. 13-19 din decizia contestată),

iar nerecunoașterea vinovăției de către Ambroci Nicolae în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, nu poate servi temei de

achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii nominalizate și este apreciată de către instanța drept o modalitate

de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii

penale.

Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că prima

instanță la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

- Avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului prin care invocând

incidența pct. 8, a dispozițiilor alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală a

solicitat casarea deciziei emiterea unei noi decizii prin care Ambroci Nicolae să

fie achitat.

- Inculpatul Ambroci Nicolae prin care invocând incidența pct. 12, a

dispozițiilor alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea

deciziei și rejudecarea cauzei.

5.1 În susținerea recursului avocatul Sandu Daniela în numele

inculpatului a invocat că:

- contrar prevederilor art.296 Cod de procedură penală, acuzatorul de

stat, în speță nu a adus învinuirea în aspectul de probe care pot fi administrate

și care pot dovedi vinovăția lui Ambroci Nicolai în săvârșirea infracțiunii de

escrocherie, ori în învinuirea adusă acestuia, nu s-a specificat în ce constau

aceste elemente constitutive ale infracțiunii imputate. Nici în cadrul urmăriri

penale, nici în cadrul cercetării judecătorești acuzatorul nu a adus probe ce ar

confirma prezenta elementelor ce sunt caracteristice infracțiunii de escrocherie

și intenția inculpatului. Nu s-a demonstrat că acțiunile inculpatului au fost

4

dominate cu rea voință, că el a avut scopul de a sustrage prin înșelăciune sau

abuz de încredere banii și că nu a avut intenția de la bun început a restitui

acești bani.

5.2 În susținerea recursului inculpatul a invocat că:

- banii împrumutați bani de la partea vătămată, au fost convertiți în

cripto valuta prin operațiunea de tip “Traider” și aceasta cripto valuta provine

din surse legale, fapt despre care aceasta cunoștea bine unde se investesc banii

respectivi, era la curent cu toate detaliile și se confirmă și prin recipisa

întocmită;

- despre toate investițiile făcute de el partea vătămată era infamată și era

la curent;

- partea vătămată era interesată și ș-ia dorit ca banii săi să-i investească

în afacerea cu cripto valută, fapt ce nu a fost concretizat de către instanța de

judecată;

- în cadrul examinării cauzei nu a negat faptul primii de la partea

vătămată a banilor dar a contestat suma deoarece verificând înscrisurile date a

constatat că sumele invocate de către partea vătămată nu coincid.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursurilor declarate de către

avocatul Sandu Daniela în numele inculpatului și de către inculpat, pledând

pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil, iar motivele invocate în

recursuri au constituit obiect de examinare în instanța de apel, astfel,

considerând corecte constatările instanței de apel.

lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și

să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile din art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

5

situația condamnatului.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul Penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt,

cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a

permite instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi,

reprezintă motiv de casare.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (2), 6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-

verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele

cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată

a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414

Cod de procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a

ținut cont pe deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

La caz, recurenții indică temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

8, și 12 Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în următoarele temeiuri: 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde; 12) faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul Penal lărgit consideră că instanța de apel a dat o concluzie

6

pripită privind respingerea apelului, fără a efectua o verificare multilaterală și

obiectivă a circumstanțelor din cauza penală.

Totodată, Colegiul Penal lărgit va supune sintezei decizia instanței de

apel, în cumul cu sentința primei instanțe, din motiv, că instanța de apel a

preluat concluziile enunțate în sentință, respectiv și decizia instanței de apel

conține concluzii divergente.

În conformitate cu prevederile art. 113 Cod penal, instanța de apel, era

obligată să deducă din actele cauzei „(…)determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală”.

Astfel, Colegiul Penal lărgit reține că din conținutul deciziei atacate (f.d.

218-240 vol. II), rezultă că instanța de apel nerespectând întocmai prevederile

art. 101, 414 Cod de procedură penală, nu a întreprins toate măsurile pentru a

elucida toate circumstanțele esențiale privind încadrarea juridică a faptelor cu

calificative din legea nouă în baza celei de până la modificare, interpretând

eronat prevederile art. 8 Cod penal, potrivit cărora, caracterul infracțional al

faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la

momentul săvârșirii faptei.

Verificând materialele cauzei în raport cu constatările din decizia atacată,

Colegiul Penal lărgit reține, că potrivit rechizitoriului, Ambroci Nicolai a fost

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) din Codul

penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic)

actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată

de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune în proporții

deosebit de mari.

De asemenea, în conținutul rechizitoriului a fost descrisă următoarea

situație de fapt: „Ambroci Nicolai, în perioada de timp cuprinsă de la data de 26

aprilie 2017 până la 09 februarie 2018, aflându-se în mun. Chișinău, bd. XXXXX,

XXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în

privința actului juridic, încheierea căruia este determinată de comportamentul dolosiv

sau viclean, acționând cu intenție directă, din motiv de cupiditate, sub pretextul

investițiilor în propria afacere în domeniul tehnologiilor informaționale și anume

procurare și ulterioara vânzare a criptovalutei la cote majorate, precum și achitarea

ratelor pentru apartamentul XXXXX din XXXXX, mun. Chișinău, prin înșelăciune

și abuz de încredere în mai multe tranșe a dobândit de la Vamișevschi Inga, suma

7

totală de 37 500 Euro, care conform cursului oficial al BNM pentru acea dată

constituia 762 191 lei, astfel cauzându-i părții vătămate Vamișevschi Inga, daune

materiale în proporții deosebit de mari.”

Reieșind din analiza textuală a rechizitoriului, Colegiul Penal lărgit

constată, că deși faptele de săvârșirea cărora se învinuiește Ambroci Nicolai au

fost încadrate potrivit conținutului legal al art. 190 Cod penal, în redacția

modificărilor operate prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în vigoare din 17

august 2018 – „prin inducerea în eroare” și „prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate”, totuși în

conținutul acestora se regăsesc și elementele infracțiunii înserate în prevederile

art. 190 Cod penal, în redacția anterioară modificărilor din 26 iulie 2018, și

anume – „prin înșelăciune și prin abuz de încredere”.

În conformitate cu art. 8 din Codul penal, caracterul infracțional al faptei

și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul

săvârșirii faptei.

Aspectele evidențiate mai sus prezintă importanță deosebită, deoarece

rolul lor este acela de a determina în final încadrarea juridică a faptei

imputabilă inculpatului, atât pentru aplicarea corectă a legii penale, cât și

pentru modul de desfășurare a judecării acestui dosar, determinând, nu în

ultimul rând, concordanța între conținutul legal al infracțiunii și conținutul

constitutiv al acesteia.

În jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului

reamintește cu fiecare ocazie posibilă că echitatea unei proceduri se apreciază

în raport cu ansamblul acesteia. Vorbind despre importanța încadrării juridice

a unei fapte, Colegiul penal face trimitere la dispozițiile art. 6 § 3 lit. a) din

Convenție, care exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării

„acuzației” aduse persoanei deferite judecății. Principala problemă adusă în

discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei

deferite judecății în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin

rechizitoriu.

În sensul art. 296 Cod de procedură penală, rechizitoriul este actul de

sesizare al instanței de judecată, care este compus din două părți: expunerea și

dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în

privința căreia s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă

fapta și vinovăția învinuitului, argumentele invocate de învinuit în apărarea sa

și rezultatele verificării acestor argumente, circumstanțele care atenuează sau

agravează răspunderea învinuitului, precum și temeiurile pentru liberarea de

răspundere penală conform prevederilor art. 53 din Codul penal dacă se

constată asemenea temeiuri. Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana

învinuitului și formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea

8

juridică a acțiunilor lui și mențiunea despre trimiterea dosarului în instanța

judecătorească competentă. În completarea ultimei sintagme de mai sus,

urmează de concretizat că, prin „încadrarea juridică” a acțiunilor inculpatului se

are în vedere determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, după cum se menționează în art. 113 din Codul

penal. Componența de infracțiune constituie un tot întreg, format din patru

semne corespunzătoare celor patru elemente ale componenței de infracțiune –

obiectul și latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Semnul componenței

de infracțiune reprezintă o însușire, o proprietate generală a componenței de

infracțiune, de ordin obiectiv sau subiectiv, prezentă în cadrul fiecărei

infracțiuni de o anumită categorie ce are importanță juridică la calificarea

faptei drept o infracțiune concretă.

Articolul 6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană îi recunoaște acuzatului

dreptul de a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu

privire la cauza acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor

materiale pentru care este acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier

și Sassi contra Franței nr. 2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare a

acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept

la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 din Convenție. În materia penală, o

informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei persoane

constituie o condiție esențială a echității procedurii. Dreptul de a fi informat cu

privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului

inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a răspunde coerent,

prompt și adecvat acuzației înaintate.

Instanța de recurs remarcă că, prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în

vigoare la 17 august 2018, norma de incriminare din această cauză − art. 190

Cod penal, a fost modificată, după cum urmează: „4. În dispoziția alineatului

(1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere” se substituie cu textul „inducerea în

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă

încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile”; în dispoziția alineatului (2), litera c) se exclude.”

Așadar, după 17 august 2018, alin. (1) din art. 190 Cod penal, avea

următorul cuprins: „Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei

fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

9

părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a

produs daune considerabile, care se pedepsește cu amendă în mărime de la 10

550 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani”.

Concomitent, din conținutul sentinței rezultă că, prima instanță la

examinarea cauzei, a dispus condamnarea inculpatului Ambroci Nicolai în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, reținând faptele potrivit calificativelor din redacția

nouă a dispoziției art. 190 Cod penal. (f.d. 143, vol. II).

În acest context, este evidentă concluzia că prima instanță, la judecarea

cauzei nu a ținut cont că fapta incriminată inculpatului a fost comisă în

perioada 26 aprilie 2017– 09 februarie 2018, adică până la intrarea în vigoare a

modificărilor operate la art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018.

În continuare, instanța de apel, la judecarea cauzei în ordine de apel,

urma să țină cont de faptul că prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, infracțiunea

de escrocherie nu a fost de criminalizată, dar a fost concretizată latura

obiectivă a acesteia prin modalități alternative de comitere a faptei

prejudiciabile.

Mai mult de atât, în acțiunile inculpatului au fost reținute semnele

calificative ale infracțiunii de escrocherie potrivit redacției noi, care la acel

moment (26 aprilie 2017– 09 februarie 2018) nu erau prevăzute de legea penală.

Așa dar, se atestă că la judecarea apelului declarat, instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, deși sesizează erorile admise, constată în continuare că,

probele ,,... dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Ambroci Nicolae în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari”.

În continuare, instanța de apel (pct.14 al Deciziei atacate), constată fapta

reținând că: ” „Ambroci Nicolai, în perioada de timp cuprinsă de la data de 26 aprilie

2017 până la 09 februarie 2018, aflându-se în mun. Chișinău, bd. XXXXX, XXXXX,

cât și în alte locații urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase în privința actului juridic, încheierea căruia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean, acționând cu intenție directă, din motiv de

cupiditate, sub pretextul investițiilor în afacerea inculpatului Ambroci Nicolae,

în domeniul tehnologiilor informaționale cu promisiunea de a investi ulterior suma

dată în imobil(apartament), prin achitarea ratelor pentru apartamentul XXXXX din

XXXXX, mun. Chișinău, prin înșelăciune și abuz de încredere în mai multe tranșe a

10

dobândit de la Vamișevschi Inga, suma totală de 37 500 Euro, care conform cursului

oficial al BNM pentru acea dată constituia 762 191 lei”.

Astfel, instanța de apel considerând calificarea infracțiunii de către prima

instanță ca fiind una eronată, constată faptă cu descrierea semnelor calificative

a infracțiunii imputate conform textului dispoziției art.190 CP în redacția

nouă, fapt ce denotă o contradicție esențială între motivarea soluției și

dispozitivul hotărârii. Ca urmare, instanța de apel nu a desființat hotărârea

primei instanțe, menținând-o fără modificări. Această eroare echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului și a fondului cauzei, din care considerente

decizia atacată urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel, conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, întrucât asemenea erori judiciare nu pot fi corectate de către instanța

de recurs ordinar.

Colegiul Penal lărgit, statuează că potrivit jurisprudenței constante a

CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului

penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007)

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod

real chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, se atestă că instanța de apel a menținut o sentință de

condamnare a inculpatului Ambroci Nicolai în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, printr-o motivare superficială,

contradictorie.

Ca urmare, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat, cu casarea deciziei contestate, și dispune rejudecarea cauzei

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, având în vedere că

eroarea constatată în prezenta cauză penală nu poate fi corectată de instanța

de recurs.

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de 16

rejudecare și limitele acesteia, să țină seama de împrejurările expuse, care au

servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.

414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și a constatării

clare a faptelor săvârșite și întrunirea elementelor infracțiunilor incriminate,

precum și calificării juridice corespunzătoare a faptelor săvârșite, și în

11

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Sandu Daniela în

numele inculpatului Ambroci Nicolae și de către inculpat, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2020, în cauza

penală în privința lui Ambroci Nicolae XXXXX și dispune rejudecarea cauzei,

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată este pronunțată la 21 octombrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

Stratulat Galina

Burduh Victor

12