1ra-54/2023 — art. 352-1 alin. 2 CP

1ra-54/2023 — art. 352-1 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-54/23

1-21043601-01-1ra-12012023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 noiembrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența completului de judecată:

președinte Țurcan Anatolie

judecători Talpă Boris

Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

Malanciuc Ion

judecând, fără citarea părților, recursul declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2022, în cauza penală privind-o

pe

Spînu Olga XXXXX, născută pe data de

XXXXX, originară din XXXXX,

domiciliată XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.03.2021-24.05.2022;

Instanța de apel: 21.06.2022-12.10.2022;

Instanța de recurs: 12.01.2023-07.11.2023;

C O N S T A T Ă

în temeiul art. 2 alin. (1) al Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, a fost încetat procesul penal pornit în baza art. 3521 alin. (2) Codul penal,

în privința lui Spînu Olga.

rechizitoriului, Spînu Olga, s-a învinuit că, activând în calitate de șef al Direcției

generale CTAS Drochia și fiind în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2)

Codul penal și art. 2 din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158-XVI din 04.07.2008, persoană publică, a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 3521 alin. (2) Cod penal, în circumstanțele după cum

urmează.

Spînu Olga, în perioada de timp dintre anii 2016-2019, acționând intenționat

și contrar prevederilor art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 133 din 17.06.2016,

privind declararea averii și a intereselor personale, care stipulează că obiectul

declarării reprezintă: „activele financiare ale subiectului declarării, adică numerarul

în monedă națională sau în valută străină care depășește valoarea a 15 salarii medii

1

pe economie și care nu face obiectul unor depuneri în instituțiile financiare.

Conturile bancare, unitățile de fond în fondurile de investiții, formele echivalente

de economisire și investire, plasamentele, obligațiunile, cecurile, cambiile,

certificatele de împrumut, alte documente care incorporează drepturi patrimoniale

personale ale subiectului declarării, ale membrilor de familie sau ale

concubinului/concubinei lui, investițiile directe în monedă națională sau în valută

străină făcute de el sau de membrii familiei lui, concubinul/concubina lui, precum

și alte active financiare, dacă valoarea însumată a tuturor acestora depășește

valoarea a 15 salarii medii pe economie;", nu a indicat în declarația de avere și

interese personale pentru anii 2016-2019, numerarul în monedă națională sau în

valută străină care depășește valoarea a 15 salarii medii pe economie, ulterior la

20.03.2019 a încheiat contractul de împrumut unde Spînu Olga, a oferit ca

împrumut cet. Zaim Nina, suma de 10 000 euro, mijloace bănești care intenționat

au fost tăinuite, și nu au fost reflectate în declarația de avere și interese personale

pentru anul 2019, acest fapt fiind stabilit în cadrul urmăririi penale pe cauza penală

nr. 2019970432, care a fost pornită conform bănuielii rezonabile de comiterea

infracțiunii de spălare de bani, art.243 Cod penal.

În același timp Spînu Olga, nu a indicat veniturile obținute în cadrul

Consiliului Electoral Raional Drochia și CECEU nr. 6 Drochia, în anul respectiv,

menționând doar veniturile din partea CNAS.

Ulterior, cet. Spînu Olga, a indicat în declarația de avere și interese personale

pentru anul 2015 terenul și două construcții accesorii, indicând doar casa de locuit,

iar în declarațiile depuse pentru anii 2016-2019, a indicat terenul și casa de locuit,

însă cu o suprafață mai mică decât cea din informațiile cadastrale și din declarația

anterioară.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, lui Spînu Olga i s-a incriminat

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3521 alin. (2) Cod penal, după indicii

calificativi -„Falsul în declarații, adică neincluderea intenționată a unor date în

declarația de avere și interese personale".

Prisacari Vadim, cu respectarea termenului legal, a declarat apel prin care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpata Spînu Olga, să fie

recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521 alin. (2) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei penale sub formă de amendă în mărime de 400 u.c., cu

liberarea de executare a pedepsei penale, numite lui Spînu Olga, în legătură cu

intervenirea amnistiei conform art. 107 Cod penal și Legii nr. 243 din 24.12.2021.

3.1 În argumentarea solicitării invocate partea acuzării a invocat că,

- instanța de fond a ignorat normelor specificate în art. 389 alin. (4) pct. 2)

Cod de procedură penală, unde este prevăzut expres că: (4) Sentința de

condamnare se adoptă: cu stabilirea pedepsei care urmează să fie executată; cu

stabilirea pedepsei si cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform

art.107 Cod penal si în cazurile prevăzute în art.89 alin.(2) lit. a), b), c), e), f) si 2)

Cod penal; fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile

prevăzute în art. 57 și 58 Cod penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în

art. 93 Cod penal sau al expirării termenului de prescripție;

2

- una din soluțiile, (de altfel unica) care poate fi adoptată la finalizarea

examinării cauzei penale în cazul aplicării prevederilor Legii nr.243, o reprezintă

sentință de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct. 2)

Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art.107 Cod penal;

- norma juridică citată supra indică expres cazurile în care sentința de încetare

trebuie să cuprindă stabilirea pedepsei. Conform art. 107 alin. (1) Cod penal,

amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie

reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei". Conform art. 285 alin. (2) Cod de

Procedură Penală, ,„Încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a

persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)—9) din prezentul cod". În aceiași ordine de

idei, art.275 pct.4) Cod de procedură penală prevede că urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată și urmează a fi încetată în

cazurile în care: a intervenit termenul de prescripție și amnistia;

- dat fiind faptul că aplicarea prevederilor amnistiei față de inculpat nu

constituie temei de reabilitare a persoanei, acesta urmează a fi, în primul rând,

recunoscut vinovat, în al doilea rând, să-i fie stabilită pedeapsa penală conform

faptei incriminate;

- soluția de încetare a procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6), 350

alin. (1) și 332 alin. (5) Cod de procedură penală, nu este acceptabilă, or, acest fapt

contravine normelor procesuale în vigoare;

- examinarea prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

urmează a fi efectuată prin prisma temeiurilor prevăzute la pct. l)-5) al acestui

alineat, or, legislatorul a prevăzut la data adoptării legii că nu poate să redea toată

lista de circumstanțe care condiționează încetarea procesului penal, pe când

amnistia exista la data adoptării Codului de procedură penală și aceasta nu a fost

prevăzută la norma în cauză. Respectiv, adoptând o soluție de încetare a procesului

penal instanța de judecată nu poate determina și constata din punct de vedere

juridic corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către

inculpat și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală, fapt ce

contravine prevederilor art. 107 Cod penal, 285 alin.(2), 275 pct.4) Cod de

procedură penală și Legii nr.243.

octombrie 2022, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința fără

modificări.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că:

- instanța de fond a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei penale,

examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, constatând

în mod just ca fiind demonstrată integral vinovăția inculpatei Spînu Olga în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3521 alin. (2) Cod penal, individualizată

prin „Falsul în declarații, adică neincluderea intenționată a unor date în

declarația de avere și interese personale";

- la pronunțarea sentinței de încetare a procesului în legătură cu aplicarea în

privința inculpatei Spînu Olga a art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243

din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021, instanța de fond corect a reținut că

3

conform art. 275 Cod procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar

dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care: 1) nu

există faptul infracțiunii; 2) fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune;

3) fapta nu întrunește elementele infracțiunii, cu excepția cazurilor când

infracțiunea a fost săvârșită de o persoană juridică; 4) a intervenit termenul de

prescripție sau amnistia;

- prima instanță a invocat prevederile art. 332 Cod procedură penală potrivit

cărora, încetarea procesului penal în ședința de judecată are loc:(1) în cazul în care,

pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în

art.275 pct.5) -9), 285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Cod

penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă;

(2) în cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție administrativă,

instanța încetează procesul penal și, concomitent, soluționează cauza conform

prevederilor Codului contravențional al Republicii Moldova; (3) concomitent cu

încetarea procesului penal, instanța ia măsurile respective prevăzute în art.54 și 55

din Codul penal, precum și decide asupra chestiunilor prevăzute în art.285 alin.(6);

(4) sentința de încetare a procesului penal poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu

recurs în instanța ierarhic superioară, în modul prevăzut de prezentul cod; (5) în

cazul prevăzut la art. 275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără

acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit;

- explicațiile date de Curtea Supremă de Justiție în Hotărârea Plenului privind

sentința judecătorească nr. 5 din 19.06.2006, în care la pct. 40 menționează că,

sentința de încetare a procesului penal se adoptă în cazurile prevăzute la art. 391

alin.(1) pct.1) - 7) Cod de procedură penală. În cazul în care fapta persoanei

constituie o contravenție, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul

penal, cu aplicarea sancțiunii contravenționale (alin.(2) art.332, alin.(2) art.391

Cod de procedură penală). Încetarea procesului penal în cazul când a intervenit

termenul de prescripție sau actul de amnistie (pct.4) art.275 Cod de procedură

penală) e posibilă numai cu acordul învinuitului și/sau reprezentantului lui legal;

- instanța de fond în mod întemeiat a dispus încetarea procesului penal în

legătură cu aplicarea în privința inculpatei a art. 2 al Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021. Astfel, s-a constatat că

inculpata Spînu Olga la data de 01 februarie 2022 a depus o cerere privind

aplicarea în privința sa a Legii nr. 243 din 24.12.2021, cu încetarea procesului

penal, pornit în privința sa în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, cerere pe care a

susținut-o în ședința de judecată;

- conform art.107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei. La caz, este relevant efectul amnistiei: înlăturarea răspunderii penale

și un alt efect înlăturarea pedepsei. Este foarte important care efect din acestea se

aplică cazului respectiv (legea respectivă prevede posibilitatea ambelor efecte).

Totodată, trebuie de menționat că amnistia constituie atât temei de încetare a

procesului prin emiterea unei sentințe de încetare (interpretarea sistemică a art.275,

285, 332 Cod de procedură penală), cât temei de condamnare a persoanei prin

emiterea unei sentințe de condamnare cu stabilirea pedepsei și liberarea de

executare a pedepsei (art.389 alin. 4 pct. 2) Codul de procedură penală);

4

- conform art. 50 Codul penal, se consideră răspundere penală condamnarea

publică, în numele legii, a faptelor infracționale și a persoanelor care le-au săvârșit,

condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrângere prevăzute de lege.

Din definiția legală rezultă că prin răspundere penală se înțelege obligația

persoanei care a săvârșit o infracțiune de a suporta sancțiunea prevăzută de legea

penală. Deci, prin înlăturarea răspunderii penale din motivul intervenirii amnistiei

este înlăturat actul de condamnare (înlăturarea actului de condamnare înseamnă

lipsa unei sentințe de condamnare) și, implicit, obligația de a suporta vreo

sancțiune penală. În cazul în care nu există condamnarea publică nu poate exista o

sentință de condamnare;

- înlăturarea pedepsei ca efect al intervenirii actului de amnistie poate avea loc

doar atunci când este posibilă aplicarea acesteia, dar ea nu mai este aplicată. Aici

urmează a puncta principial că posibilitatea stabilirii pedepsei poate exista doar în

cazul în care persoana este recunoscută vinovată de comiterea unei infracțiuni

(interpretarea sistemică a art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) Codul penal, art. 8 alin. (1)

Codul de procedură penală). Deci, când este înlăturată pedeapsa atunci urmează să

existe o sentință de condamnare, prin care se recunoaște vinovăția cu stabilirea

pedepsei și liberarea de executarea acesteia;

- înlăturarea răspunderii penale prin încetarea procesului din motivul

intervenirii amnistiei nu contravine prezumției nevinovăției dacă persoana care a

săvârșit o infracțiune este de acord să fie liberată de răspundere penală și nu insistă

asupra soluționării cauzei penale în ședință de judecată publică (posibilitatea

continuării examinării cauzei este prevăzută în art. 332 alin. (5) Codul de

procedură penală.). La baza acestei concluzii stă argumentul că prezumția de

nevinovăție este nu doar un principiu, ci și un drept al persoanei, în special a celei

acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, și acesta, ar trebui, în consecință, interpretat

potrivit unui drept și nu obligații. Dacă persoana renunță la un anumit drept, atunci

aceasta nu mai poate pretinde că i s-ar fi încălcat acest drept;

- instanța de judecată poate dispune încetarea procesului (chiar și în cadrul

ședinței preliminare) din motivul intervenirii amnistiei și această posibilitate nu

contravine prezumției vinovăției dacă persoana care a săvârșit o infracțiune a cărei

răspundere penală urmează să fie înlăturată renunță la dreptul său de a-i fi dovedită

vinovăția.

- la caz, inculpata poate renunța la acest drept prin depunerea cererii de

aplicare a amnistiei (ceea ce a și fost realizat în cazul dat). Prin depunerea cererii

de aplicare a amnistiei, inculpatul consimte aplicarea amnistiei prin încetarea

procesului penal pe temei de nereabilitare;

- în cazurile în care inculpatul nu manifestă, direct sau indirect, acordul la

aplicarea amnistiei (refuză să manifeste acordul; solicită achitarea sa; solicită

încetarea procesului pe un alt temei decât amnistia; se eschivează de la prezentarea

în ședință și examinarea cauzei are loc în lipsa sa), doar atunci instanța de judecată

urmează să examineze probele cu emiterea unei sentințe. Această sentință poate fi

sentință de achitare, sentință de încetare (pe alt temei decât amnistia) sau sentință

de condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea pedepsei;

- la interpretarea normelor trebuie de ținut cont de interpretarea sistemică a

acestora și în măsura în care pot produce efecte juridice (dar nu urmează a fi

interpretate în sensul că contravin unele altora). Reiterăm că intervenirea amnistiei

5

constituie atât temei de încetare a procesului (la orice etapă de judecată a cauzei,

inclusiv apelul) cât și temei de liberare de executare a pedepsei (sentință de

condamnare). Astfel, reieșind din natura juridică a sentinței de încetare (pe temei

de nereabilitare) și natura juridică a sentinței de condamnare cu liberarea de

executare a pedepsei, din natura juridică a noțiunii „răspundere penală", din

consecințele și modalitatea înlăturării răspunderii penale, din diferența înlăturării

răspunderii penale și înlăturării pedepsei penale, urmează a fi rezumate

următoarele: 1) în cazul în care inculpatul consimte în mod expres aplicarea

amnistiei, atunci urmează a fi emisă o sentință de încetare din motivul intervenirii

amnistiei; 2) în cazul în care inculpatul refuză sau lipsește un acord expres (această

situație trebuie tratată ca refuz de aplicare a amnistiei), atunci urmează a fi

cercetate probele și emiterea, după caz, a unei sentințe de achitare (dacă se constată

temeiurile de achitare) sau a unei sentințe de încetare (dacă există alte temeiuri

decât amnistia), sau a unei sentințe de condamnare cu stabilirea pedepsei și

liberarea de executarea pedepsei.

Astfel, în contextul celor enunțate, instanța de apel a constatat că la cazul

dedus judecății, inculpata Spînu Olga nu cade sub incidența restricțiilor formulate

în art. 6 din Legea nr. 243, iar în privința ultimei pot fi aplicate prevederile actului

de clemență.

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, invocând temeiul de recurs prevăzut la

art.427 alin.(1) pct. 6) CPP, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre o nouă

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului invocă că:

- instanța de apel verificând cauza sub aspectul întrunirii de către inculpată a

exigentelor actului de amnistie urma să aprecieze just, dacă acesta poate fi aplicat

ținându-se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate inculpatului, ci și

de alte criterii ce țin de practica judiciară în materia aplicării dispozițiilor art. 107

Cod penal, inclusiv si de raționamentele expuse în Legea nr 243 din 24.12.2021;

- potrivit art. 107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță si asupra

drepturilor persoanei vătămate;

- conform art. 285 alin.(2) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi

penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4) -

9) din prezentul cod;

- articolul 275 pct. 4) Cod de procedură penală prevede că urmărirea penală

nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia;

- aplicarea amnistiei fată de inculpat, nu constituie temei de reabilitare a

persoanei, fapt care prezumă că inculpatul urmează a fi recunoscut vinovat de

comiterea faptei imputate, sau in cazul încetării procesului penal, de către

instanțele de judecată, în temeiul legii nr.243 din 14.12.2021, prevederile doar

„încetarea procesului penal” nu sunt aplicabile, deoarece hotărârea, prin care s-a

încetat procesul penal, este un act procedural de liberare a persoanei de răspundere

6

penală. Liberarea de executare a pedepsei are loc în cazul în când în privința

persoanei fost adoptată o hotărârea de condamnare;

- una din soluțiile, care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei

penale în cazul aplicării prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, o reprezintă

sentința de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art. 389 alin. (4) pct.2)

Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în

cazul amnistiei conform art.107 Cod penal;

- cât privește adoptarea unei decizii de încetare a procesului pe motivul

intervenirii amnistiei, situație masiv întâlnită datorită practicii judiciare existente la

aplicarea legii anterioare cu privire la amnistia, din 29.07.2016, aplicarea amnistiei

cu emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în

conținutul art. 391 Cod de procedură penală;

- soluția de moment adoptată de către colegiul penal privind încetarea

procesului penal în baza actului de amnistie, nu este acceptabilă, or acest fapt

contravine normelor procesuale în vigoare și anume, adoptând o soluție de încetare

a procesului penal instanța de judecată nu poate determina si constata din punct de

vedere juridic corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de

către inculpat și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală, fapt

ce contravine prevederilor art.107 Cod penal, 285 alin. (2), 275 pct. 4) Cod de

procedură penală și Legii nr.243 din 24.12.2021;

- reieșind din textul legii se conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de

persoanele inculpate/condamnate, acestea urmează să fie liberate/absolvite de

executarea pedepsei, or adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal este

contrară situației prevăzute la art. 8 al Legii privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care

prevede posibilitatea absolvirii inculpatului de la executarea pedepsei principale,

însă nu și a pedepsei secundare - dacă sancțiunea normei prevede și pedeapsa

complimentară care urmează a fi aplicată inculpatului și poate fi făcută doar la

emiterea unei sentințe de condamnare.

recurs concluzionează că recursul urmează a fi admis cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală (în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din

01septembrie 2023) și a declarat recursul în termen la 30.11.2022.

Conform prevederilor Legii nr. 246 din 31.07.2023 în vigoare din 01

septembrie 2023, pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului

normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție), art. XI alin. (3), recursurile

depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi

vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de judecare a

recursurilor depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a acestei

legi, urmează să fie efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile

Codului de procedură penală, în vigoare din 01 septembrie 2023.

Potrivit prevederilor art. 433 alin. (1) Cod de procedură penală, (în redacția

Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), dacă este

considerat admisibil, un complet din 3 judecători examinează recursul în fond, alin.

7

(2) în scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate

decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un

complet din 5 judecători. Astfel, prin încheierea din 22.02.2023 al Colegiului penal

al Curții Supreme de justiție, până la operarea modificărilor în Codul de procedură

penală în vigoare din 01 septembrie 2023, s-a dispus trimiterea recursului declarat

în prezenta cauză penală pentru judecare în Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție format din 5 judecători.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

(în redacția Legii nr. 246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023),

judecând recursul instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (redacția Legii 66 din

05.04.2012 în vigoare din 27.10.2012), hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

La caz, procurorul subscrie prezența erorii de drept prevăzută de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Totodată, instanța de recurs atestă că recurentul își exprimă dezacordul cu

soluțiile instanțelor de fond de aplicare a prevederilor Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Verificând criticile expuse în recursul declarat de procuror, în raport cu actele

cauzei, instanța de recurs constată că, acestea sunt întemeiate, or, s-a stabilit, că

adoptând soluțiile enunțate, instanțele de fond nu au respectat procedura de

aplicare a actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală.

În primul rând, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 2 alin.

(1)-(4) al Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, procesele penale

în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care

Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă

nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza

de urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de

prezenta lege. Procesul penal în privința infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și

grave, săvârșite până la adoptarea prezentei legi de persoane care, la data comiterii

infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de urmărire penală sau

la faza de judecare a cauzei. Încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2)

are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. În

privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)–(3) din

prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

8

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

La caz, se atestă că:

- potrivit încheierii din 26.03.2021 a fost stabilită ședința preliminară pentru

data 05.05.2021 (f.d 154, vol.1);

- potrivit încheierii din 28.05.2021 a fost fixată ședința de judecată pentru

examinarea cauzei pentru data de 01.07.2021 (f.d.162, vol.1);

- potrivit procesului verbal a ședinței de judecată din 20.10.2021, până la

începerea cercetării judecătorești, inculpata asistată de avocatul său recunoaște

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza art.3641 Cod de procedură

penală, în acest sens fiind depusă o cerere scrisă, ulterior cererea fiind acceptată de

către instanța de judecată, s-a purces la cercetarea judecătorească cu audierea

pe viu a inculpatei și cercetarea probelor recunoscute de ultima, indiferent de

faptul că toate procesele verbale sunt întitulate ca: „proces verbal al ședinței de

judecată preliminară” și finisate cu „ședința de judecată se declară închisă”, unde

era actual să se anunțe întrerupere, deoarece ședința de judecată s-a amânat pentru

data de 21.12.2021, 01.02.2022, 10.03.2022 și 20.05.2022 (f.d.183-202,vol.2);

- la 01.02.2022, după cercetarea probelor, inculpata asistată de apărătorul

său, a depus la instanța de judecată o cerere prin care a solicitat aplicarea actului de

amnistie prin încetarea procesului penal în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova (f.d. 196, vol. 2), pusă in discuție în ședința de

judecată din 20.05.2022 (f.d.202, vol.2).

La cele invocate supra, completul de judecată conchide că prima instanță

parcurgând toate etapele procesuale începând cu punerea cauzei pe rol,

acceptând cererea inculpatei de judecare a cauzei pe baza probelor de

administrate în faza de urmărire penală și finisând cu cercetarea

judecătoreasca, a adoptat sentința de încetare a procesul penal pornit în baza art.

3521 alin. (2) Cod penal în privința lui Spînu Olga, în temeiul art. 2 alin. (1) al

Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a

de la proclamarea independenței Republicii Moldova, contrar normelor de

procedură penală care prevăd etapele procedurale și adoptarea unei sentințe legale

în acest sens.

Totodată, instanța de recurs menționează că instanța de fond, în sentință,

făcând referire la prevederile:

- art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul

judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5) –9),

285 alin. (2), precum și în cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța,

prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă, alin.(5 ) în

cazul prevăzut de art. 275 pct.4) încetarea procesului penal nu se admite fără

acordul inculpatului. În acest caz procedura continuă în mod obișnuit;

- art.275 pct.(4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în

care a intervenit amnistia;

- art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a reținut că:

9

a) din interpretarea normelor procesual-penale, art. 350 Cod de procedură

penală, rezultă că încetarea procesului penal, în temeiurile prevăzute de art. 332

Cod de procedură penală, intervine până la etapa cercetării judecătorești (etapa

preliminară), iar dacă aceasta a fost desfășurată, sentința se adoptă în temeiurile

art. 389-391 Cod de procedură penală, la caz, la etapa ședinței preliminare nu a fost

depusă cererea privind aplicarea actului de amnistie;

b) prescripțiile art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, sunt aplicabile la

etapa urmăririi penale, or, la caz, acordul inculpatei de încetarea a procesului în

legătura cu aplicarea amnistiei a fost impus după cercetarea judecătorească, iar în

cazul prevăzut la art. 275 pct. 4) încetarea procesului penal nu se admite fără

acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit;

c) conținutul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, se referă la

cazurile expres prevăzute de lege și anume situația descrisă în dispoziția art. 11

alin. (4), art. 57-58, alin. (4) art. 165 și art. 206, alin. (5) art. 217 și alin. (4) art. 325

Cod penal.

În același timp, art. 391 Cod de procedură penală (Sentința de încetare a

procesului penal), nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și

instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de

încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a

prescripției. Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de

celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt

soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în

cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare,

în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii

formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395

Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și

396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare;

d) consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin.

(4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1),

(3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct.

2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului

penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la

faza ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin.

(1) CPP);

e) dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5) Cod de

procedură penală), instanțele de fond și de apel (art. 413 alin. (1), art. 415 alin. (1)

pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate

inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau

deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a

fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată (în speță

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală ), iar în dispozitiv

- cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389

alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

Astfel, potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

10

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Conform

art. 389 alin.(1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod

penal. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe,

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie

arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă

instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței.

În concluzie se reține că prima instanță nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale.

În al doilea rând, instanța de recurs reține că instanța de apel fiind investită

cu efectuarea unui control judiciar integral atât în fapt, cât și în drept a preluat, de

asemenea, o abordare incorectă, ce contravine prevederilor art. 391 și 394 Cod de

procedură penală și a menținut sentința fără modificări, or ea era obligată să

desființeze hotărârea și să judece cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, astfel instanța de apel:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, constatând, la fel, sumar, neclar și

divergent că: „Colegiul Penal constată că instanța de fond a dat o apreciere

corectă circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în

mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, constatând în mod just ca fiind demonstrată

integral vinovăția inculpatei Spînu Olga în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

3521 alin. (2) Cod penal, individualizată prin „Falsul în declarații, adică

neincluderea intenționată a unor date în declarația de avere și interese

personale".....”, prin urmare constatarea reținută de instanța de apel este una

eronată, or instanța de fond, în sentință, nu a examinat probele administrate și nu a

constatat vinovăția inculpatei;

b) a descris fapta criminală ca fiind dovedită de către instanța de fond,

potrivit art.394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, fapt ce nu a fost efectuat

de către instanța de fond potrivit sentinței, ultima invocând: ”Conform

rechizitoriului, Spînu Olga, se învinuiește....”

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și repetate în

recursul ordinar, în special că: „...instanța de fond urma să adopte o sentință de

condamnare în baza art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea acesteia de la executarea pedepsei...”.

11

Rezumând cele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție constată că împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și

de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri

care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția , că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și dat fiind că încălcările

normelor procedurale specificate, comise de către instanțele de fond și de apel,

constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția

admiterii recursului, casării totale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest

domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 octombrie 2022, în cauza penală privind-o pe Spînu Olga

XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Talpă Boris

Daguța Sergiu

Eremciuc Ghenadie

Malanciuc Ion

12