3ra-1476/15 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1476/15 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 3ra-1476/15
Prima instanță: Judecătoria Grigoriopol (jud: N. Costin)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Popov, A. Minciună, M. Moraru)
ÎNCHEIERE
18 noiembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului Tatiana Vieru
Judecătorii: Petru Moraru
Oleg Sternioală
examinând chestiunea pricind admisibilitatea recursului declarat de Cacicovschii
Valeriu împotriva deciziei din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău,
adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către
Cacicovschii Valeriu, intervenient principal SRL „Vicaur-C” împotriva Consiliului
mun. Chișinău privind contestarea actului administrativ,
c o n s t a t ă :
La data de 22 noiembrie 2013 Cacicovschii Valeriu s-a adresat în instanța de
judecată cu cerere împotriva Consiliului mun. Chișinău, intervenient principal SRL
„Vicaur-C” privind contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că Direcția generală transport public
și căi de comunicații a Consiliului mun. Chișinău a eliberat SRL „Vicaur-C”
permisul nr. 398 din 04.04.2011 privind amenajarea parcajului de uz public.
Consideră că actul respectiv este ilegal, deoarece conform art. art. 9, 15, 41 Cod
Funciar, în coroborare cu prevederile art. art. 14, 19, 20 al Legii privind administrația
publică locală, loturile de pămînt se eliberează de Consiliul mun. Chișinău. Deci,
susține reclamantul că permisul a fost acordat cu încălcarea dispozițiilor art. art. 4, 8,
13, 16 al legii cu privire la zonele și fâșiile de protecție a apelor rîurilor și bazinelor
de apă din 27.04.1995 și a protecției zonei căilor ferate.
De asemenea, a menționat că Consiliul mun. Chișinău nu a alocat în folosința
SRL „Vicaur-C” terenul pe care trebuia să fie construită o parcare și nici nu a
încheiat vre-un contract de folosință a lotului de teren între SRL „Vicaur-C” și
Primăria mun. Chișinău.
Afirmă reclamantul că cererea prealabilă din 11.11.2013 adresată Consiliului
mun. Chișinău a fost respinsă.
Solicită reclamantul anularea permisului nr. 398 din 09.04.2011 și obligarea
pîrîtului de a nu permite amenajarea autoparcării cu suprafața de 0,08 ha, deoarece
trece pe calea de acces la casa reclamantului.
Prin hotărârea din 19 martie 2015 a judecătoriei Grigoriopol s-a respins acțiunea
înaintată de Cacicovschii Valeriu.
Prin decizia din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus
de Cacicovschii Valeriu și s-a menținut hotărârea primei instanțe.
La data de 14 septembrie 2015 Cacicovschii Valeriu a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând casarea hotărârilor instanțelor judecătorești cu
emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată,
ilegală și pasibilă de a fi casată.
Menționează că instanța de apel, la examinarea pricinii, a aplicat eronat normele
de drept material și de drept procedural, nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată,
nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea
justă a pricinii.
Conform art. 434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni
de la data comunicării deciziei integrale.
Conform materialelor pricinii, decizia instanței de apel a fost pronunțată la data
de 01.07.2015 și expediată în adresa participanților la proces la data de 14.07.2015
(f.d.139), iar recursul a fost declarat la data de 14.09.2015, adică în termen.
Examinînd temeiurile recursului declarat de Cacicovschii Valeriu, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt
în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin.(2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cacicovschii Valeriu, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului
cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța
de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept
material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.
În această ordine de idei, Completul Colegiului reține că, în contextul normelor
procedurale din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă,
2
instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de
fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficientă probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanța de
recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume
dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în
mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură
civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a
regulilor de apreciere a probelor.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Cacicovschii Valeriu, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Cacicovschii Valeriu împotriva
deciziei din deciziei din 01 iulie 2015 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Tatiana Vieru
Judecători: Petru Moraru
Oleg Sternioală
3