1ra-225/2023 — art. 186 alin. 2 CP

1ra-225/2023 — art. 186 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-225/2023

1-21125287-01-1ra-03022023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 octombrie 2023 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

în componența completului de judecată:

Președinte – Țurcan Anatolie

Judecători – Daguța Sergiu, Talpă Boris, Eremciuc Ghenadie, Malanciuc Ion

judecând, fără citarea părților recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror

în Procuratura UTA Găgăuzia – Sîrbu Lilia prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 25 octombrie 2022, în cauza penală privindu-i pe

Negruța Petru xxxxx

și

Dînga Dumitru, xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

a c o n s t a t a t:

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) și c)

Cod penal, și prin aplicarea prevederilor art.3641 al. (8) Cod de procedură penală, i s-a aplicat

pedeapsă sub formă de 120 ore muncă neremunerate în folosul comunității.

În temeiul art.art.1 și 2 din Legea Nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova a fost încetat

procesul penal în cauza penală în privința lui Negruța Petru învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal.

Dînga Dumitru, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.186 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal, și prin aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, i s-a aplicat pedeapsă sub formă de 120 ore muncă neremunerate în folosul

comunității.

În temeiul art.art.1 și 2 din Legea Nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independentei Republicii Moldova a fost încetat

procesul penal în cauza penală în privința lui Dînga Dumitru învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal.

1.1. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Negruța Petru și Dînga

Dumitru conștientizând caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor intenționate, îndreptate la

sustragerea bunurilor altei persoane, având o înțelegere prealabilă, au pătruns pe teritoriul

SA Avicola „Galinula”, amplasată în xxxxx, unde prin deteriorarea lacătelor de la ușă au

1

pătruns în depozitele întreprinderii, din care tainic au sustras un apărat de spălat cu presiune

model „Karcher” cu prețul de 400 Euro, care potrivit cursului valutar oficial al BNM

constituie 8 587,84 lei, un aparat de spălat cu presiune model „Karcher Profesional HD 9/20-

4m” cu prețul de 1 000 Euro, care potrivit cursului valutar oficial al BNM constituie 21

469,60 lei, un polizor unghiular de model „Makita” cu prețul de 800 lei, un polizor unghiular

de model „Elefant" cu prețul de 400 lei, un polizor unghiular de model „Stark” cu prețul de

800 lei, un aparat de stropit cu prețul de 300 Euro, care potrivit cursului valutar oficial al

BNM constituie 6 440,88 lei, pe care le-au însușit, pricinuind astfel părții vătămate SA

Avicola „Galinula” un prejudiciu material în sumă totală de 38498,32 lei, ce constituie 4,42

salarii medii lunare pe economie prognozate pentru anul 2021.

Acțiunile inculpaților Negruța Petru si Dînga Dumitru au fost calificate în baza art.186

alin.(2) lit. b) si c) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită de două persoane, prin pătrundere în loc pentru depozitare.

raionului Cimislia Botezatu Valerian prin care a solicitat casarea parțială a sentinței

contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, a-l recunoaște

vinovat pe Negruța Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) și c)

Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de 120 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, iar în temeiul art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală, art.107 Cod penal

a-l absolvi pe Negruța Petru de executarea pedepsei, în baza Legii nr.243 din 24.12.2021,

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova și a-l recunoaște vinovat pe Dînga Dumitru de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b), c) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de 120 ore

muncă neremunerată în folosul comunității, iar în temeiul art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de

procedură penală, art.107 Cod penal a absolvi pe Dînga Dumitru de executarea pedepsei, în

baza Legii nr.243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova.

2.1. În motivarea apelului acuzarea a indicat că:

- deși instanța a stabilit cu certitudine vinovăția lui Negruța Petru si Dînga Dumitru de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) Cod penal, culpabilitatea lor fiind

demonstrată prin probele administrate în cauza penală, stabilindu-le si pedeapsa penală

pentru comiterea infracțiunii încriminate, instanța neîntemeiat a încetat procesul penal în

privința inculpatului;

- potrivit art.107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea

răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Conform

art.285 alin.(2) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de

nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct. 4) - 9) din prezentul cod;

- art.275 pct. 4) Cod de procedură penală prevede că, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care:... a

intervenit termenul de prescripție sau amnistia;

- pornind de la prevederile normelor enunțate, indică că aplicarea amnistiei față de

inculpat nu constituie temei de reabilitare a persoanei, fapt care prezumă că inculpatul

urmează a fi recunoscut vinovat de comiterea faptei imputate, sau, ca excepție, a faptei

prejudiciabile elementele căreia au fost identificate de către instanța de judecată (în sensul

recalificării acțiunilor inculpatului în favoarea acestuia);

- în cazul când instanța nu a pronunțat sentința de achitare a inculpatului, unica soluție

care urma a fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în cazul aplicării prevederilor

Legii nr.243, o reprezintă sentința de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art.389

alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală și anume - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de

executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 Cod penal;

2

- instanța de fond a stabilit cu certitudine săvârșirea de către inculpați a infracțiunii ce

li s-a încriminat, recunoscându-i vinovați de comiterea acestei infracțiuni și stabilindu-le

pedeapsa penală în limitele sancțiunii penale prevăzute de norma penală încriminată, în

coraport cu prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală. Astfel, după aplicarea

pedepsei, instanța nu era în drept să înceteze procesul penal în privința lui Negruța Petru și

Dînga Dumitru și urma să-i libereze de executarea pedepsei aplicate în baza Legii nr.243

din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

- instanța de fond a pronunțat o sentință neîntemeiată în partea ce ține de încetarea

procesului penal în privința inculpaților, urmând, după stabilirea pedepsei, să decidă

liberarea de executarea acesteia, în temeiul actului de amnistie.

fost admis apelul, casată sentința cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a fost încetat

procesul penal în privința lui Negruța Petru și Dînga Dumitru în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal, în baza Legii privind amnistia în legătură

cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței a Republicii Moldova nr.243 din

24.12.2021 (în vigoare 31.12.2021).

3.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, atât inculpatul

Negruța Petru cât și inculpatul Dînga Vladimir, în cadrul ședinței preliminare au înaintat

cereri cu privire la încetarea procesului penal în legătură cu adoptarea Legii cu privire la

amnistie, totodată cereri cu privire la examinarea cauzei în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, conform prevederilor art.3641 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță

neîntemeiat a examinat cauza în conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură

penală, recunoscând în acest sens vina inculpaților de săvârșirea infracțiunilor incriminate

și încetarea procesului penal în temeiul art.art.1 și 2 din Legea Nr.243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova. Or, în cazul înaintării unor astfel de cereri, instanța de fond urma să stabilească

toate circumstanțele de fapt și anume - dacă inculpaților Negruța Petru cât și Dînga Vladimir

le sunt aplicabile prevederile Legii cu privire la amnistie și numai în cazul, în care nu sunt

aplicabile aceste prevederi, urma să examineze cauza conform prevederilor art.3641 Cod de

procedură penală.

Discutând fondul apelului depus de către procuror, instanța de apel constată că,

procurorul, fără a contesta aplicarea în privința lui Negruța Petru și Dînga Dumitru a Legii

,,Cu privire la amnistie”, consideră că, sentința este neîntemeiată parțial. Consideră că, prima

instanță urma a-l absolvi pe Negruța Petru și Dînga Dumitru în baza Legii nr.243 din

24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Cu referire la argumentele procurorului instanța de apel a concluzionat că, toate

argumentele sunt eronate.

Interpretând textul Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia, instanța de apel a

menționat că, prezenta lege poate fi aplicată atât pentru înlăturarea răspunderii penale, cât

și pentru înlăturarea pedepsei penale, totodată dreptul la alegere se oferă persoanelor

bănuite, învinuite și inculpate. Doar în privința persoanei, care nu este de acord cu încetarea

procesului penal conform cu art.2 alin.(1)-(3) din Legea nr.243 din 24.12.2021 privind

amnistia, instanța de judecată poate dispune emiterea sentinței și încetarea procesului penal,

dacă în rezultatul cercetării judecătorești a fost confirmată vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii. Anume pentru acest caz sunt aplicabile prevederile art.389 alin.(4)

pct. 2) Cod de procedură penală, invocate în apel. Însă, în cazul exprimării acordului

inculpatului la aplicarea actului de amnistie, prin depunerea cererii corespunzătoare,

procesul penal urmează a fi încetat atât în cadrul ședinței preliminare, cât si în cadrul

3

cercetării judecătorești în conformitate cu actul de amnistie și prevederile Codului de

procedură penală.

Potrivit prevederilor art.art.275 pct. 4), 332 alin.(5), 350 alin.(1), 351 alin.(1) și 352

alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel a reținut că, direct se interzice numirea și

examinarea cauzei pe fond, dar în special și emiterea sentinței de condamnare pe cauze, la

care există temeiuri pentru încetarea procesului penal, inclusiv în baza actului de amnistie.

Respectiv, la emiterea sentinței contestate, prima instanță incorect i-a recunoscut vinovați

pe Negruța Petru și Dînga Dumitru de comiterea infracțiunii imputate, stabilindu-le

pedeapsa cu încetarea procesului penal în temeiul art.art.1 și 2 din Legea nr.243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

Or, consecințele, apărute în urma aplicării amnistiei, înlătură răspunderea penală,

pedeapsa, sau după caz, alte consecințe de condamnare, pentru acțiunile comise până la

apariția actului de grațiere. Amnistia dispune de caracter mixt, bazându-se doar pe in rem

(în privința anumitor infracțiuni) și in persona (în privința persoanelor, care întrunesc

condițiile legii).

În acest caz, pentru justa soluționare a apelului, este necesar de a determina corect care

consecințe le va avea amnistia: înlăturarea răspunderii penale sau înlăturarea pedepsei,

deoarece prezenta lege prevede posibilitatea ambelor efecte.

Astfel, discutând argumentul procurorului precum că, aplicarea amnistiei în privința

inculpaților nu constituie temei pentru reabilitarea persoanei, instanța de apel a menționat

că, în actul normativ examinat pe această chestiune legislatorul a admis o anumită

neconcordanță, care nu poate fi interpretată în detrimentul drepturilor inculpatului.

Instanța de judecată a atras atenția că, Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021, nu

conține indicații directe că - recunoașterea vinovăției este o condiție pentru aplicarea

amnistiei, ori că - acordul inculpatului la aplicarea amnistiei în privința sa, se echivalează cu

recunoașterea vinovăției.

Reieșind din circumstanțele menționate, instanța de apel nu acceptă argumentele

invocate în cererea de apel, ca temei pentru casarea sentinței atacate și necesitatea de a emite

o nouă hotărâre, prin care inculpații Negruța Petru și Dînga Dumitru să fie recunoscuți

vinovați în comiterea infracțiunilor incriminate și să fie absolvit de pedeapsă în sensul Legii

cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 30-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021.

Astfel, nu sunt bazate pe lege argumentele procurorului privind obligația instanței de

judecată de a se expune asupra circumstanțelor prevăzute la art.389 Cod de procedură

penală. La emiterea sentinței de încetare a procesului penal, instanța de judecată soluționează

chestiunile prevăzute de art.art.396 si 397 Cod de procedură penală.

procuror în Procuratura UTA Găgăuzia – Sîrbu Lilia care, indicând temeiurile prevăzute la

art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea

deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

4.1. În motivarea recursului procurorul a invocat că:

- soluția care putea a fi adoptată la finalizarea examinării cauzei nominalizate, o

reprezintă sentința de condamnare, acest fapt fiind expres prevăzut la art.389 alin.(4) pct. 2)

Cod de procedură penală - cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul

amnistiei conform art.107 Cod penal;

- cât privește adoptarea unei deciziei de încetare a procesului pe motivul intervenim

amnistiei, așa cum a procedat instanța de apel în cazul dat, aplicarea amnistiei cu emiterea

unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul art.391 Cod de

procedură penală;

4

- cu atât mai mult, adoptând o soluție de încetare a procesului penal, instanța de

judecată nu poate determina și constata din punct de vedere juridic corespunderea exactă

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței

infracțiunii, prevăzute de norma penală, fapt ce contravine prevederilor art.107 Cod penal,

art.art.275 pct. 4), 285 alin.(2) Cod de procedură penală și Legii nr.243;

- emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal pe motivul aplicării amnistiei

este exclusă și de prevederile art.107 alin.(1) Cod penal, care stabilesc că amnistia este actul

care are ca efect înlăturarea pedepsei penale, astfel, pe caz, urma să fie constată vinovăția

inculpaților Negruța Petru și Dînga Dumitru în comiterea faptelor încriminate, cu absolvirea

de la executarea pedepsei, fapt care nu era posibil în cazul încetării procesului penal;

- luând în considerație că, o hotărâre judecătorească de aplicare a amnistiei nu

constituie temei de reabilitare a persoanei (art.art.285 alin.(2), 274 pct. 4) Cod de procedură

penală), amnistia poate fi aplicată doar după cercetarea tuturor probelor și stabilirea

vinovăției persoanei în comiterea infracțiunii incriminate, în ordinea art.389 alin.(4) pct. 2)

Cod de procedură penală, pe caz, urmând a fi adoptată o hotărâre de condamnare cu liberarea

lui Negruța Petru și Dînga Dumitru de la pedeapsa penală;

- în cazul în care în procesul judecării cauzei, după ședința preliminară, inclusiv la faza

judecării apelului, instanța de judecată constată aplicabilitatea Legii nr.243 din 24.12.2021,

atunci instanța de judecată care examinează cauza, poate pronunța în privința inculpatului,

fie o sentință de achitare conform prevederilor art.390 Cod de procedură penală, dacă se

constată nevinovăția inculpatului, fie o sentință de condamnare, conform prevederilor

art.389 alin.(4) pct. 2) Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei și liberarea de la

executarea acesteia în cazul amnistiei, conform art.107 Cod penal;

- raportând la caz cele consemnate mai sus, reieșind din faptul că cererile privind

aplicarea amnistiei au fost depuse de inculpați după ședința preliminară, iar cauza a fost

examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, cu cercetarea tuturor

probelor și aprecierea lor de către instanța de fond, acuzarea consideră că instanțele

judecătorești greșit și neîntemeiat au încetat procesul penal în legătură cu aplicarea Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021.

de judecată consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de procedură

penală (redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023) și a declarat

recursul în termen - la 09.11.2022.

Conform prevederilor Legii nr.246 din 31.07.2023 în vigoare din 01 septembrie 2023,

pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei

Curții Supreme de Justiție), art.XI alin.(3) - recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție

până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare

la data depunerii recursului.

Totodată, din textul legii menționate, rezultă că procedura de judecare a recursurilor

depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data în vigoare a acestei legi, urmează să fie

efectuată conform noilor modificări introduse în prevederile Codului de procedură penală,

în vigoare din 01 septembrie 2023.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, (în

redacția Legii nr.246 din 31.07.2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), judecând recursul

instanță de recurs este în drept să admită recursul și să dispună rejudecarea de către instanță

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanță de recurs.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție, reține că este pertinent în speța dată temeiul pentru recurs invocat

de recurent și prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare până

5

la modificările introduse prin Legea nr.246 din 31.07.2023, și anume, că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În acest context, instanța de recurs menționează că, în corespundere cu art.414 alin.(1),

(2), (5) și (6) Cod de procedură penală, judecând apelul, instanța de apel verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate

în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Potrivit art.419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel

se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În

corespundere cu art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform art.art.1 alin.(1), 7 alin.(1) – (8) Cod de procedură penală, procesul

penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești

desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând doar situațiile când

prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi legale sunt declarate

neconstituționale.

Astfel, în corespundere cu art.107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate. Potrivit

art.275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost

pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a intervenit amnistia.

Conform art.285 alin.(2) și (7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc

în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct. 4)–9) din prezentul cod.

Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc

contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă.

Potrivit art.350 alin.(1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au

constatat temeiurile prevăzute în art.332 Cod de procedură penală, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art.332 alin.(1) și (5) Cod

de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din

temeiurile prevăzute în art.285 alin.(2) Cod de procedură penală, prin sentință motivată,

instanța încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art.275 pct. 4) Cod

de procedură penală, încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În

acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit art.384 alin.(1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște asupra

învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și

motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința

de judecată.

Conform art.389 alin.(1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare

se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de

judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de

executarea ei în cazul amnistiei, conform art.107 Cod penal.

Potrivit art.394 alin.(1) pct. 1), 2) și 5), alin.(4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată

și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului.

6

Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină

descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.

Conform art.395 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței

de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului.

În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este obligată să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței.

Potrivit art.396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a

procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe

care se întemeiază încetarea procesului.

În corespundere cu art.1 alin.(4) din Legea nr.243 privind amnistia, aplicarea amnistiei

față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei.

Art.2 alin.(1) și (4) din Lege prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor

săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal prevede drept pedeapsă

principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7

ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin.(1) din

prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea

procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub

incidența art.6 din Lege.

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

rejudecând cauza conform regulilor generale, dispune, neclar, în dispozitiv „ ... încetarea

procesul penal în cauza lui Negruța Petru și Dînga Dumitru, în baza art.186 alin.(2) lit. b)

și c) Cod penal, în legătura cu intervenirea amnistiei”, nefiind respectată procedura de

aplicare a actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală.

Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art.art.1 alin.(1), 7 alin.(1) – (8), 275 pct. 4),

285 alin.(2) și (7), 350 alin.(1), 332 alin.(1) și (5), 384 alin.(1), (3) și (4), 389 alin.(1) și (4)

pct. 2), 394 alin.(1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin.(1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă

clar și concludent că - încetarea procesului penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de

instanța de fond, până la începerea cercetării judecătorești, când inculpatul consimte

(art.art.350 alin.(1), 332 alin.(1) Cod de procedură penală).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art.332 alin.(5) Cod de

procedură penală), instanțele de fond și de apel (art.art.413 alin.(1), 415 alin.(1) pct. 2), 419

Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicării actului

de amnistie, doar prin adoptarea sentinței sau deciziei de condamnare, când vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei

(art.art.384, 389 alin.(1) și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

În același timp, reieșind din prevederile art.391 Cod de procedură penală (sentința de

încetare a procesului penal), nu este statuat că, după ce procedura continuă în mod obișnuit

și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de

încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât și a prescripției. Or, aceste

două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte situații similare, regăsite

în art.391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după faza ședinței preliminare

(art.art.332 alin.(5), 384 Cod de procedură penală), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau

decizii (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului

de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art.art.389, 394

7

alin.(1) și (2), 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art.394

alin.(4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și nici nu

contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci urmează a fi

aplicate întocmai (art.art.1 alin.(1), 7 alin.(1) – (8) Cod de procedură penală).

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident că, instanța de apel nu a

judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a adoptat o hotărâre

care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția și nu s-a pronunțat clar asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în

cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de

apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală și

care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului

ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii penale și

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama

de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit de motivele casării acesteia, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

penală, completul de judecată

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura

UTA Găgăuzia – Sîrbu Lilia.

Casează, total, decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 25 octombrie

2022, în cauza penală privindu-i pe Negruța Petru xxxxx și Dînga Dumitru, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Comrat, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 17 octombrie 2023.

Președinte Țurcan Anatolie

Judecători Daguța Sergiu

Talpă Boris

Eremciuc Ghenadie

Malanciuc Ion

8

Dosarul nr. 1ra-225/2023

(1-21125287-01-1ra-03022023)

17 octombrie 2023

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală Negruța Petru și Dînga Dumitru )

la cererile inculpaților privind aplicarea actului de amnisitie depusă în ședința

de judecată, inculpații Negruța Petru și Dînga Dumitru au fost recunoscuți

vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.b),c) Cod penal,

și în baza acestei legi i s-a aplicat pedeapsa: lui Negruța Petru 120 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, lui Dînga Dumitru 120 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, iar în temeiul art. 1 și 2 din Legea nr. 243 din

24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare la 31 decembrie 2021,

procesul penal în cauza penală în privința lui Negruța Petru și Dînga Dumitru s-a

încetat.

noi hotărâri conform art. 389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală (sentința de

condamnare), prin care a-l recunoaște pe fiecare inculpat vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit.b),c) Cod penal, cu stabilirea pentru

fiecare inculpat pedepsei de 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității,

iar în temeiul art. 107 Cod penal, în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, a-l libera pe inculpați de la executarea pedepsei stabilite.

În esența apelantul a contestat sentința instanței de fond referitor la modul

de aplicare a actului de amnistie, considerând că la etapa de judecare a cauzei

amnistia poate fi aplicată doar prin adoptarea de către instanța judecătorească a

sentinței de condamnare cu aplicarea pedepsei și cu liberarea de executarea ei,

conform art. 389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală.

Cahul, apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri de încetare a procesului penal în privința inculpaților Negruța Petru

și Dînga Dumitru învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2)

lit.b),c) Cod penal, baza art. 2 alin.(1),(3) din Legea nr. 243 din 24.12.2021,

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală (redacția legii din 05.04.2012, în

vigoare până la 01.09.2023). În esența recurentul a contestat decizia instanței de

9

apel referitor la modul de aplicare a actului de amnistie de către instanța de apel,

considerând că la etapa de judecare a cauzei amnistia poate fi aplicată doar prin

adoptarea de către instanța judecătorească a sentinței de condamnare cu aplicarea

pedepsei și cu liberarea de executarea ei, conform art. 389 alin.(4) pct.2) Cod de

procedură penală, inclusiv și la cererea inculpatului cu privire la aplicarea actului

de amnistie depusă pe parcursul judecării cauzei.

admiterea recursului ordinar declarat de către рrосurоr, a fost casată total decizia

din 25 octombrie 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Cahul, în privința

inculpaților Negruța Petru și Dînga Dumitru, și dispusă rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, fiind considerat întemeiat

recursul procurorului.

obligă judecătorii ce fac parte din completul de judecată de a semna hotărârea

judecătorească adoptată de majoritatea membrilor din completul de judecată

respectiv, însă exprimăm dezacordul cu soluția adoptată de către Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție în prezenta cauza penală, deoarece nu am

susținut soluția adoptată și considerăm, că urma a fi adoptată o decizie conform

art. 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, de respingerea recursului

procurorului, cu menținerea hotărârii atacate, din următoarele considerente.

penală, întemeiat și justificat a dispus casarea sentinței instanței de fond (ori prima

instanța neîntemeiat a adoptat concomitent atât soluția de condamnare a

inculpaților, cât și de încetare a procesului penal în privința lor în baza aceiași

infracțiunii imputate) și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a încetat procesul

penal la cererea inculpaților privind aplicarea actului de amnistie, în legătură cu

intervenirea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova (nr.243 din 24.12.2021), în

conformitate cu prevederile art. (1) și art.(2) alin.(1)-(3) din această lege, depusă

pe parcursul judecării cauzei penale.

Astfel, menționăm că, la data de 24 decembrie 2021 Parlamentul Republicii

Moldova a adoptat Legea nr.243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Legea nominalizată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 31

decembrie 2021, intrând în vigoare de la această dată.

În particular, potrivit art.1 alin. (1) și alin. (2) al Legii nr. 243 din

24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și

persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării

pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă și sunt evaluate

psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele

respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8. Aplicarea amnistiei față

de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale privind aplicarea

amnistiei în privința persoanelor condamnate (în continuare – comisii speciale),

instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții care pune în executare

10

pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor, ai

Inspectoratului Național de Probațiune, precum și din experți psihologi judiciari

atestați. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiției și activează

în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiției.

Potrivit art. 2 alin.(1)-(3) al aceleiași Legi, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire

penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

Procesul penal în privința infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite

până la adoptarea prezentei legi de persoane care, la data comiterii infracțiunii, nu

atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la faza de

judecare a cauzei. Încetarea procesului penal conform alin.(1) și (2) are loc cu

acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.

În conformitate cu art. 2 alin.(4) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, în privința persoanei care refuză încetarea procesului penal,

conform alin. (1)–(3) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea

sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art. 6.

Potrivit art. 6 alin.(1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, prevederile art.1–5 nu se aplică persoanei: a) condamnate la detențiune

pe viață sau a cărei pedeapsă capitală a fost comutată în pedeapsă cu închisoare

ori în pedeapsa detențiunii pe viață și care a executat mai puțin de 25 de ani de

închisoare; a1) persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost

condamnată anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit

de grave sau excepțional de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu

închisoare; b) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre

infracțiunile calificate ca fiind deosebit de grave sau excepțional de grave,

conform Codului penal nr.985/2002, ori calificate ca fiind infracțiuni grave

conform art.71 din Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24

martie 1961; c) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru săvârșirea

cu intenție a unei infracțiuni în locurile de detenție; d) bănuite, învinuite,

inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele

articole din Codul penal nr.985/2002: art.135–139, art.140 alin.(2), art.1401–145,

art.151, art.158 alin.(2)–(4), art.160 alin.(3), art.164 alin.(2) și (3), art.165, art.166

alin.(2) și (3), art.1661 și 167, art.168 alin.(2) și (3), art.169 alin.(2), art.171 și 172,

art.174–1751, art.179 alin.(3), art.1812, art.183 alin.(2), art.186 alin.(5), art.187

alin.(2)–(5), art.188, art.189 alin.(2)–(6), art.190 alin.(5), art.191 alin.(5), art.196

alin.(4), art.2011, art.205 și 206, art.208–209, art.211 alin.(2), art.212 alin.(2)–(4),

art.213, art.216 alin.(3), art.217 alin.(4), art.2171 alin. (3) și (4), art.2173, art.2174

alin. (2) și (3), art.2176, art.219 alin.(2), art.220 alin.(2) și (3), art.236 și 237,

art.238 alin.(2), art.239 alin.(2), art.2391 și 2392, art.240 alin.(3) și (4), art.243 și

244, art.245–2461, art.247 alin.(2), art.248 alin.(3)–(7), art.2481 și 2482, art.252

alin.(2)–(4), art.257 și 258, art.2601–2611, art.264 alin.(2)–(6), art.2641, art.275,

11

art.278–280, art.282–286, art.289–2893, art.292, art.295 alin.(1)–(6), art.2951

alin.(1) și (2), art.2952 alin.(1)–(3), art.303–315, art.322 alin.(2)–(6), art.324–329,

art.3302, art.332–3351, art.337–343, art.344 alin.(2), art.345, art.347, art.349,

art.352 alin.(3), art.360, art.3621 alin.(3), art.365 alin.(2) și (3), art.368 alin.(2),

art.369 alin.(3), art.370 alin.(2) și (3), art.385–388; e) care a săvârșit infracțiunea

prevăzută la art.1661 alin.(2)–(4), precum și a săvârșit asupra minorilor infracțiuni

prevăzute la art.171–1751, art.201, art.206, art.208–2082 din Codul penal nr.

985/2002; f) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre

infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961: art.63, art.72 alin.(2), art.1011, art.103,

art.1031 alin.(2), art.104, art.1052, art.107 alin.(3) și (4), art.1121, art.1123,

art.1131, art.1132, art.1151, art.116 alin.(2), art.1241 alin.(2), art.136, art.1554,

art.1556 alin.(2), art.156 alin.(2), art.157 alin.(3) și (4), art.1649 alin.(3), art.177

alin.(4)–(6), art.184 alin.(3), art.1871 alin.(1), art.189, art.1981, art.200–2032,

art.206, art.224, art.2242, art.2243, art.2246 alin. (2), art.2253, art.262, art.263,

art.266, art.269; g) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru o

infracțiune săvârșită cu intenție și absolvită anterior în tot sau în parte, în temeiul

actului de amnistie sau de grațiere, de pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei

alte infracțiuni; h) în privința căreia a fost înlăturată anterior răspunderea penală,

de trei sau mai multe ori, în temeiul împăcării părților conform prevederilor

art.109 din Codul penal nr.985/2002.

În conformitate cu art.6 alin.(2) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, la

aplicarea prevederilor alin.(1) nu se ține cont de antecedentele penale ale

persoanei reabilitate și nici de antecedentele penale stinse în modul stabilit de

legislație.

La caz, atestăm că în ședința de judecată până la începerea cercetării

judecătorești, fiecare din inculpați asistat de apărătorul său, a depus la instanța de

judecată o cerere prin care a solicitat aplicarea actului de amnistie prin încetarea

procesului penal în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova. Totodată, inculpatul a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii

incriminate și a manifestat în scris acordul de a fi aplicat față de el actul de

amnistie prin încetarea procesului penal.

În acest context, instanța de apel, justificat a corectat eroarea admisă de

instanța de fond, și în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin.(1)-

(3) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, și lipsa

restricțiilor stabilite de art. 6 alin.(1) al Legii, a aplicat amnistia și în conformitate

cu art.391 alin.(1) pct.6), art. 332 alin.(5), art.285 alin.(2), art. 275 pct.4) Cod de

procedură penală, a încetat procesul penal în privința inculpaților învinuiți de

comiterea infracțiunii imputate.

Cu privire la argumentele expuse în recursul declarat de către procuror,

considerăm că acestea nu sunt întemeiate și urmau a fi respinse, deoarece

contravin cadrului legal în vigoare, impunând statul la suportarea cheltuielilor

nejustificate ce țin de judecarea cauzelor penale referitor la infracțiunile pentru

care statul a declarat amnistia și în care inculpații și-au dat acordul scris la

aplicarea actului de amnistie, nefiind constatate prohibiții pentru aplicarea actului

12

de clemență.

Astfel, amnistia este actul de clemență al puterii legiuitoare, prin care

aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală

și consecințele condamnării (pedeapsa) pentru infracțiunile săvârșite până la

apariția actului de amnisitiei.

Noțiunea de amnistie se regăsește în art. 107 din Codul penal, care prevede

că amnistia reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale1 sau a

pedepsei2, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei3.

Menționăm că, actul de amnistie constituie o lege organică prin care se

stabilesc categoriile de infracțiuni și persoane pentru care se acordă amnistia,

condițiile și limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate

efectele amnistiei, în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare

ori după condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt

prevăzute dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele

procesuale ale acesteia. Consecințele produse de actul amnistiei conduc la

înlăturarea răspunderii penale (pentru persoanele în privința cărora cauza penală nu a fost

judecată prin hotărârea definitivă), a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe

ale condamnării (pentru persoanele în privința cărora cauza penală deja a fost judecată și

sentința a devenit definitivă), pentru faptele săvârșite anterior apariției actului de

clemență. Amnistia dobândește un caracter mixt, ea operând numai in rem (cu

privire la anumite infracțiuni) și in personam (relativ doar la persoanele care

întrunesc condițiile legii).

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este

reglementată de art. 2 din Legea nr. 234 din 24.12.2021, unde se indică expres că

procesul penal încetează la faza de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile

expuse în prezenta lege. Totodată, prevederile procesual penale privind

modalitatea de aplicare a actului de amnistie de către instanța de judecată, inclusiv

prin dispunerea încetării procesului penal la judecarea cauzei penale, sunt

prevăzute și de Codul de procedură penală.

Astfel, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) - (8) din Codul de procedură

penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a

instanțelor judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului

cod, exceptând doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau

când unele prevederi legale sunt declarate neconstituționale.

Potrivit art. 275 pct. 4) din Codul de procedură penală, urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit amnistia.

Conform art. 285 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală, încetarea

urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.

275 pct. 4)-9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei

de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz,

urmărirea penală continuă.

Potrivit art. 350 alin. (1) din Codul de procedură penală, dacă în ședința

preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Totodată, conform art. 332 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală,

în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

13

prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța,prin sentință motivată, încetează procesul

penalîn cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului

penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în

mod obișnuit.

Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința

de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare

se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei

conform art. 107 din Codul penal.

Totodată, conform art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedura penală, sentința

de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud

sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei.

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 prescrie că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru

care Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani,

încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În continuare, prevederile art. 2 alin.(3) din Legea nr. 243 din 24.12.2021,

concretizează modul și procedura aplicării actului de amnistie, și anume că,

încetarea procesului penal conform alin.(1) și (2) are loc cu acordul scris al

persoanei bănuite, învinuite sau inculpate.

Totodată, art.2 alin.(4) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, stabilește

procedura și modul de aplicare actului de amnistie pentru persoanele care refuză

depunerea cererii de aplicarea amnistiei prin încetarea procesului penal, și anume:

”În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din

prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.”

Este important că, prevederile menționate mai sus din art.2 alin.(1) și (3) al

Legii nr. 243 din 24.12.2021, sunt în consonanță și se regăsesc în prevederile art.

332 alin.(1) Cod de procedură penală, iar prevederile art.2 alin.(4) din Legea nr.

243 din 24.12.2021, sunt în consonanță și se regăsesc în prevederile art. 332

alin.(5) Cod de procedură penală.

Prin urmare, constatăm că alegațiile recurentului în sensul existenței

obligației instanței judecătorești de a examina cauza penală în fond cu adoptarea

doar a sentinței de condamnare cu liberarea vinovatului de executarea pedepsei

14

aplicate potrivit rigorilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, nu sunt

întemeiate și sunt bazate pe înțelesul eronat a legii.

Astfel, conform art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care,

pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.

275 pct. 5) –9), 285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din

Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă. (Asemenea prevederi se regăsesc la art. 2 alin.(1),(3) din Legea nr. 243 din

24.12.2021).

În conformitate cu art.332 alin.(5) Cod de procedură penală, în cazul

prevăzut la art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul

inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. (Asemenea prevederi

se regăsesc la art. 2 alin.(4) din Legea nr. 243 din 24.12.2021).

Potrivit prevederilor art. 285 alin.(2) CPP, încetarea urmăririi penale are loc

în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din

prezentul cod, precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art.53

din Codul penal sau dacă se constată existența circumstanțelor prevăzute de pct.1)

– 3) din alin.(2) a art.285 CPP.

În conformitate cu prevederile art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată

și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Astfel, cadrul normativ legal aplicabil (art.332 CPP ca norma procesuală de

trimitere la norma de referință) prevede încetarea procesului penal pe parcursul

judecării cauzei (și nu numai la etapa ședinței preliminare) în cazul în care a

intervenit amnistia și inculpatul prin cerere scrisă optează pentru încetarea

procesului penal în baza actului de amnistie, care deși nu este motiv de reabilitare

a încetării procesului penal, însă cadrul normativ în vigoare prevede în mod expres

o asemenea finalizare a procesului penal prin sentința de încetare, care poate fi

adoptată pe parcursul judecării cauzei în instanța de judecată, fără ca statul să mai

suporte cheltuieli judiciare la cercetarea tuturor probelor a părții acuzării, devreme

ce tot statul în persoana legiuitorului a adoptat actul cu privire la amnistia, iar

inculpatul prin cerere autentică consimte aplicarea fața de el a actului de amnistie

și nu pretinde a fi recunoscut nevinovat prin sentința de achitare.

Alegațiile recurentului precum că art.332 CPP este caduc și în cazul

intervenirii actului de amnistie urmează a fi adoptată doar sentința de condamnare

cu liberarea vinovatului de executarea pedepsei aplicate, nu este întemeiată,

deoarece prevederile art. 332 CPP se înscriu real în ansamblul normelor de drept

procedural penal în vigoare și aplicabile prin coroborare reciprocă, cât și cu

prevederile altor legi organice, la caz, Legea nr.243 din 24.12.2021, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, (cât și cu precedentul act de amnistie – Legea nr.210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, care prin art.2 alin.(2) a prevăzut la fel,

încetarea procesului penal pe parcursul judecării cauzei penale, cu acordul scris al

persoanei inculpate.

În consonanță cu cele menționate supra, cadrul normativ legal prevede și

modul de soluționare a cauzei penale și pentru persoanele inculpate cărora este

aplicabil actul de amnistie, însă persoana refuză încetarea procesului penal.

15

Astfel, conform art.2 alin.(4) din Legea nr.243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, în privința persoanei care refuză încetarea procesului penal

conform alin.(1) - (3) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea

sentinței poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Acestea prevederi a legii organice sunt în corespundere cu prevederile

art.332 alin.(5) CPP, privind interzicerea încetării procesului penal în temeiul art.

275 pct.4) CPP, fără acordul inculpatului (ori amnistia nu este motiv de

reabilitare), și în acest caz procedura judecării cauzei penale continuă în mod

obișnuit.

Pe cale de consecință, la finalizarea judecării cauzei penale în privința

inculpatului care nu dă acordul la încetarea procesului penal în legătura cu

intervenirea actului de amnistie, instanța de judecată procedează conform

prevederilor art.384 alin.(1) CPP, corespunzător concluziilor făcute în urma

cercetării și aprecierii probelor din cauza penală.

Consecutiv, în cazul în care instanța de judecată ajunge la concluzie despre

vinovăția inculpatului, instanța procedează conform prevederilor art.389 alin.(4)

pct.2) Cod de procedură penală, potrivit cărora, sentința de condamnare se adoptă

cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform

art.107 din Codul penal (doar pentru cazurile în care inculpatul refuză încetarea

procesului penal pe motivul intervenirii acutului de amnistie, ori pretinde a fi

recunoscut nevinovat în urma judecării cauzei penale în procedura obișnuită).

Cât privește alegațiile procurorului-recurent precum că prin sentința de

încetare nu pot fi soluționate acțiunea civilă a părții civile, chestiunile cu privire

la confiscarea specială și corpurile delicte, măsurile de siguranță, cât și nu pot fi

repartizate cheltuielile judiciare, menționăm că acestea sunt lipsite de temeinicie

și care contravin cadrului legal în vigoare, ori fără atenția procurorului-apelant au

rămas prevederile art. 397 Cod de procedura penală.

Astfel, în conformitate cu art.397 Cod de procedură penală, dispozitivul

sentinței de condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a

procesului penal, pe lîngă chestiunile enumerate în art.395 și 396, în cazurile

necesare, trebuie să mai cuprindă: 1) hotărîrea cu privire la acțiunea civilă

înaintată sau hotărîrea pronunțată din oficiu de către instanță referitor la repararea

pagubei; 2) hotărârea cu privire la confiscarea specială și confiscarea extinsă; 3)

hotărîrea cu privire la corpurile delicte; 4) hotărîrea cu privire la măsurile de

ocrotire; 5) dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare; 6)

dispoziția referitoare la procedura și termenul declarării apelului sau a recursului

împotriva sentinței, după caz.

La fel sunt neîntemeiate alegațiile procurorului recurent precum că, adoptând

o soluție de încetare a procesului penal, instanța de judecată nu poate determina și

constata din punct de vedere juridic corespundere exactă între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală, ceea ce potrivit opiniei procurorului contravine

prevederilor art. 107 Cod penal, art.275 pct.4), 285 alin.2) Cod de procedură

penală și Legii nr. 243.

16

În acest sens, menționăm că în conformitate cu art. 394 alin.(4) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal

trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului

penal.

Astfel, legea procesual penală nici nu stabilește că la adoptarea sentinței de

încetare a procesului penal, inclusiv și în cazul aplicării actului de amnistie,

instanța de judecată trebuie să determină și constate corespunderea exactă între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele componenței

infracțiunii prevăzute de norma penală.

Mai mult ca atât, nici prevederile art. 107 Cod penal, art.275 pct.4), 285

alin.2) Cod de procedură penală și al Legii nr. 243, la care la caz, a făcut referire

procurorul – recurent, nu stabilesc această obligație a instanței de judecată,

deoarece prin actul de amnistie statul în persoana legiuitorului a renunțat la

urmărire și la condamnarea publică a persoanelor inculpate de comiterea anumitor

categorii de infracțiuni, săvârșite până la adoptarea actului de amnistie, dacă

inculpatul însuși consimte încetarea procesului penal pe parcursul judecării cauzei

în temeiul amnistiei.

Pentru motivele expuse supra, considerăm ca fiind corectă soluția instanței

de apel privind dispunerea încetării procesului penal în privința inculpaților în

prezenta cauza penală pe motivul intervenirii actului de amnistie și acceptului

inculpatului prin cerere la încetarea procesului penal în temeiul actului de

amnistie, ori unul din efecte a actului de amnistie, este cel de înlăturare a

răspunderii penale, iar prevederile actului de amnistie cât și prevederile art. 332

alin.(1), 391 pct.6) Cod de procedură penală, admit încetarea procesului penal în

asemenea situație pe parcursul judecării cauzei.

Este de menționat că, prin argumentele recurentului care, la caz au fost

considerate ca fiind întemeiate de către Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție, este negat efectul de drept a actului de amnistie, în ce privește

înlăturarea răspunderii penale, efectul amnistiei prevăzut de art. 107 alin. (1) din

Codul penal, și care intervine pentru persoanele în privința cărora cauza penală

încă nu a fost examinată prin sentința definitivă, și persoana încă nu a fost trasă la

răspundere penală cu aplicarea pedepsei, iar persoana inculpată consimte aplicarea

actului de amnistie prin încetare a procesului penal pe parcursul judecării cauzei

penale în instanța de judecată.

Din acestea motive, considerăm că, în conformitate cu art. 435 alin.(1)

pct.1) Cod de procedură penală, recursul procurorului urma a fi respins, iar decizia

instanței de apel, la caz, urma a fi menținută.

Judecători Sergiu Daguța

Ghenadie Eremciuc

17