1ra-568/2023 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-568/2023 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-568/2023
1-21152844-01-1ra-12042023
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
11 iulie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :
Președinte Guzun Ion
Judecători Talpă Boris
Țurcan Anatolie
Eremciuc Ghenadie
Daguța Sergiu
judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 29 noiembrie 2022, în
cauza penală privindu-l pe
Mogoș Gheorghe xxxxx, născut la xxxxx, originar
din or. xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 14.10.2021 – 14.02.2022;
Instanța de apel: 18.04.2022 – 29.11.2022;
Instanța de recurs: 12.04.2023 – 11.07.2023.
Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia (sediul Leova) din 14 februarie 2022, cauza
fiind examinată potrivit rigorilor art. 3641 Cod de procedură penală pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, a fost încetată cauza penală de învinuire a lui
Mogoș Gheorghe în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c) și d) Cod
penal în temeiul art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de
la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021.
Acțiunea civilă înaintată a fost admisă integral, dispunându-se încasarea din
contul lui Mogoș Gheorghe în beneficiul cet. Bordea Victor a cheltuielilor pentru
asistență juridică în sumă de 6000,00 lei, a prejudiciului moral în sumă de 30000,00
lei, precum și a prejudiciului material în sumă de 69495,00 lei.
Totodată, a fost soluționată și soarta corpurilor delicte.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constat că Mogoș Gheorghe, în
perioada de 01 iunie 2021 – 08 august 2021, prin deteriorarea mecanismului de fixare
a lacătului la ușa podului, a pătruns în podul casei cet. Bordea Victor, situat în satul
xxxxx, de unde pe ascuns a sustras: un generator electric de model ,,Honda”, valorat la
1
suma de 17000 lei; o bicicletă sportivă de culoare albă, valorată la suma de 1700 lei; o
bicicletă de culoare roz, valorată la suma de 1280 lei; burghiu electric cu sistem de
ciocănire (perforator) de model ,,Hilton” de culoare roșu, valorat la suma de 10640 lei,
burghiu electric cu sistem de ciocănire (perforator) de culoare gri, valorat la suma de
2000 lei; o mașină de înșurubat electrică portabilă de model ,,Bosh” de culoare gri,
valorată la suma de 1100 lei; o mașină de înșurubat electrică staționară de culoare gri,
valorată la suma de 1100 lei; polizor unghiular de model ,,Bosh” de culoare gri, valorat
la suma de 2000 lei; rindea electrică circulară de culoare roșie, valorată la suma de
3000 lei; două polizoare unghiulare de dimensiuni mari (bulgarcă) una de culoare
galbenă, valorată la suma de 2500 lei și una de culoare gri, valorată la suma de 2000
lei; fierăstrău cu lanț de culoare roșie, valorat la suma de 2000 lei; 10 robinete produse
în Germania de model ,,Heimeier” și ,,Oventrop” de culoare roșie combinată cu negru,
valorate la suma de 200 lei per unitate, iar în total la suma de 2000 lei, bunuri pe care
le-a însușit. Astfel, prin sustragere, părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu material
considerabil în sumă totală de 48320 lei (patruzeci și opt mii trei sute douăzeci lei).
Acțiunile inculpatului Mogoș Gheorghe au fost încadrate juridic de către prima
instanță în baza art.186 alin.(2) lit. c), d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrunderea în încăpere, cu cauzarea
de daune în proporții considerabile.
Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel de către procuror, prin care
a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mogoș Gheorghe să fie recunoscut
vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, și,
ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, să-i fie stabilită o
pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150
de ore și cu eliberarea de executare a pedepsei penală în legătură cu aplicarea în
privința inculpatului a art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a
XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021,
în vigoare din 31.12.2021, în rest, sentința Judecătoriei Cimișlia (sediul Leova) din 14
februarie 2022, să fie menținută fără modificări.
În motivarea apelului înaintat, apelantul a indicat că prima instanță, contrar celor
solicitate de acuzatorul de stat, în dispozitivul sentinței din 14.02.2022 nu l-a
recunoscut vinovat pe Mogoș Gheorghe de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186
alin.(2) lit.c), d) Cod penal, dar a încetat cauza penală în temeiul art. 2 a Legii privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021, ca urmare, instanța, în actul
judecătoresc emis, nu a stabilit vinovăția inculpatului Mogoș Gheorghe în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 29 noiembrie
2022 a fost respins apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.
3.1. În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a statuat că în
conformitate cu prevederile art. 1 al Legii ,,Cu privire la amnistie în legătură cu
aniversarea a 30-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova” nr. 243 din
24.12.2021, rezultă că prezenta Lege poate fi aplicată atât pentru înlăturarea
răspunderii penale, cât și pentru înlăturarea pedepsei penale, totodată, dreptul la
2
alegere se oferă persoanelor bănuite, învinuite și inculpate. Și doar în privința
persoanei, care nu este de acord cu încetarea procesului penal în conformitate cu
articolul 2 alineatele (1)-(3) Legea nr. 243 din 24.12.2021, instanța de judecată poate
dispune sentința de condamnare, dacă în rezultatul cercetării judecătorești a fost
confirmată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii. Anume pentru acest caz și
sunt aplicabile prevederile art. 389 alin. (4) p. 2) Cod de procedură penală, propuse de
apelant. Iar în cazul exprimării acordului inculpatului la aplicarea actului de amnistie,
prin depunerea cererii corespunzătoare, procesul penal urmează a fi încetat atât în
cadrul ședinței preliminare, cât și în cadrul cercetării judecătorești în conformitate cu
actul de amnistie și prevederile Codului de procedură penală.
Totodată, instanța de apel a menționat că prin înlăturarea răspunderii penale pe
motivul survenirii amnistiei se înlătură și condamnarea inculpatului prin recunoașterea
acestuia vinovat în comiterea infracțiunii încriminate (înlăturarea actului de învinuire
înseamnă lipsa vreunei sentinței de condamnare), și respectiv, obligația de a executa
careva pedeapsă penală. În cazul, în care nu există condamnare publică, nu poate exista
sentința de condamnare.
Concomitent, înlăturarea pedepsei, ca efect al survenirii actului de amnistie,
poate avea loc doar atunci, când este posibilă aplicarea acesteia, însă ea nu se mai
aplică. Astfel, instanța de apel a menționat că posibilitatea stabilirii pedepsei poate
exista doar în cazul, în care persoana a fost recunoscută vinovată în comiterea vreunei
infracțiuni (art. 3 alin. (1), art. 6 alin. (1) Cod penal, art. 8 alin. (1) Codul de procedură
penală).
În cele din urmă, instanța de apel a constatat că nu sunt bazate pe legislația
procesual-penală argumentele procurorului privind obligația instanței de judecată de a
se expune asupra circumstanțelor, prevăzute la art. 389 Cod de procedură penală, or,
la emiterea sentinței de încetare a procesului penal, instanța de judecată soluționează
chestiunile, prevăzute de art. 396 și art. 397 Cod de procedură penală.
Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs
ordinar de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia,
prin care, invocând temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
În susținerea argumentelor invocate în recursul declarat, reieșind din textul Legii
privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021, recurentul a
menționat că se deduce că în cazul în care în procesul judecării cauzei, după ședința
preliminară, inclusiv la faza judecării apelului, instanța de judecată constată
aplicabilitatea Legii nr. 243 din 24.12.2021, atunci instanța de judecată care
examinează cauza, poate pronunța în privința inculpatului, fie o sentință de achitare
conform prevederilor art. 390 Cod de procedură penală, dacă se constată nevinovăția
inculpatului, fie o sentință de condamnare, conform prevederilor art. 389 alin. (4) pct.
2) Cod de procedură penală, cu stabilirea pedepsei și liberarea de la executarea acesteia
în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal.
Raportând la caz cele consemnate mai sus, reieșind din faptul că cererea privind
aplicarea amnistiei a fost depusă după ședința preliminară, iar cauza a fost examinată
3
în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, cu cercetarea tuturor
probelor, acuzarea consideră că instanțele de fond neîntemeiat au încetat procesul penal
în legătură cu aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de
la proclamarea independenței a Republicii Moldova nr.243 din 24. 12.2021.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele
considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul
instanța este în drept să admită recursul, cu casarea hotărârii atacate și să dispună
rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, dacă constată
că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod
de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel la judecarea cauzei.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit
reține că este pertinent în speța dată temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală, și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția și-a găsit confirmarea în cauza dată, invocând în acest
context următoarele.
Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică
regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute
în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.
Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total,
inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit, pentru prima instanță.
În corespundere cu art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală,
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în
ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile
pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de
judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.
În temeiul art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța
de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă
instanță. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la
admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Subsidiar, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală,
procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor
judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând
4
doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi
legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală,
normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu
condiția includerii lor în prezentul cod.
Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are
ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate
sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală
nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în
cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7) Cod de procedură
penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei,
prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul Cod.
Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea
loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă.
În temeiul art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară
s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată,
încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de
procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul
din temeiurile prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează
procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea
procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura
continuă în mod obișnuit.
Dispozițiile art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală indică că instanța
hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de
condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de
judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința
numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.
Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de
condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de
probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea
pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 Cod penal.
Esențiale, în acest sens, Colegiul penal lărgit consideră, inclusiv, prevederile art.
394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, care indică expres că
partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei
criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile
instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea
juridică a acțiunilor inculpatului.
Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal trebuie să conțină
descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal.
Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul
sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei
aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează
de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este obligată să
menționeze aceasta în dispozitivul sentinței.
5
Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare
a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și
motivul pe care se întemeiază încetarea procesului.
În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură
cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,
aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la
faza de judecare a cauzei.
Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor
săvârșite până la adoptarea prezentei Legi, pentru care Codul penal nr.985/2002
prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu
închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile
prevăzute de prezenta lege.
În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din
prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea
procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.
1 și nu cade sub incidența art. 6 al Legii vizate.
Analizând în cumul aspectele descrise supra, Colegiul penal lărgit reiterează că
prima instanță, prin sentința adoptată, a încetat cauza penală de învinuire a lui Mogoș
Gheorghe în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal
în temeiul art. 2 a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la
proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021,
hotărâre judecătorească ce a fost menținută de către instanța de apel.
În asemenea circumstanțe, se constată că instanța de apel, nu a respectat
prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, menținând sentința primei instanțe, nu a
constatat că potrivit descriptivului și dispozitivului sentinței, a fost dispus, neclar, în
dispozitiv că „a fost încetată cauza penală de învinuire a lui Mogoș Gheorghe în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c) și d) Cod penal în temeiul
art. 2 a Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova nr. 243 din 24 decembrie 2021”, astfel, nefiind
respectată procedura de aplicare a actului de amnistie prevăzută de normele Codului
de procedură penală, enunțate supra.
În acest context, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8),
2 alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin.
(1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct.
2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal
în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței
preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) Cod de
procedură penală).
Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)
Cod de procedură penală), prima instanță și instanța de apel (art. 413 alin. (1), art.
415 alin. (1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate
inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei,
de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată
prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu
6
constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea
penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și
(4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).
În același timp, legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de procedură penală
(sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă
în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va
adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât,
de altfel, și a prescripției.
Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte
situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după
faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în
cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea
esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate
inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de
procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de
procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.
Subsidiar, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și nici
nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci
urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură
penală).
În aserțiunea dată, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța
de apel nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a
adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive pe care se întemeiază soluția și nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Reieșind din prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
raportate la faptul că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către
instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția
admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de
către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.
436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii
penale și procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei
și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit de motivele casării
acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în
conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA
Găgăuzia, Oficiul Central, Sîrbu Lilia, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții
de Apel Comrat din 29 noiembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Mogoș Gheorghe
7
xxxxx și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet
de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 27 iulie 2023.
Președinte Guzun Ion
Judecători Talpă Boris
Țurcan Anatolie
Eremciuc Ghenadie
Daguța Sergiu
8