1ra-1/23 — art.186 al.2 lt b CP

1ra-1/23 — art.186 al.2 lt b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1/2023

1-22010563-01-1ra-03012023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iulie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Ion Guzun,

Judecători Sergiu Daguța, Boris Talpă, Ghenadie Eremciuc, Anatolie Țurcan,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de рrосurоrul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut

împotriva sentinței din 03 iunie 2022 a Judecătoriei Strășeni și deciziei din 19

octombrie 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în privința inculpatului

Motricală Vasile XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.01.2022 –

03.06.2022,

instanța de apel: 30.06.2022 –

19.10.2022,

instanța de recurs: 03.01.2023 –

04.07.2023.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

penal de învinuire a lui Motricală Vasile în comiterea infracțiunii prevăzută de art.

186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, în temeiul art. 1 și art. 2 al Legii nr. 243 din 24

decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, în vigoare la 31 decembrie 2021.

sfârșitul lunii octombrie la o dată ce nu a putut fi stabilită, în jurul orelor 21:00,

împreună și de comun acord cu minorii Gorean Petru și Rusu Grigore, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin efracție, deteriorând un geam, au

1

pătruns în incinta Liceului Teoretic din s. Xxxx, r-nul Xxxx, de unde au sustras un

laptop de model „HP”, cauzând astfel instituției de învățământ un prejudiciu material

în valoare de 5 971,2 lei.

Prima instanță a constatat vinovăția inculpatului lui Motricală Vasile în baza

art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal după indicii - furtul, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în locuință.

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-l recunoaște pe

Motricală Vasile vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit.

b), c) Cod penal, să-i fie stabilită acestuia o pedeapsă de 500 unități convenționale,

încetarea procesului penal și cu liberarea inculpatului de la executarea pedepsei în

temeiul actului de amnistie în baza „Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la Proclamarea independenței R. Moldova”, în

rest sentința să fie menținută.

Apelantul a invocat netemeinicia parțială a sentinței în partea dispunerii

încetării procesului penal, or, Codul de procedură penală identifică doar trei categorii

de sentințe: a) sentință de condamnare (art.389 Cod de procedură penală); b) sentință

de achitare (art. 390 Cod de procedură penală) și c) sentință de încetare a procesului

penal (art.391 Cod de procedură penală).

Astfel, în cazul aplicării prevederilor „Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței R.

Moldova”, unica soluție pe care instanța de judecată o poate adopta în urma judecării

cauzei este - sentința de condamnare.

Faptul respectiv este expres reglementat în art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală care stabilește că în cazul actului de amnistie prevăzute la art. 107

Cod penal, instanța de judecată adoptă o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei

și liberarea persoanei de la executarea ei. Iar încetarea procesului penal în baza actului

de amnistie nu se regăsește în nici unul din temeiurile indicate expres în art. 391 Cod

de procedură penală.

Respectiv, la emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal pe motivul

aplicării amnistiei nu este posibilă, fiind exclusă de următoarele prevederi normative:

a) art. 396 pct. 4) Codul de procedură penală, care stabilește că, în cazul încetării

procesului penal, urmează a fi revocate măsurile de asigurare a acțiunii civile și a

eventualei confiscări speciale, fapt care nu poate fi acceptat în cazul aplicării

amnistiei, or, prevederile amnistiei se răsfrâng doar asupra pedepselor și măsurilor de

constrângere cu caracter educativ, nu și asupra bunurilor ce urmează a fi confiscate,

acțiunii civile, măsurilor de siguranță..., b) art. 107 alin. (1) Cod penal, care stabilește

că amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea pedepsei, astfel, pe caz urmând a fi

constată vinovăția persoanei în comiterea faptei incriminate cu absolvirea de la

executarea pedepsei, fapt care nu este posibil în cazul încetării procesului penal; c)

art. 8 al „Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova”, care prevede doar posibilitatea absolvirii

inculpatului de la executarea pedepsei principale, însă nu și a pedepsei secundare, care

poate fi aplicată inculpatului doar în cazul emiterii unei sentințe de condamnare.

2

Prin urmare, la adoptarea sentinței de încetare a procesului penal în temeiul art.

391 alin. (1) pct. 6), 350 alin. (1) și 332 alin. (5) Cod de procedură penală, de facto,

contravine normelor procesuale în vigoare, deoarece instanța de judecată urmează să

restituie către proprietari bunurile care trebuiau confiscate, să revoce măsurile de

asigurare a acțiunii civile și să lase fără examinare acțiunea civilă, procedând exact în

modul cum este indicat în art. 396 pct. 4) Cod de procedură penală, care reglementează

expres ce decizii urmează să conțină dispozitivul sentinței de încetare a procesului

penal.

Subsecvent, în cazul intervenirii actului de amnistie, emiterea unei sentințe de

încetare a procesului penal contravine prevederilor art. 107 Cod penal, 285 alin. (2),

275 pct. 4) Cod de procedură penală și Legii nr. 243, deoarece, în asemenea caz,

instanța de judecată nu poate constata din punct de vedere juridic corespunderea

exactă între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele

componenței de infracțiune prevăzute de legea penală.

Consideră apelantul că, norma din art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală

este caducă și deși se regăsește în cod, este inaplicabilă, deoarece contravine celorlalte

prevederi ale Codului penal și a Codului de procedură penală și ar încălca grav

drepturile celorlalte părți în proces.

Din acestea motive, apelantul consideră că instanța de fond trebuia inițial să

constate vinovăția persoanei în comiterea faptei incriminate, să stabilească pedeapsa,

să dispună absolvirea inculpatului de la executarea acestei în ordinea art. 389 alin. (4)

pct. 2) Cod de procedură penală, cu expunerea ulterioară asupra chestiunilor prevăzute

la art. 385 Cod de procedură penală.

2022, apelul a fost respins, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere corectă

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de vedere

a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de Lege, constatând în mod just ca fiind demonstrată integral vinovăția

inculpatului Motricală Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. b), c) Cod penal, individualizată prin „furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în locuință”.

Potrivit prevederilor art. (1) al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, statuează expres că, prezenta lege se aplică condiționat și

exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și persoanelor

condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al

perioadei de probațiune sau al termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca

prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub

incidența prevederilor art.2–5, 7, 8.

Mai mult ca atât, conform prevederilor art. 2, al aceleiași Legi (1) procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care

Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu

mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de

3

urmărire penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta

lege. (2) Procesul penal în privința infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave,

săvârșite până la adoptarea prezentei legi de persoane care, la data comiterii

infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la

faza de judecare a cauzei. (3) Încetarea procesului penal conform alin.(1) și (2) are loc

cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate, or la caz suntem în

prezența cererii depuse de inculpatul Motricală Vasile (f.d. 161).

Astfel, instanța de fond în mod întemeiat a dispus încetarea procesului penal în

legătură cu aplicarea în privința inculpatului a art. 2 al Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova

nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021.

Subsecvent, s-a constatat că inculpatul Motricală Vasile la data de 16 mai 2022

a depus o cerere privind aplicarea în privința sa a Legii nr. 243 din 24.12.2021, prin

încetarea procesului penal, pornit în privința sa în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal, cerere pe care a susținut-o în ședința de judecată.

Totodată, avocatul în interesele inculpatului, în ședința de judecată în instanța

de fond a declarat că susține poziția inculpatului privind aplicarea art. 2 al Legii

privind amnistia, solicitând încetarea procesului penal, confirmând prin semnătură

solicitarea inclusă în cererea semnată de inculpat, or acesta și-a exprimat în scris

acordul la aplicarea Legii respective, întrunind astfel condițiile necesare.

Subsecvent, instanța de apel reține faptul că atât partea apărării, cât și partea

acuzării în ședința instanței de fond au fost de-acord că amnistia este aplicabilă cazului

respectiv, diferența rezidă doar în exprimarea procesuală a aplicării amnistiei.

În combaterea argumentelor apelantului, instanța de apel a menționat că,

înlăturarea răspunderii penale ca efectul actului de amnistie, nu se identifică cu

înlăturarea pedepsei, dat fiind faptul că prima presupune o scutirea persoanei care a

săvârșit o infracțiune de obligația de a suporta sancțiunea prevăzută de norma de

incriminare, iar a doua presupune scutirea persoanei de executarea pedepsei stabilite

prin sentința de condamnare (adică, doar după recunoașterea vinovăției și stabilirea

pedepsei). Deci, înlăturarea răspunderii poate fi efectuată doar prin încetarea

procesului (este alogică înlăturarea răspunderii penale prin recunoașterea persoanei ca

fiind vinovată și liberarea de executarea pedepsei, deoarece răspunderea penală a

intervenit și a fost aplicată), iar înlăturarea pedepsei poate fi realizată doar prin

sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executare a pedepsei.

Soluția încetării procesului penal în ședință de judecată are semnificația

absolvirii inculpatului de răspundere penală și de pedeapsă pentru temeiuri de

nereabilitare, iar în unele cazuri și pentru temeiuri de reabilitare. Astfel, absoluțiunea

este o soluție a instanței de judecată prin care cel acuzat se scutește de răspundere

penală în cazurile când tragerea la răspundere penală este împiedicată de anumite

circumstanțe prevăzute de lege sau se dispune înlocuirea acesteia cu alte modalități

de răspundere (de exemplu cu cea contravențională). Încetarea procesului penal în

faza judecării cauzei în prima instanță constituie o soluție determinată de

inoportunitatea atingerii scopului procedurii în cauză, de regulă, fără a se pronunța

asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

4

Iar înlăturarea răspunderii penale prin încetarea procesului din motivul

intervenirii amnistiei nu contravine prezumției nevinovăției dacă persoana care a

săvârșit o infracțiune este de acord să fie liberată de răspundere penală și nu insistă

asupra soluționării cauzei penale în ședință de judecată publică în fond pledând a fi

nevinovat (posibilitatea continuării examinării cauzei este prevăzută în art. 332 alin.

(5) Codul de procedură penală.). La baza acestei concluzii stă argumentul că

prezumția de nevinovăție este nu doar un principiu, ci și un drept al persoanei, în

special a celei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, și acesta, ar trebui, în consecință,

interpretat potrivit unui drept și nu obligații. Dacă persoana renunță la un anumit drept,

atunci aceasta nu mai poate pretinde că i s-ar fi încălcat acest drept.

În cazurile în care inculpatul nu manifestă, direct sau indirect, acordul la

aplicarea amnistiei (refuză să manifeste acordul; solicită achitarea sa; solicită

încetarea procesului pe un alt temei decât amnistia; se eschivează de la prezentarea în

ședință și examinarea cauzei are loc în lipsa sa), doar atunci instanța de judecată

urmează să examineze probele cu emiterea unei sentințe. Această sentință poate fi

sentință de achitare, sentință de încetare (pe alt temei decât amnistia) sau sentință de

condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea pedepsei.

Din cele constatate supra, instanța de apel a statuat că, motivele invocate de

către acuzare în cererea de apel nu și-au găsit confirmare la judecarea cauzei, or

instanța de fond corect a reținut că inculpatul Motricală Vasile dorește aplicarea în

privința sa a prevederilor Legii privind amnistia, cu încetarea procesului penal pornit

pe numele său și ținând cont de faptul că Legea permite aplicarea amnistiei, depunând

în acest sens o cerere în scris, și fapta care i-a fost imputată, a fost săvârșită până la

intrarea în vigoare a legii enunțate supra și anume la sfârșitul lunii octombrie anul

2021, dată ce nu a fost posibil de stabilit, precum și faptul că pedeapsa principală

prevăzută de sancțiunea infracțiunii imputate acestuia nu depășește 4 ani închisoare,

fiind calificată drept una mai puțin gravă, neexistând vreo restricție în sensul art. 6 al

Legii nr. 243 din 24.12.2021, instanța ajungând la concluzia că procesul penal în

privința lui Motricală Vasile, intentat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal

urmează a fi încetat în legătură cu aplicarea art. 2 alin.(1)-(3) din Legea privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr. 243 din 24.12.2021, în vigoare din 31.12.2021.

Astfel, la cazul dedus judecății, inculpatul Motricală Vasile nu cade sub

incidența restricțiilor formulate în art. 6 din Legea nr. 243, iar în privința ultimului pot

fi aplicate prevederile actului de clemență.

recurs ordinar, solicitând casarea hotărârilor adoptate, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că instanța de apel, verificând cauza sub aspectul întrunirii

de către inculpat a exigențelor actului de amnistie urma să aprecieze just, dacă acesta

poate fi aplicat ținându-se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate

inculpatului, ci și de alte criterii ce țin de practica judiciară în materia aplicării

dispozițiilor art. 107 Cod penal, inclusiv și de raționamentele expuse în Legea nr. 243

din 24.12.2021.

5

Ignorând cazurile de adoptare a sentințelor de achitare, emiterea cărora poate

avea loc în cazul solicitării aplicării amnistiei de către inculpat, s-a constatat că una

din soluțiile, care poate fi adoptată la finalizarea examinării cauzei penale în cazul

aplicării prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021, o reprezintă sentința de

condamnare, acest fapt fiind expres la art. 389 alin. (4) pct.2) Cod de procedură penală

- cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.

107 Cod penal.

Cât privește adoptarea unei sentințe de încetare a procesului pe motivul

intervenirii amnistiei, situație masiv întâlnită datorită practicii judiciare existente la

aplicarea legii anterioare cu privire la amnistia din 29.07.2016, aplicarea amnistiei cu

emiterea unei hotărâri de încetare a procesului penal nu se regăsește în conținutul art.

391 Cod de procedură penală.

Respectiv, soluția de moment adoptată de către instanța de apel privind

încetarea procesului penal în baza actului de amnistie, nu este acceptabilă, or, acest

fapt contravine normelor procesuale în vigoare, iar decizia ultimei este motivație

inadecvată cu greșită interpretare de aplicare a actului de amnistie.

În drept, recursul este bazat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

or soluția de încetare a procesului penal în privința lui Motricală Vasile conform

actului de amnistie este contrară prevederilor legale.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunța

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia, or, instanța de recurs

verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs. În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală indică că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarat în speță, procurorul

își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiul pentru recurs prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, referindu-se la situațiile în care

6

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, instanța de recurs atestă că recurentul își exprimă dezacordul cu

soluțiile instanțelor de fond de aplicare a prevederilor Legii privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova.

Verificând criticile expuse în recursul declarat de procuror, în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt întemeiate, or, s-a stabilit, că

adoptând soluțiile enunțate, instanțele de fond nu au respectat procedura de aplicare a

actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală.

Colegiul menționează că la întocmirea unei hotărâri, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 și art. 397 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată

trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în mod

consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură

logică cu ea.

Totodată, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și motivele adoptării soluției date.

La caz, prima instanță, la cererea inculpatului de aplicarea a actului de

amnisitie, a emis sentința de încetare a procesului penal de învinuire a lui Motricală

Vasile în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, în

temeiul art. 1 și art. 2 al Legii nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, în vigoare la 31 decembrie 2021, iar instanța de apel a menținut-o.

Analizând materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit constată că în ședința

de judecată, inculpatul Motricală Vasile personal, prin înscris autentic a depus o cerere

la 16.05.2022 (f.d. 161), prin care a solicitat aplicarea în privința sa a prevederilor

Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de

la proclamarea independenței Republicii Moldova (f.d. 119), ce a fost susținută de

apărătorul său.

Admițând cererea inculpatului, prima instanță a purces la cercetarea

judecătorească, audiind în sensul dat inculpatul și cercetând materialele cauzei penale

(f.d. 162-165).

Colegiul penal lărgit consideră necesar a puncta, că soluțiile instanțelor de fond

contravin normelor penale și celor de procedură penală precum și practicii judiciare

constante, deoarece judecând cauza, instanțele eronat au dispus încetarea procesului

penal în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de

instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei.

7

Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor

săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002

prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu

excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză încetarea

procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de judecată, la

pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Colegiul penal lărgit reține că, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1),

7 alin. (1) – (8) , 2 alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1)

și (5), 384 alin. (1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5),

395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că

încetarea procesului penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de prima instanță,

și doar la faza ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332

alin. (1) Cod de procedură penală).

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5)

Cod de procedură penală), prima instanță și instanța de apel (art. 413 al. (1), art. 415

al. (1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate

inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei

de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu

constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea

penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și

(4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

Colegiul penal lărgit atestă că, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal,

amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie

reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Tot aici Colegiul menționează că,

legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de procedură penală (sentința de încetare a

procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și

instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de

încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, ca de altfel și al

prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte

situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după

faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în

cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în

virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii

formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod

de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod

de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și

nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci

8

urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură

penală).

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, deși cererea inculpatului de aplicare a

actului de amnistie în privința sa a fost depusă în cadrul ședinței, prima instanță urma

a adopta și pronunța o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2)

Cod de procedură penală, potrivit cărora se adoptă o sentință de condamnare cu

stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107

Cod penal, deoarece adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal conform

art. 391 Cod de procedură penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei

(art. 345 Cod de procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în

celelalte cazuri, hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit consideră întemeiate criticile recurentului, precum că,

instanța de fond corect a examinat probele, le-a apreciat și în partea descriptivă a

sentinței a stabilit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, însă în

dispozitivul sentinței greșit a constatat că în cazul cercetat procesul penal urmează a

fi încetat, fără stabilirea vinovăției și pedepsei inculpatului, or amnistia poate fi

aplicată doar după cercetarea tuturor probelor și stabilirea vinovăției persoanei în

comiterea infracțiunii incriminate, în ordinea art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală.

Colegiul penal este de acord cu afirmația din decizie, precum că încetarea

procesului penal în faza judecării cauzei în prima instanță constituie o soluție,

determinată de inoportunitatea atingerii scopului procesului penal, de regulă, fără a se

pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

Însă în cauză penală în privința lui Motricală Vasile, prima instanță a descris

fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, indicând locul, timpul, modul săvârșirii

ei de către Motricală Vasile, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii, a încadrat juridic acțiunile inculpatului, a descris probele, toate fiind părți

componente ale unei sentințe de condamnare (art. 394 alin. (1) Cod penal).

Deci, instanța de apel nu a respectat prescripțiile nominalizate supra și nu a

reacționat în modul prevăzut de lege cu referire la erorile de drept comise de instanța

de fond, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza potrivit

regulilor generale, întru elucidarea împrejurărilor neconstatate de prima instanță în

condițiile legii, menținând o sentința neîntemeiată legal.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța derecurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei și dispunerii

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de apel, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și

9

de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de рrосurоrul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Dorina Tăut, casează total deciziei din 19 octombrie 2022 a Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău, în privința inculpatului Motricală Vasile XXXX și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 12 septembrie 2023.

Președinte Ion Guzun

Judecători Sergiu Daguța

Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

Anatolie Țurcan

Notă: Din motivul imposibilității semnării deciziei motivate de către judecătorul Ion

Guzun, din cauza aflării în concediul de odihnă de la 14 august 2023 și demisiei lui

din funcție de la 25 august 2023, prezenta decizie motivată este semnată de către

Președintele interimar al Curții Supreme de Justiție, judecătorul Viorica Puica, în

conformitate cu prevederile art. 339 alin.(8) Cod de procedură penală.

10

04 iulie 2023 Dosarul nr. 1ra-1/2023

1-22010563-01-1ra-03012023

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza Motricală Vasile)

inculpatului depusă în ședința de judecată privind aplicarea actului de amnistie,

a fost încetat procesul penal de învinuire a lui Motricală Vasile de comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, în temeiul art. 1 și

art. 2 al Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în

vigoare la 31 decembrie 2021.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-

l recunoaște pe Motricală Vasile vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, să-i fie stabilită acestuia o pedeapsă de 500

unități convenționale, încetarea procesului penal și cu liberarea inculpatului de la

executarea pedepsei în temeiul actului de amnistie în baza „Legii nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la Proclamarea

independenței R. Moldova”, în rest sentința să fie menținută.

În esența apelantul a contestat sentința instanței de fond referitor la modul

de aplicare a actului de amnistie, considerând că la etapa de judecare a cauzei

amnistia poate fi aplicată doar prin adoptarea de către instanța judecătorească a

sentinței de condamnare cu aplicarea pedepsei și cu liberarea de executarea ei,

conform 389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală.

Chișinău, apelul a fost respins, cu menținerea sentinței.

prevederilor art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. În esența recurentul

a contestat decizia instanței de apel referitor la modul de aplicare a actului de

amnistie de către instanța de fond, considerând că la etapa de judecare a cauzei

amnistia poate fi aplicată doar prin adoptarea de către instanța judecătorească a

sentinței de condamnare cu aplicarea pedepsei și cu liberarea de executarea ei,

conform 389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală.

de Justiție s-a dispus admiterea recursului ordinar declarat de рrосurоrul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, casarea totală a deciziei din

19 octombrie 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, în privința

inculpatului Motricală Vasile Vasile și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

11

instanță de apel, în alt complet de judecată, fiind considerat întemeiat recursul

procurorului.

obligă judecătorii ce fac parte din completul de judecată de a semna hotărârea

judecătorească adoptată de majoritatea membrilor din completul de judecată

respectiv, însă exprimăm dezacordul cu soluția adoptată de către Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție în prezenta cauza penală, deoarece nu am susținut

soluția adoptată și considerăm, că urma a fi adoptată o decizie conform art. 435

alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, de respingerea recursului ca inadmisibil,

cu menținerea hotărârii atacate, din următoarele considerente.

decizia pronunțate în prezenta cauza penală, întemeiat și justificat au dispus

încetarea procesului penal la cererea inculpatului depusă pe parcursul judecării

cauzei penale privind aplicarea actului de amnistie, în legătură cu intervenirea

Legii cu privire la amnistie (nr.243 din 24.12.2021), în conformitate cu

prevederile art. (1) și art.(2) alin.(1)-(3) din această lege.

Astfel, menționăm că, la data de 24 decembrie 2021 Parlamentul Republicii

Moldova a adoptat Legea nr.243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Legea nominalizată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 31

decembrie 2021, intrând în vigoare de la această dată.

În particular, potrivit art.1 alin. (1) și alin. (2) al Legii nr. 243 din

24.12.2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și

persoanelor condamnate, care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării

pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului de probă și sunt evaluate

psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă persoanele

respective cad sub incidența prevederilor art. 2–5, 7, 8. Aplicarea amnistiei față

de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale privind aplicarea

amnistiei în privința persoanelor condamnate (în continuare – comisii speciale),

instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții care pune în executare

pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor, ai

Inspectoratului Național de Probațiune, precum și din experți psihologi judiciari

atestați. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiției și activează

în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiției.

Potrivit art. 2 alin.(1)-(4) al aceleiași Legi, procesele penale în privința

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal

nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră

decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire

penală sau la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

Procesul penal în privința infracțiunilor ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite

până la adoptarea prezentei legi de persoane care, la data comiterii infracțiunii, nu

atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la faza de

12

judecare a cauzei. Încetarea procesului penal conform alin.(1) și (2) are loc cu

acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate. În privința persoanei

care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)–(3) din prezentul articol,

instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului

penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu

cade sub incidența art. 6.

Potrivit art. 6 al Legii nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

prevederile art.1–5 nu se aplică persoanei: condamnate la detențiune pe viață sau

a cărei pedeapsă capitală a fost comutată în pedeapsă cu închisoare ori în pedeapsa

detențiunii pe viață și care a executat mai puțin de 25 de ani de închisoare;

persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată

anterior pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de grave

sau excepțional de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare;

bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile

calificate ca fiind deosebit de grave sau excepțional de grave, conform Codului

penal nr.985/2002, ori calificate ca fiind infracțiuni grave conform art.71 din

Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961; bănuite,

învinuite, inculpate sau condamnate pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni

în locurile de detenție; bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una

dintre infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal nr.985/2002:

art.135–139, art.140 alin.(2), art.1401–145, art.151, art.158 alin.(2)–(4), art.160

alin.(3), art.164 alin.(2) și (3), art.165, art.166 alin.(2) și (3), art.1661 și 167,

art.168 alin.(2) și (3), art.169 alin.(2), art.171 și 172, art.174–1751, art.179

alin.(3), art.1812, art.183 alin.(2), art.186 alin.(5), art.187 alin.(2)–(5), art.188,

art.189 alin.(2)–(6), art.190 alin.(5), art.191 alin.(5), art.196 alin.(4), art.2011,

art.205 și 206, art.208–209, art.211 alin.(2), art.212 alin.(2)–(4), art.213, art.216

alin.(3), art.217 alin.(4), art.2171 alin. (3) și (4), art.2173, art.2174 alin. (2) și (3),

art.2176, art.219 alin.(2), art.220 alin.(2) și (3), art.236 și 237, art.238 alin.(2),

art.239 alin.(2), art.2391 și 2392, art.240 alin.(3) și (4), art.243 și 244, art.245–

2461, art.247 alin.(2), art.248 alin.(3)–(7), art.2481 și 2482, art.252 alin.(2)–(4),

art.257 și 258, art.2601–2611, art.264 alin.(2)–(6), art.2641, art.275, art.278–280,

art.282–286, art.289–2893, art.292, art.295 alin.(1)–(6), art.2951 alin.(1) și (2),

art.2952 alin.(1)–(3), art.303–315, art.322 alin.(2)–(6), art.324–329, art.3302,

art.332–3351, art.337–343, art.344 alin.(2), art.345, art.347, art.349, art.352

alin.(3), art.360, art.3621 alin.(3), art.365 alin.(2) și (3), art.368 alin.(2), art.369

alin.(3), art.370 alin.(2) și (3), art.385–388; e) care a săvârșit infracțiunea

prevăzută la art.1661 alin.(2)–(4), precum și a săvârșit asupra minorilor infracțiuni

prevăzute la art.171–1751, art.201, art.206, art.208–2082 din Codul penal nr.

985/2002; f) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru una dintre

infracțiunile prevăzute la următoarele articole din Codul penal aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961: art.63, art.72 alin.(2), art.1011, art.103,

art.1031 alin.(2), art.104, art.1052, art.107 alin.(3) și (4), art.1121, art.1123,

13

art.1131, art.1132, art.1151, art.116 alin.(2), art.1241 alin.(2), art.136, art.1554,

art.1556 alin.(2), art.156 alin.(2), art.157 alin.(3) și (4), art.1649 alin.(3), art.177

alin.(4)–(6), art.184 alin.(3), art.1871 alin.(1), art.189, art.1981, art.200–2032,

art.206, art.224, art.2242, art.2243, art.2246 alin. (2), art.2253, art.262, art.263,

art.266, art.269; g) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru o

infracțiune săvârșită cu intenție și absolvită anterior în tot sau în parte, în temeiul

actului de amnistie sau de grațiere, de pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei

alte infracțiuni; h) în privința căreia a fost înlăturată anterior răspunderea penală,

de trei sau mai multe ori, în temeiul împăcării părților conform prevederilor

art.109 din Codul penal nr.985/2002. La aplicarea prevederilor alin.(1) nu se ține

cont de antecedentele penale ale persoanei reabilitate și nici de antecedentele

penale stinse în modul stabilit de legislație.

La caz, atestăm că în ședința de judecată până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul asistat de apărătorul său, a depus la instanța de judecată

o cerere prin care a solicitat aplicarea actului de amnistie prin încetarea procesului

penal în temeiul Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Totodată, inculpatul a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate

și a manifestat în scris acordul de a fi aplicat față de el actul de amnistie prin

încetarea procesului penal.

În acest context, instanța de fond, justificat prin prisma prevederilor art. 1

alin. (1) și art. 2 alin.(1)-(3) din Legea nr. 243 din 24.12.2021, privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova și lipsa restricțiilor stabilite de art. 6 Legii, a aplicat amnistia și în

conformitate cu art.391 alin.(1) pct.6), art. 332 alin.(5), art.285 alin.(2), art. 275

pct.4) CPP, a încetat procesul penal în privința inculpatului învinuit de comiterea

infracțiunii imputate.

Cu privire la argumentele expuse în recursul declarat de către procuror,

considerăm că acestea nu sunt întemeiate și urmau a fi respinse, deoarece

contravin cadrului legal în vigoare, impunând statul la suportarea cheltuielilor ce

țin de judecarea cauzelor penale referitor la care statul a declarat amnistia și în

care inculpații și-au dat acord scris la aplicarea actului de amnistie, nefiind

constatate prohibiții pentru aplicarea actului de clemență.

Astfel, amnistia este actul de clemență al puterii legiuitoare, prin care

aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală

și consecințele condamnării pentru infracțiunile săvârșite până la apariția actului

de amnisitiei.

Noțiunea de amnistie se regăsește în art. 107 din Codul penal, care prevede

că amnistia reprezintă actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale1 sau a

pedepsei2, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei3.

Menționăm că, actul de amnistie constituie o lege organică prin care se

stabilesc categoriile de infracțiuni pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele

amnistiei, în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori

14

după condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute

dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale

ale acesteia. Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea

răspunderii penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale

condamnării, pentru faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență.

Amnistia dobândește un caracter mixt, ea operând numai in rem (cu privire la

anumite infracțiuni) și in personam (relativ doar la persoanele care întrunesc

condițiile legii.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este

reglementată de art. 2 din Legea nr. 234 din 24.12.2021, unde se indică expres că

procesul penal încetează la faza de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile

expuse în prezenta lege. Totodată, prevederile procesual penale privind

modalitatea de aplicare a actului de amnistie de către instanța de judecată, inclusiv

prin dispunerea încetării procesului penal la judecarea cauzei penale, sunt

prevăzute și de Codul de procedură penală.

Astfel, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) - (8) din Codul de procedură

penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a

instanțelor judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului

cod, exceptând doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau

când unele prevederi legale sunt declarate neconstituționale.

În corespundere cu art. 107 alin. (1) din Codul penal, amnistia este actul ce

are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei

aplicate sau comutarea ei.

Potrivit art. 275 pct. 4) din Codul de procedură penală, urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care a intervenit amnistia.

Conform art. 285 alin. (2) și (7) din Codul de procedură penală, încetarea

urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.

275 pct. 4)-9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei

de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz,

urmărirea penală continuă.

Potrivit art. 350 alin. (1) din Codul de procedură penală, dacă în ședința

preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Totodată, conform art. 332 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală,

în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, în cauza respectivă. În cazul prevăzut la

art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului.

În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură penală, instanța

hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază

sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

15

Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința

de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare

se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei

conform art. 107 din Codul penal.

Totodată, conform art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedura penală, sentința

de încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud

sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru

care Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani,

încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin.

(1) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Prin urmare, constatăm că alegațiile recurentului în sensul existenței

obligației instanței judecătorești de a examina cauza penală în fond cu adoptarea

doar a sentinței de condamnare cu liberarea vinovatului de executarea pedepsei

aplicate potrivit rigorilor art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, nu sunt

întemeiate și sunt bazate pe înțelesul eronat a legii.

Astfel, conform art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, în cazul în care,

pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art.

275 pct. 5) –9), 285 alin.(2), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din

Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza

respectivă.

În conformitate cu art.332 alin.(5) Cod de procedură penală, în cazul

prevăzut la art.275 pct.4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul

inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit.

Potrivit prevederilor art. 285 alin.(2) CPP, încetarea urmăririi penale are loc

în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9) din

prezentul cod, precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art.53

din Codul penal sau dacă se constată existența circumstanțelor prevăzute de pct.1)

– 3) din alin.(2) a art.285 CPP.

În conformitate cu prevederile art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală,

urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată

și va fi încetată în cazurile în care a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Astfel, cadrul normativ legal aplicabil (art.332 CPP ca norma procesuală de

16

trimitere la norma de referință) prevede încetarea procesului penal pe parcursul

judecării cauzei în cazul în care a intervenit amnistia și inculpatul prin cerere

scrisă optează pentru încetarea procesului penal în baza actului de amnistie, care

deși nu este motiv de reabilitare a încetării procesului penal, însă cadrul normativ

în vigoare prevede în mod expres o asemenea finalizare a procesului penal prin

sentința de încetare, care poate fi adoptată pe parcursul judecării cauzei în instanța

de judecată, fără ca statul să mai suporte cheltuieli judiciare la cercetarea tuturor

probelor a părții acuzării, devreme ce tot statul în persoana legiuitorului a adoptat

actul cu privire la amnistia, iar inculpatul prin cerere autentică consimte aplicarea

fața de el a actului de amnistie și nu pretinde a fi recunoscut nevinovat prin

sentința de achitare.

Alegațiile recurentului precum că art.332 CPP este caduc și în cazul

intervenirii actului de amnistie urmează a fi adoptată doar sentința de condamnare

cu liberarea vinovatului de executarea pedepsei aplicate, nu este întemeiată,

deoarece prevederile art. 332 CPP se înscriu real în ansamblul normelor de drept

procedural penal în vigoare și aplicabile prin coroborare reciprocă, cât și cu

prevederile altor legi organice, la caz, Legea nr.243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, (cât și cu precedentul act de amnistie – Legea nr.210 din

29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova) care prin art.2 alin.(2) prevede la fel, încetarea

procesului penal cu acordul scris al persoanei inculpate.

În consonanță cu cele menționate supra, cadrul normativ legal prevede și

modul de soluționare a cauzei penale și pentru persoanele inculpate cărora este

aplicabil actul de amnistie, însă persoana refuză încetarea procesului penal.

Astfel, conform art.2 alin.(4) din Legea nr.243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, în privința persoanei care refuză încetarea procesului penal

conform alin.(1) - (3) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea

sentinței poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată,

inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6.

Acestea prevederi a legii organice sunt în corespundere cu prevederile

art.332 alin.(5) CPP, privind interzicerea încetării procesului penal în temeiul art.

275 pct.4) CPP, fără acordul inculpatului (ori amnistia nu este motiv de

reabilitare), și în acest caz procedura judecării cauzei penale continuă în mod

obișnuit.

Pe cale de consecință, la finalizarea judecării cauzei penale în privința

inculpatului care nu dă acordul la încetarea procesului penal în legătura cu

intervenirea actului de amnistie, instanța de judecată procedează conform

prevederilor art.384 alin.(1) CPP, corespunzător concluziilor făcute în urma

cercetării și aprecierii probelor din cauza penală.

Consecutiv, în cazul în care instanța de judecată ajunge la concluzie despre

vinovăția inculpatului, instanța procedează conform prevederilor art.389 alin.(4)

17

pct.2) Cod de procedură penală, potrivit cărora, sentința de condamnare se adoptă

cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform

art.107 din Codul penal (doar pentru cazurile în care inculpatul refuză încetarea

procesului penal pe motivul intervenirii acutului de amnistie, ori pretinde a fi

recunoscut nevinovat în urma judecării cauzei penale în procedura obișnuită).

Cât privește alegațiile procurorului-recurent precum că prin sentința de

încetare nu pot fi soluționate acțiunea civilă a părții civile, chestiunile cu privire

la confiscarea specială și corpurile delicte, măsurile de siguranță, cât și nu pot fi

repartizate cheltuielile judiciare, menționăm că acestea sunt lipsite de temeinicie

și care contravin cadrului legal în vigoare, ori fără atenția procurorului-apelant au

rămas prevederile art. 397 Cod de procedura penală.

Astfel, în conformitate cu art.397 Cod de procedură penală, dispozitivul

sentinței de condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a

procesului penal, pe lîngă chestiunile enumerate în art.395 și 396, în cazurile

necesare, trebuie să mai cuprindă: 1) hotărîrea cu privire la acțiunea civilă

înaintată sau hotărîrea pronunțată din oficiu de către instanță referitor la repararea

pagubei; 2) hotărârea cu privire la confiscarea specială și confiscarea extinsă; 3)

hotărîrea cu privire la corpurile delicte; 4) hotărîrea cu privire la măsurile de

ocrotire; 5) dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare; 6)

dispoziția referitoare la procedura și termenul declarării apelului sau a recursului

împotriva sentinței, după caz.

Pentru motivele expuse supra, deși vinovăția inculpatului, în comiterea

infracțiunii imputate este adeverită, considerăm ca fiind corectă soluția instanței

de fond și a instanței de apel privind dispunerea încetării procesului penal în

privința inculpatului în prezenta cauza penală pe motivul intervenirii actului de

amnistie și acceptului inculpatului prin cerere la încetarea procesului penal în

temeiul actului de amnisitie, ori unul din efecte a actului de amnistie, este cel de

înlăturare a răspunderii penale, iar prevederile actului de amnistie cât și

prevederile art. 332 alin.(1), 391 pct.6) CPP, admit încetarea procesului penal în

asemenea situație.

Este de menționat că, prin argumentele recurentului care, la caz au fost

considerate ca fiind întemeiate de către Colegiul penal, este negat efectul de drept

a actului de amnistie, în ce privește înlăturarea răspunderii penale, efectul

amnistiei prevăzut de art. 107 alin. (1) din Codul penal, și care intervine pentru

persoanele în privința cărora cauza penală încă nu a fost examinată și persoana nu

a fost trasă la răspundere penală cu aplicarea pedepsei și persoana inculpată

consimte aplicarea actului de amnistie prin încetare a procesului penal pe

parcursul judecării cauzei penale în instanța de judecată.

Mai mult ca atât, unul din argumentele recurentului privind imposibilitatea

încetării procesului penal în prezenta cauza penală, a fost imposibilitatea aplicării

art.8 din Legea nr. 243 din 24.12.2021, în ce privește prohibiția de liberarea

inculpatului de pedeapsa complementară obligatorie prevăzută de lege, însă la

caz, sancțiunea legii penale în baza căreia inculpatul a fost învinuit, nici nu

18

prevede pedeapsa complementară obligatorie, iar prin urmare, acest argument a

recurentului este străin prezentei cauzei penale.

Din acestea motive, considerăm că recursul urma a fi respins ca fiind

inadmisibil, iar decizia instanței de apel, la caz, urma a fi menținută.

Judecători: Sergiu Daguța

Ghenadie Eremciuc

19