1ra-132/2023 — art. 151 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin.4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct.6, 10 CPP
1ra-132/2023 — art. 151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr.1ra-132/2023
1-21166182-01-1ra-24012023
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
16 august 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Țurcan Anatolie,
Judecători – Donos Aliona și Malanciuc Ion,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Casir Alexandru, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie
2022, în cauza penală în privința lui
Sofroni Ion xxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 10.11.2021 – 22.02.2022;
Instanța de apel: 06.04.2022 – 20.10.2022;
Instanța de recurs: 05.06.2023 – 16.08.2023.
a c o n s t a t a t:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 22 februarie 2022,
pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de
art.3641 Cod de procedură penală, Sofroni Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub
formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.
A fost dispusă încasarea de la Sofroni Ion, cu titlu de cheltuieli judiciare, în
beneficiul statului, suma de 16 059 lei.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat că Sofroni Ion la
28.08.2021 aproximativ la ora 01:00, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, prevăzând urmările și admițând în mod conștient survenirea acestora,
având scopul cauzării vătămării grave a integrității corporale, de comun acord și
împreună cu o persoană în privința căreia urmărirea penală este disjunsă, fiind în
stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se aflau la domiciliul temporar al lui Secrieru
Andrian, din xxxx, au inițiat un conflict și i-au aplicat ultimului lovituri cu pumnii
și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i astfel leziuni corporale, în
urma cărui fapt, Secrieru Andrian a decedat.
1
Conform raportului de expertiză nr.202103C1282 din 24 septembrie 2021
moartea lui Secrieru Andrian, a.n.xxxx, a survenit în rezultatul hemoragiilor
intracerebrale, ca urmare a traumei craniu-cerebrale și maxilo-faciale deschise,
manifestate prin echimoze, excoriații, plăgi contuze pe față și mucoasa buzelor,
hemoragii în țesuturile moi pericraniene, hemoragii subarahnoidiene, sânge în
ventriculii cerebrali, focare de contuzie intracerebral, hemoragii secundare la nivelul
trunchiului cerebral, fracturi ale oaselor faciale, hemopansinus și hemomastoidită pe
dreapta-ce se confirmă prin modificările depistate la necropsie, a rezultatelor
histologice, cât și a datelor documentelor medicale.
Acțiunile inculpatului Sofroni Ion au fost încadrate în baza art.151 alin.(4)
Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care
este periculoasă pentru viață, săvârșită de două persoane și care au provocat decesul
victimei.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, procurorul a declarat apel prin
care a solicitat casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Sofroni Ion în
baza art.151 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal,
să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, iar prin
aplicarea art.3641 Cod de procedură penală, să-i fie stabilită pedeapsa de 6 ani 8 luni
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În motivarea apelului a invocat, că pedeapsa aplicată este prea blândă, aplicată
cu abatere de la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.70
alin.(31) Cod penal, având în vedere că la aplicarea pedepsei persoanelor care au
atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune
la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime.
Acuzatorul consideră că conform limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru
art.151 alin.(4) Cod penal, în urma aplicării art.70 alin.(31) Cod penal, limita minimă
și maximă este de 10 ani închisoare. De asemenea, la examinarea cauzei penale în
procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, pedeapsa se reduce cu 1/3
din limitele prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, în acest caz, limita
minimă și maximă este de 6 ani 8 luni închisoare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie
2022, apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței atacate
fără modificări.
4.1. În argumentarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima
instanță corect a stabilit starea de fapt și corect a acceptat cererea inculpatului
Sofroni Ion, privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, or, din probele administrate rezultă că, fapta inculpatului este
stabilită și există suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite
stabilirea unei pedepse, după cum o cer prevederile art.3641 alin.(4) Cod de
procedură penală. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea probelor și în
cadrul examinării cauzei în instanța de fond, care au fost corect apreciate prin prisma
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de
vedere al coroborării lor, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură
2
penală, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Sofroni Ion în
baza art.151 alin.(4) Cod penal.
Verificând aspectele de drept operate de prima instanță la stabilirea pedepsei
inculpatului Sofroni Ion, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță a
elucidat toate circumstanțele importante pentru stabilirea unei pedepse echitabile.
În acest sens, cu referire la prevederile art.70 alin.(31) Cod penal, instanța de
apel a menționat că, la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani,
dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiuni la vârsta de la 18 până
la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o tremie, constatând că prima instanță
în mod legal și întemeiat a reținut că, potrivit circumstanțelor cauzei penale,
inculpatul a comis infracțiunea în vârsta între 18 și 21 de ani, iar prin urmare
maximul pedepsei prevăzut de sancțiunea art.151 alin.(4) Cod penal, urmează a fi
redus cu 1/3.
Sancțiunea art.151 alin.(4) Cod penal prevede pedeapsa maximă de 15 ani
închisoare, iar în temeiul art.70 alin.(31) Cod penal, pedeapsa maximă pentru
inculpatul Sofroni Ion nu va putea depăși 10 ani închisoare. La caz, anume mărimea
de 10 ani de închisoare, constituie pedeapsa maximă prevăzută de sancțiunea art.151
alin.(4) Cod pena, redusă cu 1/3, conform art.70 alin.(31) Cod penal.
Instanța de apel a notat că acest termen deja este sub limita minimă prevăzută
de sancțiune, dar în raport cu prevederea art.3641 Cod de procedură penală, limita
maximă a pedepsei închisorii urmează a fi calculată din termenul de 10 ani redus cu
1/3. Noul termen obținut, de 6 ani și 8 luni, este limita maximă de pedeapsă cu
închisoare care poate fi numită inculpatului care a comis infracțiunea prevăzută de
art.151 alin.(4) Cod penal, în vârsta între 18 și 21 de ani, fiind admisă cererea lui de
a fi examinată cauza penală în ordinea art.3641 Cod de procedură penală.
Totodată, având în vedere prevederile art.3641 Cod de procedură penală, care
prevăd reducerea și limitei minime a sancțiunii penale imputate inculpatului în vârsta
între 18 și 21 de ani, iar prin aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal și
art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, limita maximă a pedepsei s-a coborât sub
limita minimă a sancțiunii legii penale, la caz, instanța de apel a conchis că, limita
minimă se va reține, fiind în coroborare cu art.70 alin.(2) Cod penal, adică limita
generală a pedepsei penale cu închisoare, și va fi de trei luni, din care însă nu se mai
poate face reducere.
În opinia instanței de apel, prima instanță stabilindu-i inculpatului pedeapsă
sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, nu a încălcat prevederile legale, or,
prima instanță și-a motivat soluția la stabilirea pedepsei pentru inculpat la caz, a
prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal și a prevederilor art.3641 Cod de procedură
penală.
Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către procuror,
precum că la caz, în urma aplicării prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal și a
prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, limita minimă și limita maximă a
pedepsei penale va constitui doar numai 6 ani 8 luni, menționând că contravine atât
prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, conform cărora se reduce nu numai
limita maximă a sancțiunii penale, dar se reduce și limita minimă a sancțiunii legii
3
penale. Mai mult, o astfel de abordare a legii penale, contravine și principiului
individualizării pedepsei, conform căruia la individualizarea pedepsei instanța
judecătorească urmează să dispună de limita minimă și de limita maximă a
sancțiunii, ori lipsa acestora va face imposibilă individualizarea pedepsei între
diferite persoane vinovate de comiterea unei și aceiași fapte prejudiciabile, având
diferite circumstanțe atenuante și agravante inclusiv (art.76, 77, 78 Cod penal).
Totodată, instanța de apel a menționat că prima instanță justificat și întemeiat
a dispus încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea rapoartelor de
expertiză medico-legale în sumă de 16 059 lei, din contul inculpatului, or, acestea
sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării
probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii incriminate, și vinovat de comiterea căreia este anume inculpatul.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul, a declarat recurs
ordinar prin care, invocând prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de
procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea ce
ține de individualizarea pedepsei penale, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța
de apel, într-un alt complet de judecată.
În motivarea cererii de recurs, procurorul a menționat că, hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-a aplicat o pedeapsă
individualizată contrar prevederilor legale.
Consideră că, pedeapsa stabilită inculpatului Sofroni Ion este prea blândă și
neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea acestuia, or,
instanțele nu au ținut cont de caracterul social periculos al faptei comise.
Invocând prevederile art.70 alin.(31) Cod penal, acuzatorul de stat susține că,
la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta
de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21 de ani, maximul
pedepsei se reduce cu o treime. Sub acest aspect, conform limitelor pedepsei
prevăzute de lege pentru art.151 alin.(4) Cod penal, în urma aplicării art.70 alin.(31)
Cod penal, limita minimă și maximă este de 10 ani închisoare. De asemenea, la
examinarea cauzei penale în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură
penală, pedeapsa se reduce cu 1/3 din limitele prevăzute de lege în cazul pedepsei
cu închisoare, în acest caz, limita minimă și maximă este de 6 ani 8 luni închisoare.
Afirmă că, limita minimă și maximă, în urma aplicării art.70 alin.(31) Cod
penal, este de 10 ani închisoare, iar reducerea pedepsei din 10 ani cu 1/3 conform
art.3641 Cod de procedură penală, va fi de 6 ani 8 luni închisoare, chiar și în urma
aplicării art.79 Cod penal, pedeapsa nu poate fi mai mică de 6 ani 8 luni închisoare.
Consideră că, instanțele de fond greșit au aplicat prevederile art.79 Cod penal,
la stabilirea pedepsei în privința inculpatului Sofroni Ion, sub limita minimă stabilită
de sancțiunea art.151 alin.(4) Cod penal, or, potrivit art.79 alin.(3) Cod penal, luând
în considerație gravitatea infracțiunii comise, care potrivit art.16 alin.(5) Cod penal,
se califică ca infracțiune deosebit de gravă - instanța poate aplica pedeapsa sub limita
minimă prevăzută de legea penală, dar nu mai puțin două treimi din minimul
pedepsei pentru infracțiunea săvârșită (art.151 alin.(4) Cod penal – 12 ani închisoare
este minimul pedepsei) și respectiv, două treimi din limita minimă constituie
4
termenul de 8 ani închisoare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal menționează că, potrivit practicii judiciare constante, erorile
de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă că acuzatorul
de stat invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1)
pct. 6), 10) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor invocate
se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel dintr-un singur
considerent, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de individualizare a
pedepsei penale, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când
s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare
prevăzut la art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de
corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului Sofroni Ion,
întrucât celălalt temei de casare nominalizat în recurs nu a fost motivat de către
acuzare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului
de casare invocat, instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu
recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.
Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal
relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind
stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.
Analizând decizia contestată în raport cu argumentele recursului, Colegiul
penal atestă, că instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt
și de drept, atât la stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu
prevederile art.art.61, 75-78 Cod penal.
Cu referire la dezacordul procurorului, precum că pedeapsa stabilită
inculpatului Sofroni Ion este prea blândă, or, în speță în urma aplicării prevederilor
art.70 alin.(31) Cod penal și a prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, limita
minimă și maximă a pedepsei penale va fi de 6 ani 8 luni închisoare, chiar și în urma
aplicării art.79 Cod penal - pedeapsa nu poate fi mai mică de 6 ani 8 luni închisoare,
Colegiul penal ține să sublinieze că, în conformitate cu prevederile art.70 alin.(31)
5
Cod penal, la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu
au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiunea la vârsta de la 18 până la
21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținând
cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea
pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate
dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea
săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi
argumentată de către instanța de judecată.
La caz, analizând hotărârile emise, Colegiul penal atestă că, atât prima instanță
cât și instanța de apel corect au reținut că inculpatului Sofroni Ion urmează să-i fie
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, argumentând corect
și complet respectiva soluție prin prisma gradului de calificare a infracțiunii,
pedepsei prevăzute de sancțiunea art.151 alin.(4) Cod penal, prin aplicarea
prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal și procedura de examinare prevăzută de
art.3641 Cod de procedură penală, care a influențat reducerea limitelor de pedeapsă
precum și ținând-u-se cont și de persoana inculpatului Sofroni Ion.
Astfel, Colegiul penal apreciază că, argumentele recurentului în această parte
sunt declarative și neîntemeiate, acestea nu pot răsturna raționalitatea
individualizării pedepsei cu închisoare, stabilită de către prima instanță și menținută
prin soluția instanței de apel.
Conform art.7 alin.(1) Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de
caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat
și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Potrivit art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere
statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept
scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.
Art.75 alin.(1) Cod penal stipulează că persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea
specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a
prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată
ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține că, la stabilirea
pedepsei inculpatului Sofroni Ion, pentru infracțiunea comisă, instanța de apel nu a
comis erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată fiind corect stabilită, cu
respectarea exigențelor legii, iar alegațiile din recursul procurorului în respectiva
parte sunt vădit neîntemeiate. Mai mult, reieșind din limitele apelului declarat de
procuror, instanța de apel a respectat cu strictețe și prevederile art.409 Cod de
procedură penală, or, în apel nu au fost invocate temeiuri prevăzute la art.art.75-79
Cod penal. Temeiurile respective sunt invocate într-un mod suplimentar doar în
recursul ordinar, cum ar fi – caracteristica persoanei inculpatului, aprecierea greșită
6
a circumstanțelor atenuante și agravante, dar și invocarea incorectă a existenței unor
circumstanțe excepționale, însă acestea nu impun soluția de admitere a recursului și
casare a deciziei atacate.
Astfel, din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele pentru
care a fost menținută sentința, instanța de apel respectând și prevederile art.art.414
alin.(1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzatorului de stat, aceasta
cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, cum este indicat în
pct.4.1. din decizie, motivare pe care instanța de recurs o însușește pe deplin.
În cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod
concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a
permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs
poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe
(hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile de casare
prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu sunt incidente
speței, hotărârea atacată fiind legală și întemeiată, iar recursul procurorului urmează
a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Casir Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui
Sofroni Ion xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 24 august 2023.
Președinte Țurcan Anatolie
Judecători Donos Aliona
Malanciuc Ion
7