1ra-253/2023 — art. 264-1 alin. 4, 266 CP

1ra-253/2023 — art. 264-1 alin. 4, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-253/2023

1-21070256-01-1ra-07022023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte – Ion Guzun,

Judecători – Sergiu Daguța, Anatolie Țurcan, Boris Talpă, Ghenadie Eremciuc,

judecând fără citarea părților, în baza materialelor din dosar, recursurile ordinare

declarate de către avocatul Ghenadie Danciuc și de către avocatul Oleg Eni în numele

inculpatului, împotriva deciziei din 26 octombrie 2022 a Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău, în cauza penală privind învinuirea lui

Cuculeac Constantin, născut la XXXXX,

domiciliat XXXXX, anterior nejudecat,

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art., art. 264 alin. (4), 266 Cod penal al Republicii

Moldova.

Termenii de examinare:

prima instanță: 12.05.2021 – 24.06.2022;

instanța de apel: 15.07.2022 – 26.10.2022;

instanța de recurs: 07.02.2023 – 27.06.2023.

Asupra motivelor invocate în recursuri, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit

A C O N S T A T A T:

Constantin, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 264

alin. (4), 266 Cod penal și în baza acestor Legi, a fost condamnat după cum urmează:

-în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin. (8) Codul de

procedură penală, 3 (trei) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis;

-în baza art. 266 Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin. (8) Codul de procedură penală,

1 (unu) an 4 (patru) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Cuculeac Constantin pedeapsa

definitivă 4 (patru) ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Cuculeac

Constantin, a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 (patru) ani.

învinuire Cuculeac Constantin, la 29 iulie 2019, aproximativ la orele 11:10, conducând

mijlocul de transport de model „Volkswagen Golf”, cu nr. de înmatriculare XXXXX, având

ca pasageri pe Cainarean Ivan, a.n.XXXXX, Cainarean Corina, a.n.XXXXX, Cainarean

Cătălina, a.n.XXXX și Sîrbu Tatiana, a.n.XXXXX, deplasându-se pe drumul de acces la

ieșire din satul Ucrainca, din raionul Căușeni, fără a deține permis de conducere și fiind în

stare de ebrietate cu grad avansat, având concentrația de alcool în aerul expirat de 0,98 mg/l,

1

a pierdut controlul ghidajului și a derapat de pe traseu lovindu-se în șanț, ca urmare

automobilul s-a inversat.

Astfel, conducătorul vehiculului a ignorat prevederile Regulamentului Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, și anume:

- pct.3 care prevede că „Participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de

circulație, ...”;

- pct.10 alin.(2) lit. a) care prevede că „Persoana care conduce un autovehicul trebuie

să posede ... permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria

(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus”;

- pct.14 lit. a) care prevede că „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate”;

- pct. 45 sbpct. (1) „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră.” și sbpct. (2) „În cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.”

În rezultatul accidentului rutier, pasagerului minor Cainarean Cătălina, conform

raportului de expertiză judiciară nr.201902D2551 din 11.12.2019, i-a fost constatate:

trauma cranio-cerebrală deschisă manifesttă prin contuzie cerebrală cu hemoragie

subarahnoidală în porțiunea anterioară a farxului; fractura osului frontal pe dreapta și

osului parietal pe stânga cu implicarea ambelor lamele; hematom subaponeurotic parieto-

temporo-occipetal bilateral, plaga scalpanta în regiunea parietala bilateral, echimoze la

nivelul capului și brațului stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur sau la lovire de aceasta, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală gravă.

Totodată, pasagerilor: minorei Sîrbu Tatiana, conform raportului de expertiză judiciară

nr.202002D0160 din 28.01.2020 și cet. Cainarean Ivan, conform raportului de expertiză

judiciară nr.202002D0171 din 28.01.2020, le-a fost cauzată vătămare corporală ușoară.”

Astfel, acțiunile lui Cuculeac Constantin, au fost încadrate juridic în baza art. 264 alin.

(4) Cod penal, după semnele calificative – ”încălcarea regulilor de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport de către o persoană care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a provocat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale

sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate”.

Tot el, Cuculeac Constantin, la 29 iulie 2019, aproximativ după orele 11:10, după

comiterea accidentului rutier menționat supra, produs pe drumul de acces la ieșire din satul

Ucrainca din raionul Căușeni, în care a fost provocat din imprudență vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății minorei Cainarean Cătălina, conform raportului de

expertiză judiciară nr.201902D2551 din 11.12.2019, a părăsit locul accidentului rutier,

ignorând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.357 din 13.05.2009, și anume pct.12 sbpct.(1) care prevede că Conducătorul de vehicul

implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: lit. c) să acorde primul ajutor, să

cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar

dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență – să asigure transportarea persoanei

traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul

vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de conducere sau

alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul

2

accidentului și lit. g) să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea

polițiștilor.

Astfel, acțiunile lui Cuculeac Constantin, au fost încadrate juridic în baza art. 266 Cod

penal, după semnele calificative – „părăsirea locului accidentului rutier de către persoana

care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la

art. 264 alin. (3) Cod penal".

a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță, prin care inculpatul Cuculeac Constantin, să fie recunoscut vinovat și condamnat

după cum urmează:

- în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin. (8) Codul de procedură

penală la 4 (patru) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

- în baza art. 266 Cod penal, cu aplicarea art.3641 alin. (8) Codul de procedură penală,

la 1 (unu) an 4 (patru) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, ai stabili lui Cuculeac Constantin pedeapsa definitivă 4 ani 2 luni

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, a solicitat a încasa din contul inculpatului Cuculeac Constantin în beneficiul

Statului, cheltuielile judiciare în suma totală de 960 lei, suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare: nr.201902D2551 din 11.12.2019, în sumă ce 320 lei;

nr.202002D0160 din 28.01.2020, în sumă de 320 lei și nr. 202002D0171 din 28.01.2020 în

sumă de 320 lei. În rest a menține sentința emisă.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, prima instanță corect a apreciat

circumstanțele de fapt și de drept și a constatat vinovăția lui Cuculeac Constantin, în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (4) și art. 266 Codul penal, însă pedeapsa

aplicată inculpatului este una prea blândă. Or, prima instanță a stabilit că, prin sentința din

25.01.2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul central, (dosar nr. 1-194/2019) în privința lui

Constantin Cuculeac, a fost încetat procesul penal în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (2) Cod penal, în temeiul Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-

a de proclamarea independenței Republicii Moldova (nr. 243 din 24.12.2021), procesul

penal fiind încetat pe temeiuri de nereabilitare, iar infracțiunea de huliganism, a săvârșit-o

cu puțin timp înainte de comiterea infracțiunilor în cauză.

Totodată, a mai menționat că, inculpatul Cuculeac Constantin, a comis două

contravenții prevăzute de art.78 alin. (l) și art. 354 Cod contravențional, iar la locul de trai a

fost caracterizat satisfăcător, considerând că, aceste fapte vorbesc că inculpatul de fapt are

un comportament inadecvat în localitatea în care locuiește.

A mai susținut că, în urma infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, au

avut de suferit trei persoane, un copil primind vătămări corporale grave, însă inculpatul după

accidentul rutier în loc să acorde ajutor persoanelor ce au avut de suferit a preferat să fugă

de la fața locului pentru a evita răspunderea penală. Mai mult ca atît, ultimul nu a compensat

integral prejudiciul cauzat prin infracțiune.

A menționat că, inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată,

prevăzută de art.3641 alin. (8) Codul de procedură penală, însă recunoașterea vinovăției nu

poate fi reținută ca circumstanță atenuantă în acest caz, or, aceasta a condiționat deja

reducerea pedepsei aplicate.

La fel, apelantul a susținut că, instanța nu a ținut cont de faptul care ar fi impactul

acestei pedepse prin prisma prejudiciului cauzat părții vătămate minore și echitatea pedepsei

aplicate în coraport cu consecințele infracțiunii.

3

Procurorul a mai invocat că prima instanță a reținut faptul că, infracțiunile încriminate

lui Cuculeac Constantin ar fi mai puțin grave, ceea ce nu corespunde realității, or,

sancțiunea art. 264 alin. (4) Codul penal, prevede pedeapsa cu închisoare de la 4 la 8 ani,

respectiv în conformitate cu art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea se atribuie la categoria

celor grave, iar infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal, face parte din categoria celor

ușoare.

Totodată, a afirmat apelantul că, prima instanță în partea descriptivă a sentinței a

indicat că, urmează să-i aplice o pedeapsă cu suspendarea executării pe un termen de

probațiune de 5 ani, iar în dispozitivul sentinței a indicat că, suspendă executarea pedepsei

pe un termen de probațiune de 4 ani. Astfel, consideră apelantul că, instanța nu a ținut cont

de toate circumstanțele expuse supra referitor la personalitatea inculpatului și nu a apreciat

corect criteriile de individualizare a pedepsei, ce a condiționat incorectitudinea aplicării

pedepsei și suspendarea executării.

A menționat procurorul că, a solicitat să fie încasate din contul inculpatului în contul

Statului, cheltuielile judiciare în suma totală de 960 lei, suportate pentru efectuarea

expertizelor judiciare: nr.201902D2551 din 11.12.2019, în suma de 320 lei,

nr.202002D0160 din 28.01.2020, în sumă de 320 lei și nr.202002D017 din 28.01.2020, în

sumă de 320 lei, însă prima instanță în partea descriptivă a sentinței a decis să încaseze

aceste cheltuieli din contul inculpatului, dar în dispozitivul sentinței, nu s-a expus pe acest

aspect.

apelul declarat a fost admis, s-a casat total sentința și s-a pronunțat o nouă hotărâre conform

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Cuculeac Constantin a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, și în

baza acestei Legi, i s-a aplicat o pedeapsă 3 (trei) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis.

Cuculeac Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 266 Cod penal, și în baza acestei Legi, i s-a aplicat pedeapsă 1 (unu) an 4 (patru) luni de

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.84 Cod penal, prin cumul parțial a pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, s-a dispus încasarea de la Cuculeac Constantin în beneficiul statului suma de

960 (nouă sute șaizeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, prima instanță, deși în

partea dispozitivă a sentinței recunoaște vinovăția lui Cuculeac Constantin, în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin.(4) și art. 266 Cod penal, în partea descriptivă a

sentinței a omis să constate fapta infracțională comisă și considerată a fi dovedită, nefiind

indicat locul, timpul, modul săvârșirii infracțiunii, forma și gradul de vinovăție, motivele ți

consecințele infracțiunii, astfel, încălcând prevederile art. 394 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Totodată, instanța de apel a menționat că una din condițiile adoptării unei sentințe

legale, este corespunderea părții descriptive cu circumstanțele constatate în ședința de

judecată. Or, la întocmirea sentinței, prima instanță urma să îndeplinească cerințele art. 394

Codul de procedură penală, și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Codul de

procedură penală, în aceeași consecutivitate ... ,,Recunoscându-l vinovat pe inculpat de

comiterea infracțiunii după semnele ce urmează a fi apreciate, prima instanță era obligată

ca, în partea descriptivă a sentinței, să precizeze circumstanțele ce au servit ca motiv de a

concluziona prezența unuia sau mai multor astfel de indici de calificare".

Instanța de apel a constatat necesitatea de a casa sentința primei instanțe, necesitate ce

a derivat din nerespectare de către instanța de fond a cerințelor de drept vizând descrierea și

4

constatarea faptelor infracționale comise de către inculpat, ori în loc de constatarea faptei

infracționale considerate a fi dovedite a fi comisă de către inculpat, prima instanța a descris

fapta în care inculpatul a fost învinuit prin rechizitoriul, astfel fiind încălcate prevederile art.

385 alin.(1) Cod de procedură penală, care prevede că ”la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul; și 2) dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat”.

Totodată, instanța de apel a constatat încălcarea de către instanța de fond a

prevederilor art. 394 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, în conformitate cu care partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul

de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

În consecință instanța de apel a statuat că prima instanța urma să constate în partea

descriptivă a sentinței fapta infracțională comisă de către inculpat și considerată a fi

dovedită pe capătul de învinuire adusă în baza art. 264 alin. (4) și art. 266 Cod penal.

4.2 Astfel, în vederea reparării erorii admise de către instanța de fond, instanța de

apel a constatat fapta comisă de inculpat și considerată a fi dovedită, și în acest sens

instanța de apel a constatat că, Cuculeac Constantin, la 29 iulie 2019, aproximativ la orele

11:10, conducând mijlocul de transport de model „Volkswagen Golf”, cu nr. de

înmatriculare XXXXX, având ca pasageri pe Cainarean Ivan, a.n.XXXXX, Cainarean

Corina, a.n.XXXXX, Cainarean Cătălina, a.n.XXXXX și Sîrbu Tatiana, a.n.XXXXX,

deplasându-se pe drumul de acces la ieșire din satul Ucrainca, din raionul Căușeni, fără a

deține permis de conducere și fiind în stare de ebrietate cu grad avansat, având concentrația

de alcool în aerul expirat de 0,98 mg/l, a pierdut controlul ghidajului și a derapat de pe

traseu lovindu-se în șanț, ca urmare automobilul s-a inversat.

Astfel, conducătorul vehiculului a ignorat prevederile Regulamentului Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, și anume: - pct.3 care

prevede că „Participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație, ...”; - pct.10

alin.(2) lit. a) care prevede că „Persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede ...

permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din

care face parte autovehiculul condus”; - pct.14 lit. a) care prevede că „conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate”; - pct. 45 alin.(1)

„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită,

ținând permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația

rutieră.” și alin. (2) „În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune

în pericol siguranța traficului.”

În rezultatul accidentului rutier, pasagerului minor Cainarean Cătălina, conform

raportului de expertiză judiciară nr.201902D2551 din 11.12.2019, i-a fost constatate:

trauma cranio-cerebrală deschisă manifesttă prin contuzie cerebrală cu hemoragie

subarahnoidală în porțiunea anterioară a farxului; fractura osului frontal pe dreapta și

osului parietal pe stânga cu implicarea ambelor lamele; hematom subaponeurotic parieto-

temporo-occipetal bilateral, plaga scalpanta în regiunea parietala bilateral, echimoze la

nivelul capului și brațului stâng, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur sau la lovire de aceasta, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală gravă.

5

Totodată, pasagerilor: minorei Sîrbu Tatiana, conform raportului de expertiză judiciară

nr.202002D0160 din 28.01.2020 și cet. Cainarean Ivan, conform raportului de expertiză

judiciară nr.202002D0171 din 28.01.2020, le-a fost cauzată vătămare corporală ușoară.

Astfel, instanța de apel a încadrat acțiunile lui Cuculeac Constantin ca infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, conform semnelor calificative – ”încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către o

persoană care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate”.

Tot el, Cuculeac Constantin, la 29 iulie 2019, aproximativ după orele 11:10, după

comiterea accidentului rutier menționat supra, produs pe drumul de acces la ieșire din satul

Ucrainca din raionul Căușeni, în care a fost provocat din imprudență vătămarea gravă a

integrității corporale sau a sănătății minorei Cainarean Cătălina, conform raportului de

expertiză judiciară nr.201902D2551 din 11.12.2019, a părăsit locul accidentului rutier,

ignorând prevederile Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.357 din 13.05.2009, și anume pct.12 sbpct.(1) care prevede că Conducătorul de vehicul

implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: lit. c) să acorde primul ajutor, să

cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar

dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență – să asigure transportarea persoanei

traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul

vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de conducere sau

alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul

accidentului și lit. g) să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la sosirea

polițiștilor.

Astfel, instanța de apel a încadrat juridic acțiunile lui Cuculeac Constantin, ca

infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal, conform semnelor calificative – „părăsirea

locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a

încălcat regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport,

dacă aceasta a provocat urmările indicate la art. 264 alin. (3) Cod penal".

În conformitate cu prevederile art. 27 Codul de procedură penală, instanța de apel a

verificat probele administrate prin prisma prevederilor art. 95, 101 Codul de procedură

penală, din punct de vedere a admisibilității lor, le-a apreciat ca fiind pertinente concludente

și utile, a constatat ca fiind dovedită indubitabil vina inculpatului Constantin Cuculeac, în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (4) și art. 266 Codul penal, iar inculpatul

este pasibil a fi supus răspunderii penale cu aplicarea pedepsei.

La caz instanța de apel a constatat că, prima instanță la individualizarea pedepsei a

ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75-78 Codul penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite care conform art. 16 Codul penal face parte din categoria celor ușoare și grave, de

personalitatea inculpatului care nu este angajat în câmpul muncii, anterior a comis

infracțiune intenționată de o altă categorie decât cea imputată în prezenta cauza penală, însă

nu i s-a aplicat pedeapsa urmarea faptului aplicării prin sentința din 25.01.2022 a

Judecătoriei Căușeni, sediul Central (dosar nr. 1-194/2019), a Legii nr.243 din 24.12.2021,

privind amnistia în legătura cu aniversare a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, și încetării procesului penal pornit în baza art. 287 alin. (2) Codul

penal, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală și care la

caz, lipesc în prezenta cauza penală, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și de

scopul pedepsei penale asupra corectării și reeducării inculpatului, de faptul că are la

întreținere un copil minor, dar și că nu a recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate.

Astfel, a concluzionat instanța de apel că prima instanță corect în baza art. 264 alin. (4)

Cod penal, a aplicat pedeapsa 3 (trei) ani închisoare, și în baza art. 266 Cod penal - 1 (unu)

6

an 4 (patru) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art.

84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial i-a stabilit pedeapsa definitivă 4 ani închisoare.

Totodată, instanța de apel a mai constatat că prima instanță eronat a dispus

suspendarea executării pedepsei, nu a motivat necesitatea soluției respective și nu a dat

eficiență cuvenită prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că nu ar fi rațional ca

inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare stabilită.

Instanța de apel, analizând aceste fapte a considerat că pedeapsa neprivativă de

libertate sub forma suspendării condiționată a executării pedepsei, nu va fi capabilă să

realizeze scopul legii penale, deoarece fapta comisă de inculpat prezintă pericol sporit

pentru societate. Respectiv, instanța de apel a considerat că necesar de a interveni prin

aplicarea unei pedepse reale cu executare, pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor

astfel de fapte prejudiciabile.

Cu referire la cerința invocată în cererea de apel de acuzatorul de stat, privind

încasarea cheltuielilor judiciare, instanța de apel a reținut că, conform art. art. 227, 229, 143

Codul de procedură penală, astfel încât, prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, în

vigoare 09 februarie 2018, a fost exclus art.143 alin. (2) Codul de procedură penală, care

prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din

contul bugetului de stat, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnatului

de a achita cheltuielile de efectuare a expertizei judiciare în carul procesului penal.

Astfel, a conchis instanța de apel că plata cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză judiciară nr.201902D2551 din 11.12.2019, nr.202002D0160 din

28.01.2020 și nr.202002D0171 din 28.01.2020, în valoare totală de 960 lei, urmează a fi

pusă în sarcina inculpatului atâta timp cât vina acestuia a fost dovedită indubitabil, or,

efectuarea expertizei, au avut la geneză comportamentul infracțional al inculpatului.

5.1. Avocatul Ghenadie Danciuc în numele inculpatului, invocând prevederile art. 427

alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând admiterea recursului cu casarea

deciziei din 26.10.2022 a Curții de Apel Chișinău și menținerea sentinței.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel și-a motivat soluția privind

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal pe argumentul că nu este echitabilă, iar

infracțiunea comisă prin conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate și părăsirea

locului accidentului rutier, are un grad sporit de pericol.

Susține că, nu este de acord cu poziția instanței de apel, deoarece inculpatul Cuculeac

Constantin anterior nu a fost tras la răspundere penală, se caracterizează satisfăcător, una din

infracțiuni a fost săvârșită din imprudență, la săvârșirea faptei au fost constatate

circumstanțe atenuante prevăzute la art. 76 alin. (1) lit. a), f), Cod penal, precum și că are la

întreținere un copil minor, este unicul întreținător în familie, iar careva circumstanțe

agravante lipsesc.

Consideră că urma a fi aplicate prevederile art. 78 alin. (1) Cod penal, potrivit cărora,

„în cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea

infracțiunii, pedeapsa principală se reduce".

Prima instanță după ce a stabilit just pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei (art. 75 din Cod penal), continuând operațiunea de individualizare

cu privire la săvârșirea infracțiunii, a ținut cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, și a dispus neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului prin aplicarea art. 90 Cod

penal.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei s-a dispun deoarece pedeapsa aplicată

pentru concurs este închisoarea care nu depășește limitele prevăzute în alin. (1) art. 90 Cod

penal, iar infracțiunile concurente nu fac parte din cele expuse la art. 90 alin. (4) Cod penal.

7

Prin urmare, consideră că soluția primei instanțe, este justă și legală privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu stabilirea

unui termen de probă, deoarece Cuculeac Constantin se poate corecta fără aplicarea

pedepsei privative de libertate.

5.2. Avocatul Oleg Eni în numele inculpatului, invocând prevederile art. 427 alin. (1),

pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând a admite recursul

ordinar declarat de partea apărării, a casa în tot decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 octombrie 2022, cu menținerea sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul

Central din 24 iunie 2022, în privința lui Cuculeac Constantin.

În motivarea recursului declarat apărătorul a invocat că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, este

expus neclar, și instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Consideră că, instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 75 alin. (1) Cod Penal,

cele trei criterii generale cu valoare de principiu. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să

fie echitabilă, legală și individualizată, iar la numirea tipului și măsurii de pedeapsă

inculpatului instanța de apel, deși a reiterat prevederile art. 6, 7, 61, 75 - 78 din Codul penal,

nu le-a aplicat corespunzător.

Susține că, instanța de apel a indicat că infracțiunea prevăzută de art. 264 din Codul

penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, iar circumstanțe atenuate nu au fost

stabilite, fapt ce nu corespunde realității, ori instanța de apel a ignorat că inculpatul este

pentru prima dată pe banca acuzaților, a comis o infracțiune mai puțin gravă, a contribuit

activ la descoperirea infracțiunii și a recunoscut vinovăția, de greutatea poverii pedepsei

aplicate, având la întreținere un copil minor. În opinia recurentului, circumstanțele

menționate indică că inculpatul Constantin Cuculeac urmează să nu execute pedeapsa

închisorii, în speță fiind prezente circumstanțe ce indică că în privința acestuia pot fi aplicate

prevederile art. 90 din Codul penal.

Invocă că executarea reală a pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului ar semnifica

implicarea acestuia în mediul carceral pe o perioadă îndelungată, luând în calcul

personalitatea acestuia, ar fi în stare să-i dăuneze mai mult decât să fie benefică acestuia și

societății prin crearea dificultăților de resocializare a condamnatului, aceasta ar prezenta

riscul dăunării integrității fizice și morale a acestuia.

reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Sergiu Crijanovschi prin care a pledat

pentru dispunerea inadmisibilității recursurilor declarate, deoarece criteriile de

individualizare a pedepsei au fost respectate.

concluzionează că acestea urmează a fi admise din alte motive cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel în latura penală în partea pedepsei, rejudecând cauza cu pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte, din considerentele ce urmează.

Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

temeiul celor stipulate la pct.1) – 16) din acest articol.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei ținând seama, după caz,

de opinia părților expusă în referință ori în sedință, dacă au participat la ea, și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

8

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, să caseze total sau parțial hotărârea

atacată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Din prevederile legii menționate mai sus, rezultă că, instanța de recurs ordinar poate să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și cu casarea parțială, în cazul constatării

comiterii erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

7.1. Din conținutul recursului declarat de către avocatul Ghenadie Danciuc înaintat în

interesele inculpatului, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul a întemeiat recursul în baza

prevederilor art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale", iar în fapt s-a invocat de recurent dezacordul cu pedeapsa aplicată inculpatului, sub

aspectul asprimii acesteia.

Analizând decizia instanței de apel în raport cu temeiurile de casare invocate, Colegiul

penal lărgit conchide că instanța de apel corect a stabilit starea de fapt și de drept,

constatând vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate, cât și necesitatea

răspunderii inculpatului Cuculeac Constantin pentru fapta prejudiciabilă săvârșită.

Cu referire la alegații recurentului sub aspectul individualizării greșite a pedepsei, fără

a fi ținut con de circumstanțe atenuante prevăzute de 76 alin. (1) lit. a), f), Cod penal,

Colegiul Penal lărgit remarcă următoarele.

Se constată că instanța de apel just nu a reținut circumstanțele atenuante invocate de

apărător și prevăzute la art. 76 alin. (1) lit. a) Cod penal (săvârșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave), ori Colegiul penal lărgit atestă că potrivit

materialelor cauzei penale, fapta infracțională imputată inculpatului în prezenta cauza

penală a fost săvârșită la data de 29 iulie 2019, iar cu 2 luni înainte, la 19 mai 2019

inculpatul a comis o altă fapta prejudiciabilă încadrată în baza art. 287 alin.(2) lit.b) Cod

penal, însă pentru care inculpatul a fost exonerat de răspundere penală prin sentința din

25.01.2022 a Judecătoriei Căușeni, sediul Central, în temeiul Legii privind amnistia, în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (nr.

243 din 24.12.2021) (f.d. 238-245, vol.I). Astfel, se atestă că la 29 iulie 2019 inculpatul nu

de prima dată a comis infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar prin urmare, Colegiul

penal lărgit a reținut ca fiind neîntemeiat argumentul recurentului la caz, că instanța de apel

nu a ținut cont de prevederile art. 76 alin.(1) lit.a) CP.

În ce privește atenuanta invocată de avocat și prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. f) Cod

penal ( autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau la identificarea

infractorilor ori recunoașterea vinovăției), Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel în

mod întemeiat nu a reținut nici această circumstanța ca fiind atenuantă pentru inculpat, ori

circumstanțele și materialele cauzei penale atestă cert că, inculpatul după ce a comis

accident rutier, s-a eschivat de la fața locului, nu s-a autodenunțat, și a fost depistat ulterior

de către poliție. Prin urmare, comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii nu

relevă prezența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76 alin.(1) lit.f) Cod penal.

În ce privește recunoașterea vinovăției de către inculpat, Colegiul Penal lărgit atestă

că, instanța de apel la apelul examinat a oferit un răspuns precum că ,,la caz recunoașterea

vinovăției, nu este considerată ca circumstanță atenuantă, deoarece circumstanței

respective i s-ar acorda o dublă valență juridică. Recunoașterea vinovăției a fost ca

9

condiție la aplicarea prevederilor art. 3641 Codul de procedură penală, respectiv fiindu-i

redusă cu 1/3 din pedeapsa cu închisoare aplicată inculpatului."

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, inculpatul a comis concurs din

infracțiuni din care una este gravă, cea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, care

prevede o pedeapsă cu închisoare de la 4 la 8 ani, și o altă infracțiune prevăzută de art. 266

Cod penal, este mai puțin gravă, care prevede pedepse cu amendă în mărime de la 550 la

850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240

de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, însă urmarea examinării cauzei penale, la cererea

inculpatului în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul, în

temeiul legii menționate a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor minime și maxime a

pedepsei cu închisoare prevăzute de sancțiunea legii penale, iar prin urmare recunoașterea

vinei de către inculpat a produs efectul asupra pedepsei aplicate și acest fapt nu poate fi

negat.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că alegațiile recurentului, avocatului Ghenadie

Danciuc nu sunt întemeiate, și în acest sens, instanța de apel nu a comis eroare de drept .

Cu referire la excluderea de către instanța de apel a prevederilor art. 90 alin.(1) Cod

penal, Colegiul penal lărgit consideră că fiind întemeiată această excludere or, instanța de

apel a concluzionat astfel, ca urmare a aprecierii personalității inculpatului, a gradului de

pericol social sporit pentru societate a acțiunilor inculpatului în legătura cu infracțiunile

comise, considerând că doar prin executarea reală a pedepsei va putea fi atins scopul

pedepsei penale ce vizează corectare și reeducare a inculpatului, prevenirea comiterii de

infracțiuni atât de făptuitor, cât și de alte persoane.

Colegiul penal lărgit constată că, dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei cu închisoare în temeiul art. 90 alin.(1) Cod penal, potrivit prevederilor art. 89

alin.(2) lit.a) Cod penal, reprezintă o modalitate de liberarea făptuitorului de pedeapsa

penală, însă în circumstanțele comiterii concursului de infracțiuni, una din care este

clasificată ca infracțiune gravă, săvârșită în stare de ebrietate cu mijloc de pericol sporit în

lipsa dreptului de a conduce mijlocul de transport, și prin care părții vătămate i s-a cauzat

vătămare corporală gravă, liberare de pedeapsă penală nu este în spiritul respectării scopului

legii și pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, și prevenirea

comiterii de infracțiuni noi atât de făptuitor, cât și de alte persoane.

Or, infracțiunile comise de către inculpat au un grad ridicat de pericol sporit,

manifestat prin conducerea mijlocului de transport de către conducător aflat în stare de

ebrietate și care nu dispune de dreptul de a conduce mijlocul de transport, pericol care nu

poate fi neglijat la stabilirea modului de executare a pedepsei, fiind absolut necesară, la caz

aplicarea unei pedepse privative de libertate.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Eni Oleg în numele

inculpatului, Colegiul penal lărgit reține că, recurentul solicită casarea totală a deciziei

Curții de Apel cu menținerea sentinței, invocând ca temeiuri pentru declararea recursului

ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că

,,instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței", însă din esența recursului Colegiul penal lărgit a

constatat că, recurentul contestă în esență pedeapsa, adică modul de executare a pedepsei,

considerând că la caz sunt circumstanțe care determină aplicarea prevederilor art. 90 alin.

(1) Codul penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare aplicate.

În astfel de împrejurări, Colegiului penal lărgit conchide că dezacordul recurentului cu

soluția instanței de apel este în partea executării pedepsei aplicate inculpatului, temei ce se

prevede la art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

10

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel, în cazul când ”s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale". Or, recurentul critică modul în care instanța de apel a individualizat pedeapsa

aplicată și cum a dispus executarea ei, la ce instanța de recurs a oferit răspuns la motivarea

argumentelor din recursul declarat de către avocatul Ghenadie Danciuc în interesele

inculpatului, și la fel concluzionează, că nu s-au regăsit erorile de drept invocate de către

apărător, motiv din care le consideră neîntemeiate menținând poziția descrisă la (pct. 7.1.) a

prezentei decizii.

Cu toate acestea, analizând circumstanțele și materialele cauzei și decizia instanței de

apel, în temeiul prevederilor art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

a constatat că, la adoptarea deciziei instanța de apel l-a recunoscut vinovat pe Constantin

Cuculeac de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, și în baza acestei Legi,

i-a aplicat o pedeapsă cu închisoare pe un termen de 1 an 4 luni, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, neluând în considerație faptul că la caz a intervenit termenul

de prescripție privind tragerea la răspundere penală.

Or, infracțiunea săvârșită de inculpat prevăzută de art. 266 Cod penal, conform art. 16

Cod penal, se califică ca infracțiune ușoară, pentru care legea penală prevede pedeapsa

maximă de până la 2 ani închisoare, iar conform art. 60 alin. (1), lit. a) Cod penal, persoana

se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat doi ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Conform art.60 alin.(2) Cod de procedură penală, prescripția curge din ziua săvâșirii

infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.

În conformitate cu art.60 alin.(3) Cod de procedură penală, în cazul săvârșirii de către

persoană a unei noi infracțiuni, prescripția se calculează pentru fiecare infracțiune separat.

Potrivit prevederilor art.60 alin.(4) Cod de procedură penală, prescripția se va

întrerupe dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvârși o

infracțiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe

un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul

săvîrșirii unei infracțiuni noi.

În temeiul prevederilor art.60 alin.(5) Cod de procedură penală, curgerea prescripției

se suspendă dacă persoana care a săvîrșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau

de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei

sau din momentul autodenunțării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă

de la data săvîrșirii infracțiunii au trecut 25 de ani și prescripția nu a fost întreruptă prin

săvîrșirea unei noi infracțiuni.

Materialele cauzei penale atestă că până la data pronunțării de către instanța de apel a

deciziei din 26 octombrie 2022, inculpatul nu a mai comis alte infracțiuni, iar prin urmare se

reține că termenul de prescripție nu a fost întrerupt.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul instanța este în drept să admită recursul, să caseze total sau parțial hotărârea

atacată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Conform art.389 alin.(4) pct.3) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în

art.57 și 58 din Codul penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art.93 din Codul

penal sau al expirării termenului de prescripție.

Având în vedere faptul că, infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal, în prezenta

cauza penală a fost săvârșită la 29 iulie 2019, iar decizia instanței de apel de condamnare

este din 26 octombrie 2022, adică după expirarea termenului de 2 ani, se impune soluția de

11

casarea parțială a deciziei instanței de apel în latura penală referitor la aplicarea pedepsei lui

Cuculeac Constantin în baza art.266 Cod penal.

În consecință, Colegiul penal lărgit concluzionează că, în prezenta cauza penală,

Cuculeac Constantin recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.266 Cod

penal, urmează a fi liberat de pedeapsa aplicată, în legătura cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 alin. (1), lit. a) Cod penal,

intervenit la data de 11 mai 2022, adică până la adoptarea la 26 octombrie 2022 a deciziei de

către Curtea de Apel Chișinău.

Totodată, Colegiul penal lărgit a exclus perioada de 10 luni și 12 zile în care inculpatul

Constantin Cuculeac s-a aflat în căutare din 19.06.2020 până la 01.05.2021, și care conform

art. 60 alin. (5) Cod penal, nu se include în termenul de prescripție scurs, constatând că

termenul de prescripție sa scurs la 11.05.2022, iar decizia Curții de Apel Chișinău a fost

adoptată la 26.10.2022, adică peste 5 luni de la intervenirea prescripției.

În vederea reparării erorii de drept comise de către instanța de apel, în temeiul art.435

alin.(1) pct. 2), lit. c) Cod de procedură penală, nefiind agravată situația condamnatului,

instanța de recurs va casa parțial hotărârea atacată, în latura penală în partea stabilirii

pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, și anume

de liberarea lui Cuculeac Constantin de pedeapsa aplicată în baza art. 266 Cod penal.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit, -

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocații Danciuc Ghenadie și Eni Oleg

în interesele inculpatului, casează parțial decizia din 26 octombrie 2022 a Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui Cuculeac Constantin, în latura

penală în partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și pronunță în această parte o nouă

hotărâre, după cum urmează:

Cuculeac Constantin recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 266

Cod penal al Republicii Moldova, se liberează de pedeapsa aplicată, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. a)

Cod penal.

În rest, dispozițiile hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 iulie 2023.

Președinte Ion Guzun

Judecători Sergiu Daguța

Anatolie Țurcan

Boris Talpă

Ghenadie Eremciuc

12