1ra-517/2023 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 CPP
1ra-517/2023 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)
Dosarul nr. 1ra-517/2023
1-21013457-01-1ra-30032023
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
21 iunie 2023 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Guzun Ion
Judecători Eremciuc Ghenadie
Daguța Sergiu
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Fortuna Dumitru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 decembrie 2022 și a
sentinței Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 03 iunie 2022, în cauza penală
privindu-l pe
Costiș Vladimir, născut la xxxxx, domiciliat în s. Xxxxx r-
nul Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 29.01.2021-03.06.2022
instanța de apel: 30.06.2022-28.12.2022
instanța de recurs: 30.03.2023-21.06.2023
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni (sediul Central) din 03.06.2022, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Costiș Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod
penal, la 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa
aplicată prin noua sentință s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei
stabilită prin sentința Judecătoriei Ungheni din 13.06.2017, stabilindu-i lui Costiș
Vladimir o pedeapsă definitivă de 1 (unu) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, Costiș Vladimir, la data
de 01.01.2021, în jurul orei 21:00, conducând automobilul de model „VAZ 21053” cu
n/î xxxxx, pe o strada din s.Rezina, r-nul Ungheni, fără a deține permis de
conducere, a fost stopat de către angajații Inspectoratului Național de Securitate
Publică din cadrul IGP al MAI. În timpul verificării actelor lui Costiș Vladimir,
fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost
supus testării alcooltestului „Drager”, și în rezultatul testării alcoolscopice s-a
1
constatat că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de acesta constituie
0,58 mg/l, ce conform art.13412 alin.(3) Cod penal, reprezintă stare de ebrietate cu
grad avansat. Astfel, Costiș Vladimir a încălcat cerințele Regulamentului Circulației
Rutiere aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM Nr.357 din 13.05.2009, prevăzute de
pct.10 alin.(2) lit.a) conform căruia, persoana care conduce un vehicul trebuie să
posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria
care face parte autovehiculul condus și pct.14 lit.a) conform căruia, conducătorului
de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Costiș V. a săvîrșit infracțiunea
prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de
către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține
permis de conducere.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Fortuna Dumitru în
numele inculpatului Costiș Vladimir, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în
partea pedepsei aplicate față de Costiș Vladimir prin prisma art. 85, 91, 2641 Cod
penal, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care
condamnatului Costiș Vladimir să-i fie stabilită o pedeapsă non-privativă de
libertate prin prisma art.90 alin.(1) Cod penal sau suspendarea parțială a executării
pedepsei, prin prisma art.901 Cod penal.
În motivarea apelului a indicat că:
- instanța de fond eronat și neîntemeiat a aplicat o pedeapsă prea aspră cu
închisoare pentru săvîrșirea infracțiunii incriminate și respectiv a stabilit și o
pedeapsă definitivă prea aspră, lăsând în umbră un șir de circumstanțe, care în
esență urmau a determina stabilirea unei pedepse non-privative de libertate, or, cu
executarea separată a pedepselor. Nu în ultimul rînd, potrivit apelului, instanța de
judecată nu s-a expus asupra posibilității aplicării prevederilor art.90 și art.901 Cod
penal, privind suspendarea condiționată sau parțială a executării pedepsei;
- instanța de fond nu a ținut cont de un șir de împrejurări la comiterea
infracțiunii incriminate, de rolul inculpatului pînă la comiterea infracțiunii și după,
starea familiară a condamnatului, gravitatea infracțiunii și lipsa pericolului social;
- reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea
aspră, depășind din limitele calculate, ceea ce contravine normelor legale în
vigoare;
- prin sentința Judecătoriei Ungheni din 13.06.2017, Costiș Vladimir a fost
condamnat în baza art.2171 alin.(4) Cod penal, la închisoare pe un termen de 5 ani,
cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar pentru manifestarea unui
comportament pozitiv ca fiind o confirmare de reeducare a acestuia, prin încheierea
Judecătoriei Chișinău din 17.09.2020, acesta în temeiul art.91 Cod penal, a fost
eliberat condiționat înainte de termen de pedeapsa rămasă neexecutată de 11 luni
10 zile.
2
- deși condamnatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod
penal, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat prin sentința anterioară, e de
remarcat că, această infracțiune a săvîrșit-o nu cu o intenție directă, ci din motive
emotive și, în acest sens inculpatul ferm a confirmat că, în ziua respectivă a venit la
mama în ospeție, care locuiește nu departe, iar la masă în timpul discuției a
consumat puțin băuturi alcoolice. Nu avea intenția de a urca la volan, însă în
condițiile în care nu dorea să lase automobilul în stradă, a decis să se deplaseze la
domiciliu, invocând că nu a condus agresiv și nu a încercat să se eschiveze de la
colaboratorul de poliție și nu a creat pericol pentru alte persoane;
- prin pedeapsa anterioară stabilită lui Costiș Vladimir de Judecătoria Ungheni
a fost atins scopul legii penale de reeducare a condamnatului pentru care fapt
acesta și a fost eliberat înainte de termen, or, în textul încheierii se desprinde că,
condamnatul s-a plasat pe calea corijării, acesta a devenit un tată exemplar și
responsabil în întreținerea familiei, prin angajare la serviciu, la moment are la
întreținere 3 copii minori, este unicul întreținător și părinte rămas în viață, dat fiind
că pe parcursul examinării cauzei, concubina condamnatului a decedat;
- sentința de condamnare cu închisoarea stabilită prin comasarea sentinței
anterioare, este contrar proporțională cu scopul legii penale, principiului
individualizării pedepsei, caracterul și gradul pericolului social, de
comportamentul inculpatului, de consecințele survenite, precum și starea familială
a acestuia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 decembrie
2022, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.
Instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că,
inculpatul Costiș Vladimir a săvîrșit infracțiunea imputată. Or, aceste împrejurări
au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și
care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,
iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.
Instanța de apel a constatat că, Costiș Vladimir a săvîrșit infracțiunea
prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice și care este privat
de a conduce mijloace de transport.
În viziunea instanței de apel, prima instanță a ținut cont de faptul că,
inculpatul a recunoscut vina în cele comise, însă această stare de fapt nu poate fi
considerat drept o circumstanță atenuantă sub condiția acordării acestei
circumstanțe o dublă valență juridică. Or, recunoașterea vinovăției a fost ca
condiție la aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, respectiv
fiindu-i redusă 1/3 din pedeapsa cu închisoare aplicată inculpatului.
3
Totodată, instanța de apel a menționat că, așa cum a desprins instanța de fond,
examinând personalitatea inculpatului Costiș Vladimir s-a stabilit că, prin sentința
Judecătoriei Cantemir din 20.02.2015, acesta a fost condamnat în baza art.2011
alin.(1) Cod penal, la 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității. La fel,
prin sentința Judecătoriei Ungheni din 13.06.2017 a fost condamnat în baza art.2171
alin.(4) lit.d) Cod penal, la închisoare pe un termen de 5 ani, cu ispășirea pedepsei
în penitenciar de tip închis. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana
din 17.09.2020, Costiș Vladimir a fost eliberat condiționat înainte de termen de
pedeapsa rămasă neexecutată de 11 luni 10 zile.
În asemenea condiții, instanța just și întemeiat a concluzionat că Costiș
Vladimir fiind tras de nenumărate ori la răspundere penală, nu a îndreptățit
încrederea ce i s-a acordat, nu a făcut concluziile necesare și nu a mers pe calea
corijării, continuând activitatea criminală.
La fel, instanța de apel a notat că, potrivit materialelor dosarului, Costiș
Vladimir se caracterizează din punct de vedere pozitiv, nu se află la evidența
medicului narcolog și psihiatru.
Hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar de
către avocatul Fortuna D. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora, cu
dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de
judecată.
În motivarea recursului indică:
- examinarea cauzei în apel, în data de 28.12.2022 a fost în lipsa inculpatului și
apărătorului ales, care nu au fost legal citați și nu au cunoscut despre decizia
pronunțată;
-despre decizie, condamnatul și avocatul lui ales, au aflat la data de 21.02.2023,
în momentul reținerii lui Vladimir Costiș la IP Ungheni;
- cererea de apel a fost înaintată în partea pedepsei aplicate față de Costiș
Vladimir prin prisma art. 85, 91, 2641 Cod penal, ca fiind una prea aspră;
- temei legal în motivarea cererii de apel au fost invocate prevederile art. 85
alin. (1), 90 alin. (1) CP, 901 și 91 alin. (8) Cod penal, precum că instanța de fond în
nici un fel nu și-a argumentat soluția la aplicarea pedepsei prin comasare prin
prisma art. 90 alin. (1) Cod penal, fără a soluționa problema aplicării prevederilor
art. 901 Cod penal, ținînd cont de cumulul de circumstanțe nominalizate;
- instanța de apel, la fel, în nici o formă nu s-a expus asupra motivelor și
temeiurilor invocate în cererea de apel, privind relevanța și legalitatea aplicării sau
neaplicării prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, 901 și 91 alin. (8) Cod penal;
- la data de 23.11.2022 a fost stabilită ședință de judecată în instanța de apel,
ședință care nu a avut loc, urmînd a fi informate și citate părțile despre data și ora
ședinței următoare, în cele din urmă atît apărătorul ales, cît și inculpatul nu au fost
informați potrivit modului stabilit, despre ședința din data de 28.12.2022.
4
- instanța de apel, contrar prevederilor art. 319, 321, 412- 414 Cod de
procedură penală, a purces la examinarea cauzei, în lipsa condamnatului și
apărătorului ales, care nu au fost citați legal;
- deși examinarea cauzei a avut loc în lipsa condamnatului, instanța de aple
în mod eronat a indicat în pct. 12 din decizie, că în ședința instanței de apel,
inculpatul Costiș Vladimir și apărătorul acestuia, avocatul Lazăr Andrieș au pledat
pentru admiterea apelului declarat;
-deși, de iure la judecarea cauzei în apel, a fost asigurată prezența unui
apărător din oficiu, acesta nu a făcut legătura cu inculpatul Costiș Vladimir, care
nici nu a prezentat careva acord de a fi reprezentat de un alt avocat, fapt care
determină că asigurarea dreptului la apărare a fost una ineficientă și respectiv fapt
care constată încălcarea art. 6 paragraful 3 lit. c) din Convenția Europeană;
- instanța nu a respevctat procedura de citare legală, confirmată prin
eschivarea sau refuzul condamnatului de a se prezenta în fața instanței, și în acest
sens nu a ținut cont de eficacitatea unei apărări, or, avocatul numit a fost în
imposibilitate să facă cunoștință cu materialele și circumstanțele cauzei;
- la adoptarea deciziei în prezenta cauză, instanța de apel nu a ținut cont de
prevederile normelor imperative, și anume art. 6 alin. (3) lit. a) din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale
(CEDO) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), la acest
articol, coroborat cu prevederile art.8 alin.(3), 66 alin.(2) pct.1), art.24 alin.(2) Cod
de procedură penală;
- instanța de fond nu a soluționat problema privind aplicarea sau neaplicarea
suspendării integrale sau parțiale a executării pedepsei, prin prisma principiului de
individualizare a pedepsei. În consecință se atestă că, prin sentința instanței de
fiond a fost aplicată o pedeapsă prea aspră, or s-au aplicat pedepse în alte limite
decît cele prevăzute de lege precum și greșit s-a individualizat pedeapsa aplicată,
sentința nu a fost motivată;
- instanța de apel a examinat apelul fără participarea condamnatului și
apărătorului ales, care nu au fost citați potrivit modului stabilit;
- la examinarea prezentei cauze penale în instanța de fond și recurs, evident au
fost comise erori grave de drept, care au afectat hotărîrile atacate, inclusiv
constatate încălcări a drepturilor fundamentale a persoanei la un proces legal și
echitabil și la o apărare efectivă, consfințite în Constituție, circumstanțe ce prezintă
un interes deosebit pentru jurisprudență, pentru evitarea formării unei practici
ilegale.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul depune referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia.
5
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia, în cazul în care constată că recursul este declarat peste
termen.
Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.
Din actele dosarului, rezultă că în speța dată, decizia motivată a instanței de
apel a fost pronunțată integral la data 25 ianuarie 2023, iar conform art. 10 alin. (4)
din Legea privind organizarea judecătorească, hotărârile judecătoriilor, ale curților
de apel și ale Curții Supreme de Justiție, se publică pe portalul web al instanțelor de
judecată.
Prin urmare, Colegiul atestă că, avocatul Fortuna D. în numele inculpatului, a
declarat recurs ordinar împotriva hotărârii instanței de apel la data de 16 martie
2023, fapt confirmat prin mențiunea despre dată de pe plic (f.d. 192).
În prezenta speță, Colegiul penal lărgit constată că, termenul de 30 de zile se
calculează începând cu data de 25 ianuarie 2023, pe când avocatul Fortuna D. în
numele inculpatului, a depus recursul ordinar, abia la data de 16 martie 2023, după
expirarea termenului de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar.
Totodată, instanța de recurs reține că, avocatul Fortuna D. în numele
inculpatului, declarând cerere de apel, urma în continuare să se intereseze despre
stadiul dosarului, despre ședințele de judecată (ultimul a fost citat legal în ședința
de judecată a instanței de apel, prin aviz de recepție, f.d. 146, 148) și hotărârea
instanței de apel, care este publicată pe portalul web al instanțelor de judecată și să-
și asume responsabilitate pentru realizarea dreptului de atac asupra hotărârii
instanței de apel, urmând să dea dovadă de diligență la realizarea dreptului său de
a ataca hotărârea instanței de judecată, cu care probabil putea să nu fie de acord.
Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în
cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen.
În conformitate cu prevederile art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la
calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care
începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că
depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul
declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea
6
procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu
prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.
Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă acel fapt, că legea procesual-penală nu
stabilește alte condiții de calculare a termenului pentru recurs, decât cel prevăzut la
art. 422 Cod de procedură penală, și anume de la data pronunțării deciziei.
Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30
zile pentru depunerea recursului ordinar de către avocatul Fortuna Dumitru în
numele inculpatului a fost depășit, impunându-se în consecință inadmisibilitatea
recursului, ca fiind declarat peste termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Fortuna
Dumitru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 28 decembrie 2022, în cauza penală privindu-l pe Costiș
Vladimir, ca fiind declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 13 iulie 2023.
Președinte Guzun Ion
Judecător Eremciuc Ghenadie
Judecător Daguța Sergiu
7