1ra-323/2023 — art. 191 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-323/2023

1-15217630-01-1ra-21022023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 iunie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Ion Guzun,

Judecători Sergiu Daguța, Ghenadie Eremciuc,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței din 04 mai 2015 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău și deciziei din 22 iunie 2015 a Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău, declarat de avocatul Ivan Talpiș, în numele inculpatului

Hîncota Gheorghii XXXX.

Termenul de examinare:

instanța de fond: 05.04.2013 - 04.05.2015,

instanța de apel: 22.05.2015 - 22.06.2015,

instanța de recurs: 21.02.2023 - 21.06.2023.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

c o n s t a t ă:

Hîncota Gheorghii a fost condamnat în baza art. 191 alin. (4) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu

includerea perioadei arestării preventive și arestării la domiciliu de la 05.03.2013

până la 21.09.2014.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul „Xxx” SRL prejudiciul material în

sumă de 76.234,22 lei.

februarie 2013, inculpatul Hîncota Gheorghii, activând în calitate de magazioner,

în baza contractului individual de muncă nr. xxx din 10.10.2011, la „Xxx” SRL,

situat în mun. Chișinău, or. Xxx, str. Xxx, urmărind scopul însușirii ilegale în

1

proporții mari a bunurilor altei persoane, încredințate în administrare, acționând cu

intenție directă, folosindu-se de situația de serviciu și fără a lua în calcul că se află

în prezența unui contract de răspundere materială deplină pentru neasigurarea

integrității bunurilor și altor valori, a însușit ilegal din magazinul-depozit cer

aparține „Xxx” SRL, carne de pasăre în cantitate de 2396,09 kg., astfel că potrivit

actelor de inventariere a stocurilor din 11 februarie 2013 și a actelor contabile, să

se stabilească că părții vătămate „Xxx” SRL i s-a cauzat o daună materială

considerabilă, în sumă de 76.234,22 lei.

Instanța a reținut că, în temeiul art. 321 alin. (2) pct. 1), (6) Cod de

procedură penală, cauza a fost judecată în lipsa inculpatului, procurorul prezentând

probe verosimile că acesta se sustrage de la judecată, totodată, fiind stabilit că el

inițial s-a prezentat în instanța de judecată, însă nu a participat la judecarea cauzei

în fond.

Inculpatul a indicat că, în împrejurările în care cheile de la depozit s-au aflat

inclusiv la Pascari Dumitru și Ropot Igor, fiind transmise acestora la indicațiile lui

Lavric Marin, nu se consideră vinovat de delapidarea stocului de carne, la depozit

având acces liber și alte persoane.

Totodată, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate a fost

dovedită integral prin declarațiile reprezentantului părții vătămate, ale martorilor și

probele scrise, anexate la materialele cauzei, apreciate prin prisma admisibilității,

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, acțiunile lui urmând a fi încadrate

în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, ca delapidarea averii străine, adică însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului,

săvârșită cu folosirea situației de serviciu, în proporții mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, că nu au fost identificate

circumstanțe atenuante, cea agravantă fiind săvârșirea infracțiunii cu folosirea

încrederii acordate, concluzionând că pedeapsa cu 8 ani închisoare va avea drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni. Or, o pedeapsă mai blândă nu va asigura atingerea scopului pedepsei

penale, deoarece inculpatul, cunoscând despre existența unui dosar penal pornit în

privința, nu s-a prezentat în ședința de judecată, iar aceste împrejurări impun

concluzia că nu a conștientizat cele săvârșite și prezintă un pericol social ridicat.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că sentința de condamnare este ilegală și neîntemeiată,

or, probele administrate nu demonstrează că inculpatul este autorul faptei, acesta

urmând a fi achitat pe motiv că acțiunile lui nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii incriminate.

A mai invocat că la examinarea cauzei, instanța de fond a încălcat

prevederile art. 8 alin. (3), 24 alin. (3), 389 Cod de procedură penală, nefiind

probat că inculpatul a sustras, a însușit ilegal bunurile altei persoane, învinuirea

înaintată urmând a fi fondată pe probe concludente și pertinente.

Chișinău, pronunțată integral la 17 iulie 2015, apelul a fost respins, ca nefondat.

2

Instanța de apel a judecat cauza în lipsa inculpatului, în privința căruia a fost

intentat dosar de căutare, fiind întreprinse toate măsurile în vederea asigurării

prezenței lui în ședința de judecată.

Astfel, instanța de apel a statuat că instanța de fond a respectat prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și din punct de

vedere al coroborării lor, corect încadrând acțiunile inculpatului pe art. 191 alin.

(4) Cod penal.

Probele administrate demonstrează că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută la art. 191 alin. (4) Cod penal, fiind întrunite elementele infracțiunii

incriminate, împrejurări în care argumentele invocate în apelul apărării nu și-au

găsit confirmarea.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea

acestuia, fiind prezentate probe ce dovedesc săvârșirea infracțiunii incriminate,

poziția acestuia fiind apreciată că o metodă de apărare, făcută cu scopul de a se

eschiva de răspundere penală.

Iar afirmațiile apărării că instanța de fond nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în susținerea faptului că acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele infracțiunii incriminate, nu s-au justificat, fiind combătute prin probele

administrate, care demonstrează cert vinovăția acestuia.

declară recurs ordinar, în care solicită repunerea în termen, casarea hotărârilor

adoptate, și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond.

Recurentul invocă faptul că hotărârile au fost emise în lipsa inculpatului,

nefiindu-i aduse la cunoștință, or, fiind plecat peste hotare nu a cunoscut despre

adoptarea lor și solicită repunerea în termenul de declarare a recursului care a fost

omis.

Totodată, acuzarea nu a prezentat dovezi clare pentru a demonstra vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate, nefiind întrunită latura obiectivă

și obiectul infracțiunii.

Or, nu a fost demonstrată sustragerea cărnii, iar faptul că prin inventariere nu

s-a depistat o anumită cantitate de carne, nu dovedește că aceasta a fost sustrasă.

Mai mult, în cazul în care partea vătămată a indicat că a fost încheiat un

contract de răspundere materială deplină cu inculpatul, lipsa mărfii în urma

inventarierii constituie temei de adresare în instanța de drept civil cu o cerere

privind repararea prejudiciului.

În drept, recursul se întemeiază conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct.

4), 5), 6), 8), 9), 12), 13), 16) Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

3

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile

lucrătoare care urmează. Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-

(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public

dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal.

Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia

de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de

judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se

expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, conform procesului-verbal al ședinței de

judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 22 iunie 2015, în lipsa

inculpatului, anunțat în căutare, dar în prezența apărătorului acestuia, avocatului

Vasile Gantea, comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 17 iulie 2015,

fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul proces-verbal al ședinței de

judecată, în lipsa acestora, iar potrivit scrisorii din 20.07.2015, fiindu-le expediată

copia deciziei motivate (vol. III, f.d. 167-173, 189, pct. 4. din decizie).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 17 iulie 2015, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei

de 17 august 2015.

Totodată, recursul ordinar al avocatului a fost înregistrat la Curtea Supremă

de Justiție la 13 februarie 2023, adică este declarat peste termenul prevăzut de lege

(vol. IV, f.d. 16, 17, pct. 5. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului ordinar, nicio altă procedură legală de a calcula termenul de

recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de declarare a recursului este stabilită prin

lege. Acest termen este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita respectiva cale de atac.

Astfel, solicitarea repunerii în termen și mențiunea recurentului că:

„hotărârile au fost emise în lipsa inculpatului, nefiindu-i aduse la cunoștință, or,

fiind plecat peste hotare, nu a cunoscut despre adoptarea lor și solicită repunerea

4

în termenul de declarare a recursului care a fost omis”, este lipsită de orice suport

legal (pct. 5. din decizie).

Conform jurisprudenței CtEDO, omisiunea de a respecta termenul de

depunere a recursului, nu este oarecum justificată, or, părțile urmau să se intereseze

de soarta dosarului, având obligația de a întreprinde toate măsurile necesare,

(cauza Van Harn versus Germany, nr.7557/03 din 11 septembrie 2007, cauza

Ghirea versus Moldova din 26 iunie 2012), de a proteja drepturile inculpatului de

acces la instanță, inclusiv și de a depune în termen legal cererea de recurs, fapt

ignorat de către recurent, ce în consecință, s-a soldat cu omiterea termenului de

declarare a recursului.

O astfel de soluție este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces

echitabil, în sensul art. 6 din CEDO, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea apelului/recursului ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise

în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este declarat peste termen.

Astfel, odată ce este declarat peste termen, recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ivan Talpiș,

împotriva deciziei din 22 iunie 2015 a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău,

în privința inculpatului Hîncota Gheorghii Xxxx, deoarece este declarat peste

termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 iulie 2023.

Președinte Ion Guzun

Judecători Sergiu Daguța

Ghenadie Eremciuc

5