1ra-13/2023 — art. 264 prim alin. 4 CP

1ra-13/2023 — art. 264 prim alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-13/2023

1-21054240-01-1ra-04012023

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Talpiș Ivan în numele inculpatului Nacu Vadim, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2022, în cauza penală în

privința lui

Nacu Vadim Xxxxx, xxxxx

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 13.04.2021 − 06.05.2022;

Instanța de apel: 27.05.2022 − 19.10.2022;

Instanța de recurs: 04.01.2023 − 15.03.2023.

a c o n s t a t a t :

Vadim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4)

Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii aplicate i-a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 1 (un) an, cu obligarea

prestării a 100 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Potrivit art. 162 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, după rămânerea definitivă

a sentinței, de restituit lui Nacu Vadim automobilul de model „Audi A4” cu n/î xxxx,

ridicat și transportat la parcarea specială SRL „Magda-Tur”, conform procesului-verbal

de ridicare și aducere a vehiculului la parcarea specială din 02.01.2021, cu achitarea

prealabilă de către inculpat a tuturor cheltuielilor legate de păstrarea bunului la parcare.

aproximativ ora 04.00, inculpatul Nacu Vadim a condus automobilul de model „Audi

A4” cu n/î xxxx, fără a deține permis de conducere. În aceste condiții, fiind stopat pe bd.

Decebal 61, mun. Chișinău, de către agentul constatator al INP al IGP al MAI, Buga

1

Mihail, care l-a suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a

fost condus la IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, situat pe str. P. Rareș 32,

mun. Chișinău, pentru examinare medicală de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, unde Nacu Vadim a refuzat trecerea

examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei. Astfel, în

procesul-verbal nr. xxx din 02.01.2021 a fost notat faptul imposibilității efectuării

concluziei din motiv că Nacu Vadim a refuzat trecerea examenului medical.

Prin acțiunile sale, Nacu Vadim a ignorat cerințele pct. 11 lit. j) al Regulamentului

circulației rutiere, care instituie obligația conducătorului de vehicul de a se supune, la

solicitarea agentului de circulație, procedurii de testare a aerului expirat sau după caz,

examenului medical de recoltare a probelor de biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de medicamente

cu efecte similare, precum și pct. 10 alin. (2) lit. a) din același regulament, conform căruia,

persoana care conduce autovehiculul trebuie să posede și, la solicitarea lucrătorului de

poliție, ofițerului echipei mobile a Serviciului Vamal, este obligată să înmâneze pentru

control permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria

(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus.

În baza probelor administrate, apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor, instanța a considerat ca fiind dovedită pe deplin vina inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate și i-a încadrat acțiunile pe art. art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca

refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, de la recoltarea

probelor biologice în acestui examen medical, acțiune săvârșită de către o persoană care

nu deține permis de conducere.

a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată

pedeapsa cu 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei înscrise în art. 75 Cod penal;

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu pericolul social sporit

al infracțiunii comise și faptul că acesta a anterior a fost condamnat pentru o infracțiune

similară, or, pedeapsa solicitată a avut drept scop corectarea și reeducarea inculpatului,

ca urmare prevenirea săvârșirii de către aceasta a unor noi infracțiuni;

- inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Criuleni sediul

Central din 18.02.2021 în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 134 ore muncă

neremunerată în folosul comunității. Astfel, inculpatul a comis infracțiunea în speță la

2

data de 02.01.2021, la mai puțin de 3 luni de la comiterea infracțiunii stabilite prin

sentința din 18.02.2021, împrejurări ce denotă că acesta, în mod intenționat și repetat, a

sfidat legislația;

- tendința inculpatului de a nu se conforma și de a se eschiva de la regulile stabilite

de lege și de RCR, rezidă și din faptul că la momentul stopării de către colaboratorii de

poliție, la 02.01.2021 a încercat să-i inducă în eroare, invocând că la volanul

automobilului se afla o altă persoană, aceeași versiune fiind înaintată și la audierea în

cadrul urmăririi penale;

- în speță lipsesc circumstanțe excepționale sau altele care ar micșora esențial

gravitatea faptei inculpatului, precum și careva circumstanțe atenuante prevăzute la art.

76 Cod penal, condiții în care sunt necesare pârghii mai severe, care să contribuie la

reeducarea inculpatului și să-l determine să înțeleagă necesitatea respectării obligațiilor

aferente securității circulației rutiere.

pronunțată integral la 16 noiembrie 2022, a fost admis apelul declarat de către procuror,

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează:

Pedeapsa stabilită lui Nacu Vadim, în temeiul art. 2641 alin. (4) Cod penal, urmează a fi

executată în penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

Termenul executării pedepsei urmează a fi calculat din momentul reținerii.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a statuat că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și întemeiat a recunoscut inculpatul

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform

indicilor: refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, de la recoltarea probelor

biologice în acestui examen medical, acțiune săvârșită de către o persoană care nu deține permis

de conducere, aceste împrejurări fiind constatate din totalitatea probelor administrate,

corect apreciate, cu respectarea prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, legalitatea și temeinicia sentinței a fost contestată cu apel de către

procuror, doar în partea individualizării pedepsei penale, în acest sens, fiind solicitată

aplicarea pedepsei penale sub formă de 6 luni închisoare, cu executare.

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la aplicarea pedepsei

inculpatului în raport cu argumentele invocate în apelul declarat, instanța de apel le

consideră ca fiind întemeiate, apelul urmând a fi admis.

Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel va ține cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că au fost stabilite circumstanțe atenuante -

3

recunoașterea vinovăției și căința manifestată în ședința de judecată, iar ca circumstanță

agravantă a fost reținută comiterea anterioară de către inculpat a unei infracțiuni

similare.

Or, inculpatul anterior a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de

același gen, însă nu și-a făcut concluzii necesare, continuându-și activitatea infracțională,

împrejurări în care prima instanță corect și întemeiat i-a aplicat inculpatului pedeapsa

cu închisoare pe un termen de 6 luni, ținând cont și de faptul că a recunoscut fapta și se

căiește. Însă, în circumstanțele comiterii infracțiunii, prima instanță irațional a dispus

suspendarea executării pedepsei, or, a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fără a motiva

necesitatea soluției respective și fără a da eficiența cuvenită prevederilor art. 61 și 75

Codul penal.

O condiție obligatorie și unicul temei pentru condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei rezidă în faptul că nu ar fi rațional ca inculpatul să

execute pedeapsa cu închisoare stabilită. Aceasta ar însemna că, în rezultatul cercetării

cauzei și calităților individuale ale inculpatului s-a format convingerea fermă în

posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale fără izolarea de societate, dar în

condițiile unui control profilactic al comportamentului persoanei respective într-o

anumită perioadă de timp. Astfel, instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj sau un drept acordat de lege persoanelor

vinovate, dar trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din

organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Totodată, pentru dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei,

instanța de apel trebuie să examineze dacă prin suspendarea condiționată, în cazul dat,

va fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei stipulate în art. 61 Cod penal.

Or, inculpatul a fost condamnat anterior pentru o infracțiune similară la muncă

neremunerată, nu și-a făcut concluziile respective și a comis din nou o infracțiune

analogică, totodată, manifestând comportament neglijent față de instanță prin

eschivarea de la prezentarea în ședință de judecată, fiind anunțat în căutare.

Mai mult, faptul că în momentul în care a fost stopat de poliție, la volanul

automobilului pe care îl conducea, a încercat să-i inducă în eroare prin schimbarea

locului în automobilul condus cu o altă persoană care nu se afla de fapt la volan, conduită

ce vorbește despre faptul că acesta are tendința de a nu se conforma și de a se eschiva de

la regulile stabilite de lege.

Deci, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului nu este

echitabilă, or, nu este capabilă să contribuie la realizarea scopurilor pedepsei, de

restabilirea a echității sociale, corectare a condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane.

4

Instanța de fond neîntemeiat a conchis că împrejurările cauzei, inclusiv

personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru aplicarea prevederile art. 90 alin. (1)

Cod penal, deoarece infracțiunea săvârșită prezintă un pericol sporit și atentează la

securitatea circulației, urmând a se interveni mai prompt, cu aplicarea unei pedepse reale

cu executare, pentru ca inculpatul, precum și alte persoane să-și facă concluziile de

rigoare, pentru a nu fi admise pe viitor săvârșirea unor astfel infracțiuni.

Infracțiunea săvârșită de inculpat are un grad sporit de gravitate, iar conducerea

repetată a mijlocului de transport în stare de ebrietate nu poate fi neglijată la stabilirea

modului de executare a pedepsei, fiind absolut necesară izolarea acestuia de societate,

împrejurări în care aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis va duce la convingerea acestuia de necesitatea respectării legii penale

și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde

poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

către avocatul Talpiș Ivan, în numele inculpatului, care, în temeiul art. 427 Cod de

procedură penală solicită, repunerea în termen a recursului, casarea deciziei menționate

și menținerea instanței de fond.

În susținerea celor solicitate, apărătorul indică că decizia i-a fost expediată prin

poștă și a fost recepționată la 15.12.2022, împrejurări în care solicită repunerea în termen

a recursului, care nu a fost omis din vina lui.

Totodată, instanța de apel eronat a considerat că suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea este o pedeapsă prea blândă, deoarece în cazul

comiterii pe viitor a unei alte infracțiuni, inculpatul va executa și pedeapsa aplicată în

speță. Mai mult, inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa sub formă de 100 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, ce reprezintă o pedeapsă mult mai aspră decât cea

aplicată prin sentința anterioară.

La fel, conform art. 325 Cod de procedură penală, instanța de apel urma să se

expună doar asupra faptului dacă instanța de fond a emis pedeapsa în afara limitelor de

pedeapsă.

5.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece a fost declarat peste termen.

ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, doar în cauzele stipulate în acest articol.

5

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat de către avocatul

Talpiș Ivan în numele inculpatului, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că, recursul este declarat peste termen.

Potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 alin. (2) Cod de

procedură penală, inculpatul este în drept să declare recurs ordinar în numele său atât

în latura penală, cât și în cea civilă.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel,

potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore

sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau

ziua în care acesta se împlinește.

Ținând cont de materialele cauzei, Colegiul penal evidențiază că dispozitivul

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 19 octombrie

2022, în absența inculpatului, acesta fiind citat legal, însă în prezența avocatului acestuia

Talpiș Ivan (f.d. 201-203), comunicând că decizia motivată va fi pronunțată pe 16

noiembrie 2022, fapt realizat la această dată și consemnat în proces-verbal al ședinței de

judecată, în lipsa acestora. (f.d. 204).

La data 16 noiembrie 2022, decizia motivată a fost expediată părților la procesul

penal prin intermediul poștei, fapt confirmat prin scrisoarea nr. 4206 anexată la

materialele cauzei (f.d. 218).

Apărătorul Talpiș Ivan depune recursul ordinar la data de 20 decembrie 2022, fără

a ține cont că a expirat termenul legal prevăzut de legislația procesual penală de 30 zile

(f.d. 228).

Așadar, termenul de atac cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel, nu a fost

respectat de către recurent reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală,

Colegiul penal constată că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar s-a

epuizat.

Totodată, Colegiul penal reține că, termenul de declararea al recursului ordinar

este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita această cale de atac.

De asemenea, Colegiul penal ține să sublinieze în această situație jurisprudența

Curții de la Strasbourg, cauza Vieru v. Republica Moldova, nr. 25763/10 din 18.06.2019,

prin care a reiterat că, securitatea raporturilor juridice presupune respectarea

principiului ,,res judicata”, care indică caracterul irevocabil al hotărârilor judecătorești.

6

În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2) pct.

2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că, termenul de 30 zile pentru

depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursul ordinar este

inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Talpiș Ivan în numele

inculpatului Nacu Vadim împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

19 octombrie 2022, în cauza penală în privința lui Nacu Vadim Xxxxx, din motiv că este

declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată semnată la 30 martie 2023 și pronunțată integral la 13 aprilie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7